5.500-4.000 î.e.n. SCRIEREA VECHE EUROPEANĂ

Pe la 5500, vechii europeni din Europa central-răsăriteană au dezvoltat un sistem de scriere, cu circa două mii de ani înaintea egiptenilor ori a sumerienilor. Totuşi, spre deosebire de aceste popoare, scrierea vechilor europeni nu servea unor scopuri economice, juridice sau administrative. Scrierea “veche europeană” era o scriere sacră, apărută în urma unei îndelungi folosiri a unor semne grafice încărcate de un simbolism particular; apariţia acestei scrieri este strâns legată de cultul dezvoltat al divinităţii feminine. Aceste semne sunt, în sens pur etimologic, hieroglife sau semne sacre.

5.500-4.000 î.e.n. SCRIEREA VECHE EUROPEANĂ

Pe la 5500, vechii europeni din Europa central-răsăriteană au dezvoltat un sistem de scriere, cu circa două mii de ani înaintea egiptenilor ori a sumerienilor. Totuşi, spre deosebire de aceste popoare, scrierea vechilor europeni nu servea unor scopuri economice, juridice sau administrative. Scrierea “veche europeană” era o scriere sacră, apărută în urma unei îndelungi folosiri a unor semne grafice încărcate de un simbolism particular; apariţia acestei scrieri este strâns legată de cultul dezvoltat al divinităţii feminine. Aceste semne sunt, în sens pur etimologic, hieroglife sau semne sacre.
Cele mai vechi descoperiri ale unor obiecte purtând semne de scriere au fost făcute cu mai mult de un secol în urmă, la Turdaş, un sit aparţinând fazei timpurii Vinca din Transilvania. De abia un secol mai târziu, în 1961, s-au descoperit la Tărtăria (o aşezare nu departe de Turdaş, în judeţul Alba) trei plăcuţe de lut ars cu o scriere care a stârnit un deosebit interes. Câţiva erudiţi le-au comparat cu semnele sumeriene cunoscute ori le-au bănuit a fi derivate din acestea. Cronologia oferită de datările cu radiocarbon era ignorată. Astfel M.S.F. Hood considera că plăcuţele de la Tărtăria ar fi fost “o imiţatie incomprehensibila a unor semne de scriere aparţinând unor populaţii mai civilizate”. Sute de alte obiecte sacrale purtând inscripţii în rânduri sau grupate au rămas neobservate ori necunoscute. Multe obiecte cu inscripţii au fost găsite într-un context sratigrafic bine documentat.

Cronologia cu radiocarbon calibrată la date reale arată că această scriere a apărut curând după jumătatea mileniului al 6-lea şi a fost folosită timp de un mileniu şi jumătate în epoca cuprului (sau chalcolitică) din Europa central-răsăriteană între 5500 şi 4000 î.e.n.. Este acum cert că “scrierea veche europeană” este mult mai veche decât cea sumeriană. Ca atare, comparaţiile cronologice cu Sumerul nu sunt cele mai fericite.

Acest sistem de scriere nu a fost nicidecum un proces efemer, limitat la o singură localitate, ci un fenomen larg răspândit. Ipoteza importării acestei scrieri sau a unor tablite din Mesopotamia trebuie înlaturată cu desăvârşire, căci ea este contrazisă atât de evidenţa datelor cronologice, cât şi de natura acestui sistem de scrire care a apărut printr-o folosire îndelungată a simbolurilor grafice. Originile sale trebuie căutate în perfecţionarea cultului divinităţii feminine din religia “veche europeană”, prin specializarea (ori restringerea) sensului simbolurilor. Inscripţiile apar pentru prima oară pe obiecte de cult, nu pe tăbliţe, şi au avut un scop hieratic, nefiind deloc notarea unor tranzacţii comerciale ori administrative, ca în Mesopotamia.
Scrierea “veche europeană” a dispărut în mod virtual odată cu dezintegrarea culturilor Karanovo, Vinca şi a altora în jur de 4000 î.e.n. şi după aceea, ca urmare a infiltrării păstorilor nomazi din stepele sudice ale Rusiei, presupuşi a fi vorbitorii idiomurilor proto-indo-europene. Acest sistem de scriere a supravieţuit totuşi în zona egeeană, unde Vechea Civilizatie Europeana a persistat timp de alte două milenii în comparaţie cu zona dunăreană a Europei. Ca atare, nu poate fi surprinzător să observam similitudini între sistemul de scriere “vechi european” şi scrierile egeene din epoca timpurie a bronzului, minoica şi cipriota. Analogiile dintre semnele “vechi europene” (SVE) şi acelea din silabarul clasic cipriot (SCC) sunt şocante, ducînd la ideea că scrierea “veche europeană”, apărută cu circa 4000 de ani înaintea linearului A cretan ori a celui cipro-minoic a fost o scriere înrudită cu acestea şi, probabil, precursoarea lor, inventată de vorbitori de idiomuri ne-indo-europene.


Câteva cuvinte despre istoricul descoperirii semnelor

Existenţa unei scrieri preistorice în sud-estul european a fost semnalată prima oară în anul 1874, când Zsofia Torma a întreprins săpături pe dealul de la Turdaş, lângă Alba Iulia.
Descoperirile, constând din obiecte ceramice, figurine, fusaiole şi alte obiecte, cu peste 300 de semne incizate, au fost treptat distribuite muzeelor din Berlin, Mainz Munchen şi Cluj. În anul 1910, Marton Roşca a reluat săpăturile de la Turdaş, reuşind să clarifice tipologia ceramicii şi secvenţele stratigrafice. Contribuţia sa constă în aranjarea şi publicarea materialului rezultat în urma săpăturilor Zsofiei Torma.
Alte semne au fost observate pe obiectele descoperite de M. Vasic în anul 1908, în situl de la Vinca, de lângă Belgrad. După părerea sa, semnele de pe vasele şi de pe figurinele de la Vinca aveau valoarea unor litere, el găsind analogii cu inscripţiile de pe vasele greceşti arhaice de la Lesbos. Cinzeci de ani mai târziu, la o altă aşezare importantă a culturii Vinca, cea de la Banjica, de asemenea lânga Belgrad, s-au efectuat săpături de către Todorovic şi Cermanovic, găsindu-se sute de inscripţii pe ceramică, pe obiecte de cult şi pe figurine.


