ATLANTIDA – CENTRUL SUPREM AL STRAMOSILOR NOSTRI ANCESTRALI

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Nu de puține ori am menționat în publicațiunile precedente că, una dintre marile realizări ale ştiinţei secolului actual a fost lărgirea noţiunii de materie, care în accepţiunea fizicii moderne oglindește, atât energia, cât și informaţia.

În ciuda vremurilor zgărcite, dacă vreți, cu privire la informatiile edificatoare, vârfurile de lance ale știinţei moderne a decriptat o multitudine de secrete ale naturii,  însă, este recunoscut faptul că, si-n această postură, datorită implicității modeste înclinate asupra vastulului ocean interstelar, ne situăm, per ansamblu, abia la începutul cunoașterii fundamentelor intergalactice ce alcătuiesc bătranului Univers.

Încă din vechime, geometria sacră a Cosmosului a pulsat pozitiv în conștiința omului modern viziuni carismatice, influențând materia dinăuntrului său. De la rapsodiile stelare orchestrate în extremis de exploziile supernovelor, și până la portalurile găurilor negre ce străbat incognito coloritul intergalactic, astrofizicienii conștientizează, treptat, cum funcționeaza multitudinea cosmologica și care este rolul fiecarui unic element, însă și așa, misiunea acestora depășeste pragul actualei cunoașteri, multe dintre conceptele geometriei îndepărtate ale Universului rămânâd în viziunea noastră în continuare nedescifrate.

142MAMA GEEA ne-a transmis întodeauna prin proprietățile sale chimia echilibrului corect, omogenizând perfect nuanța orgonică a vietii cu realitatea absolută. Prezentul deschide viitorul, iar viitorul, uneori, face parte din trecut. Doar așa putem ințelege pe deplin barierele abstracte ce definesc in dimensiuni sensibile Multiuniversul. Embleme știintifice de renume, precum Tesla, Coanda, Einstein sau Galileo Galilei au modelat aluatul legilor materiei, ce alcătuiesc în deplină perfecțiune armonia sublimă a sferelor, decriptând principii, ce transforma fără precedent, necunoscutul în factori conștienti.

De regulă, știința fixă reflectă doar baze, care în opinia multor vizionari, așteaptă forme, ale caror discipline să trianghiuleze succesiv piramide ale cunoașterii. Fizica, alchimia, știința sufletului și nu numai, nasc incontiuu principii de viață, ale caror realități, uneori crude, depășesc viziunea oricarei geografii mentale, iar acestea trebuie înțelese, transparentizate în mintea și sufletul oricarei persoane deschise dimensiunii în care gravităm.

Fără a schimba centrul de greutate al acestui aspect, purced cu speranța că, cele de mai jos vor deschide portaluri către cunoașterea multor elemente înfrațite cu Universul, insă și ferestre luminate care, fără îndoiala fac parte din patina trecutului nostru.

DSC04979Așadar, cu câteva milioane de ani în urmă pe întreaga suprafaţă a Terrei, se constata o riguroasă răcire a climei, al cărei punct culminant a fost inregistrat prin inmagazinarea unor cantităţi uriase de gheaţă ce acoperea o vastâ parte a continentelor şi lanțurilor muntoase. Într-adevăr, acest fenomen nu este unic în istoria geologică a Pământului, însă deține o importanţă notabilă cu privire la stabilirea şi finisarea structurii fizico-geografice a Terrei, cât si edificarea cu aproximație a perioadei premergatoare ce stă la baza procesul de civilizare a omului modern. Menționez că, Cuaternarul se divide in două perioade deosebit de importante, Pleistocen, unde au avut loc cel puţin șase glaciaţiuni ce au alternat în mare masură cu cicluri interglaciare precum: GÜNZ, MINDEL, RISS, WÜRM, BIBER, DONAU şi Holocen, perioada ce s-a derulat de la retragerea ultimului gheţar până astazi, caracterizată prin apariția zonelor actuale de climat, de floră, faună, însă și prin tranziționarea omului preistoric de la industria pietrei cioplite la industria pietrei șlefuite și apoi la elemente mult mai evoluate. