1 Martie – Sărbătoarea Mărțișorului, începutul anului la geto – traco – daci

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Martisorul este mai vechi decat Crestinismul, romanizarea si chiar si Epoca de Bronz. Cercetari arheologice efectuate la Schela Cladovei, au scos la iveala amulete asemanatoare cu martisorul datand de acum circa 8 000 de ani. Amuletele erau formate din pietricele vopsite in alb si rosu si erau purtate la gat.„Martisorul este o sarbatoare mostenita de la traco – daci si e raspandita in intregul bazin balcanic, din Albania pana in Ucraina, si din Romania pana in Grecia”, precizeaza pentru alar.ro muzeografa Oana Halpern, specialist in cadrul Muzeului Taranului Roman din Bucuresti.

Traditia martisorului este prezenta si la bulgari, sub numele de Martenita, iar etnologii sunt de parere ca aceasta se datoreaza substratului comun Daco-Tracic, anterior romanizarii la primii si slavizarii la ultimii, dar legendele populare ii dau alte origini, care, la bulgari, sunt legate de intemeierea primului lor hanat la Dunare, in anul 681.

Anul Nou … in Martie

Anul nou la geto-daci incepea la 1 martie. Asa se explica si numele lunilor septembrie (adica luna a saptea), octombrie (a opta), noiembrie (luna a noua), decembrie (luna a zecea). Februarie era ultima luna a anului.Intelesul esential al Martisorului care ne-a ramas de la Daci este acela de sarbatoare de inceput de an. De aproape 300 de ani, romanii sunt singurii din Europa care sarbatoresc de doua ori Anul Nou, o data dupa calendarul oficial, international, iar a doua oara dupa calendarul popular, geto-dac, scrie ecolife.ro.

Numele de martisor este asociat si cu zeul Marte al romanilor. Pe data de 1 martie avea loc festivalul ,,Matronalia” cand se sarbatorea zeul razboiului, al naturii, agriculturii si primaverii. In timpul Imperiului Roman, ,,Idele lui Marte” aveau loc chiar la inceputul primaverii si se considera ca fiind timpul potrivit al inceperii campaniilor razboinice, scrie dli.ro.

Legendele Martisorului

Una dintre cele mai vechi legende populare despre originea Martisorului spune ca Soarele a coborat intr-o zi pe pamant, in corp de fata sau de baiat, iar un zmeu l-a rapit. In misiunea de salvare a plecat un flacau, misiune care l-a purtat prin lume timp de trei anotimpuri (vara, toamna si iarna). Multi dintre pamanteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. A gasit castelul zmeului, s-a luptat zile intregi cu acesta si intr-un final, l-a biruit. Soarele a urcat inapoi pe cer si lumea s-a veselit, desi eroul povestii inca suferea de la ranile primite in lupta.

Sangele sau a curs pe zapada, iar din picaturile de sange au rasarit ghioicei, prima floare a primaverii. De atunci Martisorul este simbolizat de culorile rosu si alb. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.

Una din vechile legende moldovenesti spune ca o data intr-o lupta cu o vrajitoare de iarna care nu vroia sa cedeze, frumoasa doamna Primavara si-a taiat degetul si citeva picaturi din sangele ei au cazut pe zapada care s- a topit. Mai tirziu in acest loc a crescut un ghiocel si in asa fel primavara a castigat in fata iernii, relateaza moldova.org.

O alta legenda spune ca umbland cu oile prin padure si torcand lana din furca, Baba Dochia a gasit un ban vechi, i-a facut o „borta” si a legat-o cu un fir de ata, acesta fiind primul martisor. Asta se intampla intr-o zi de 1 Martie si de atunci s-a extins obiceiul, conform apropo.ro.

Traditii stravechi

Traditii stravechi
Pana in urma cu 100 de ani, martisorul se daruia copiilor si tinerilor, fete si baieti deopotriva, de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui, scrie crestinortodox.ro. Snurul era legat la mana, prins in piept si purtat, dupa zone, pana la Macinici, Florii, Paste, Armindeni, sau pana la inflorirea unor pomi fructiferi.

Apoi era agatat pe ramurile inflorite de macesi, vita-de-vie, visin, cires, se punea sub closca ori se agata la icoana. Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita „bautul martisorului“. Desi la inceput prin martisor se intelegea doar snurul bicolor, cu trecerea timpului s-au adaugat bani si monede de argint.In anumite zone bucovinene sau zone ale Moldovei, se mai pastreaza si astazi obiceiul: persoanele de sex feminin trebuie sa poarte la gat, agatate de un snur in rosu si alb, monede, potrivit garbo.roIn vremurile de odinioara aceasta moneda trebuia purtata timp de 12 zile dupa care era folosita pentru a cumpara o felie de branza alba, dulce si frumoasa. Astfel, fata care a purtat acea moneda drept martisor avea sa fie dulce si frumoasa tot timpul anului. Totodata, tenul sau ramanea luminos si neted pentru o perioada indelungata de timp.

În vechime, pe data de 1 martie, mărtisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotriva. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lana răsucite, colorate in alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.

Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primaverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să aducă noroc, fie era aruncat în directia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negreţele şi da-mi albeţele”.

Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărtisorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui. Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, paine şi caş proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara să aibă faţa albă precum caşul şi rumenă precum vinul rosul. Unele legende populare susţin că mărţisorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucuresti”, conform calendarortodox.ro: “…La inceput, atunci când va fi fost acest început, mărţisorul nu era mărţisor şi poate ca nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului înca inainte de acest inceput, au băgat de seamă că vântul de primavara le păteaza pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, dupa care au venit cărturarii, făcând “farmece” au învăţat fetele cu pistrui să-şi incingă grumazul cu un fir de mătase rasucit. Firul a fost atât de bun încat toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gat. …Vântul uşurel de martie, care impestriţa pleoapele, nasul şi barbia, se numea mărţisor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, întelegem ca el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Traditii regionale

Traditii regionale

In satele transilvanene, martisorul se agata si la porti, la ferestre, la coarnele animalelor, la toarta galetilor, pentru indepartarea deochiului, a spiritelor rele, ca si pentru a invoca suflul vietii, puterea vitala regeneratoare, care se crede ca ar fi stimulata prin insasi prezenta „culorii vietii“.

Cei din Bihor aduna apa de ploaie la 1 Martie, iar aceasta ii va face mai frumosi si mai sanatosi daca se spala cu ea.

In Banat, fetele aduna stropi de apa sau de nea de pe frunzele fragilor din padure, ca sa se spele pe obraji, rostind un descantec al „dragobetului de dragoste“, care suna astfel:

Floare de fraga
Din luna lui Mart
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti.

In Dobrogea, martisorul se purta pana la venirea berzelor, apoi era aruncat spre inaltul cerului, ca norocul sa fie mare si inaripat, scrie ecolife.ro.

Prin judetele Gorj si Dolj este amintita si culoarea albastra pentru unul din firele snurului. In aceste zone, martisorul era purtat numai de catre fetele mari, care il purtau ascuns in san.  Perioada purtarii martisorului era, cel mai adesea, „toata luna martie”. Insa, in functie de zona, se purta si numai una sau cateva zile, dar si una, doua, trei saptamani sau o luna, ajungandu-se, prin Valcea, chiar si pana la doua-trei luni. Dupa ce era scos, de cele mai multe ori snurul se pastra in casa in lad de zestre, contorm traditionalromanesc.ro.

Si astazi, in anumite zone ale tarii, datina spune ca mamele trebuie sa prinda la mana copilului sau la gat o moneda de argint. Copilul care va purta acest martisor va fi precum argintul: curat si sanatos, fiind ferit de friguri totodata.

 

LEGENDA MARTISORULUI

Cu mii de ani inaninte de Christos, poporul geto-dac se inchina lui Orfeu, numit si Domnul Noptii sau Dros Cerbul. Legendele grecesti si romane spuneau ca Orfeu era trac. Orfeu a prorocit ca la 24 de veacuri dupa moartea sa, se vor naste doi copii sfinti care vor mantui lumea.

La traci, imparateasa cerurilor se numea CHAREY, sau FECIOARA sau LETO, sau FECIOARA DIVINA sau MARIAM- Floare de Mar, marul fiind socotit un pom sfant. Legenda spune ca aceasta a fost instiintata de trimisul cerului, CAEPROZEUS, ca va naste doi gemeni, un baiat si o fata. Dupa nasterea celor doi Gemeni Divini, acestia au fost numiti si “cei doi Zalmoxis”, Apollon – Albul si Artemis – Rosia. Florile marului, in nuante de roz, reprezinta o combinatie simbolica alb-rosu care imbina culorile celor doi Gemeni Divini.

Cand cei doi gemeni au implinit varsta de 7 ani, mama lor a plecat la ceruri si au fost adoptati de o familie geto-daca.

Martisorul reprezinta cele doua fire ingemanate, alb si rosu, semnificand cei doi gemeni, Apollon si Artemis – Albul si Rosioara.

Putem lesne considera ca obiceiul martisorului la romani vine de la geto-daci.

Au exista de-a lungul istoriei poporului nostru, perioade in care martisorul era un ban de aur sau argint, sau un medalion, legat cu un snur rosu-alb, pe care romanii il puneau la gatul copiilor sau la mana pentru noroc.  Se punea in zorii zilei de 1 Martie si era purtat 12 zile, dupa care snurul era legat de un copacel. Dupa cum ii mergea copaceluilui in acel an, se zicea ca ii va merge copilului in viata.

Au existat de asemenea, vremuri si locuri in care martisoarele erau daruite de persoane adulte, unii altora. Pe teritoriul tarii noastre exista regiuni in care barbatii si baietii poarta martisoare.

Au exista de asemenea vremuri in care martisor era considerat doar snurul, fara nimic altceva.

Putem conchide ca snurul de martisor reprezinta principalul simbol, fiind ingemanarea principiului masculin si feminin, al vietii si iubirii si puritatii absolute. Ne poate aduce, in prag de primavara, pe langa noroc si armonie si echilibru.

 

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)