La nord de Vinca, în siturile din bazinul Tisei, în sud-estul Ungariei, s-au descoperit câteva vase şi figurine remarcabile cu inscripţii. Chiar şi mai la nord, în Cehia şi Slovacia, s-au identificat vase cu inscripţii aparţinând culturii ceramicii liniare, contemporane cu faza timpurie Vinca.
Cultura ceramicii liniare
În anul 1950, Morfova a publicat o descoperire şocantă, făcută la intrarea unei peşteri de lângă satul Sitovo, în zona centrală a Munţilor Rodopi, în Bulgaria; este o înscripţie pe stâncă, de 3,4 m lungime şi cu caractere de 13-16 cm înălţime. Această descoperire nu a stârnit nici un interes timp de două decenii, pînă când a fost menţionată de Todorovic în anul 1971.


Ceramica de tip Karanovo, faza 6, demonstrează că utilizarea scrierii era o practică răspîndită în acele timpuri, atâta timp cât asemenea inscripţii sunt frecvente în culturile Karanovo, Vinca şi Tisa. Numeroase plăcuţe, peceţi, recipiente de sacrificiu, vase antropomorfe şi figurine – toate purtând inscripţii – din cultura Karanovo sunt deocamdată nepublicate.



Discul din argilă divizat în patru părţi descoperit în tellul de la Karanovo, centrul Bulgariei:Unul dintre cele mai edificatoare exemple de obiecte purtând o inscripţie “veche europeană” a fost găsit în anul 1969 în timpul săpăturilor intreprinse la Gradesnica, lângă Vraca, în nord-vestul Bulgariei. Este vorba de un castron aproape plat, cu scriere pe ambele părţi. Faţa este împărţită de patru linii orizontale în patru registre, fiecare conţinând de la patru la opt semne. Pe spate este incizată o figură umană schematizată, alcătuită din v-uri sau triunghiuri înconjurate de semne liniare.

 

Au mai fost descoperite modele de temple şi vase antropomorfe cu inscripţii:

Actualmente se cunosc aproape o sută de aşezări unde au fost descoperite obiecte cu inscripţii, materialul din fiecare aşezare fiind reprezentat fie de obiecte izolate, fie de cantităţi mari, ajungându-se în unele cazuri la peste 300 de obiecte. Majoritatea acestor aşezări este cuprinsă în grupurile culturale Vinca şi Tisa din bazinele Moravei, Dunării şi Tisei, în teritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei şi vestul României, precum şi în cadrul culturii Karanovo (3-6, Boian-Gumelniţa) din centrul Bulgariei şi sudul României.

Semne înscrise sau pictate, neobservate anterior, sunt acum identificate pe ceramica Dimini, Cucuteni, Petreşti, Lengyel, Butmir, Bukk şi a ceramicii liniare; ca atare, nu mai este corect să se vorbească despre scrierea Vinca ori despre tăbliţele de la Tărtăria ca fiind singurele exemple ale acestui fenomen. Este acum clar că scrierea a fost o caracteristică generală a Vechii Civilizaţii Europene din mileniile 6-5 î.e.n.
(Marija Gimbutaş – “Civilizaţia Marii Zeite şi sosirea cavalerilor războinici”, Ed. Lucretius 1997, pag 37-38)

Inventar de semne ale culturii Vinca-Turdaş
Aceste simboluri au fost găsite pe multe dintre artefacte excavate din site-uri situate în sud-estul Europei, în special din Vinča, în apropiere de Belgrad, dar și în Grecia, Bulgaria, România, Ungaria de est, Republica Moldova, sudul Ucrainei și fosta Iugoslavie. Aceste artefacte au fost datate ca aparţinând perioadei 7.000 – 4.000 î.Hr., iar cele decorate cu aceste simboluri au o vechime cuprinsă între 8.000 și 6.500 de ani.
Unii cercetători cred că simbolurile Vinča reprezintă cea mai veche formă de scriere descoperită până în prezent, anterioară cu mii de ani scrierilor antice egiptene şi sumeriane. Toate inscripțiile sunt scurte și apar pe obiecte găsite în morminte.
Simboluri datând din cea mai veche perioadă a culturii Vinča (mileniile 6-5 î.Hr.):



Simboluri comune utilizate de-a lungul perioadei de cultura Vinča:



Alte simboluri Vinča:



Cele mai multe dintre inscripții sunt pe obiecte din ceramică, figurine și o mică parte pe alte obiecte. Peste 85% dintre inscripții constau dintr-un singur simbol:

Un grup de semne folosite pe scară largă au fost găsit doar pe ceramică, cu excepția celor de pe tăbliţele Tartaria şi cele descoperite la Lepenski Vir, care sunt inscripţionate în piatră.
Unii cercetători consideră că semnele de pe tăbliţele descoperite la Tărtăria, Lepenski Vir şi Karanovo ar reprezenta o hartă simbolică a cerului, cu cele două axe cardinale şi simboluri ale unor constelaţii:
Comparison of Danube Script and Karanovo Planisphere Decipherments
Sursa informativa: https://sites.google.com/site/gigantiiultimeiglaciatiuni1/home/vinca-turdas-jerf-el-ahmar—prima-scriere
If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)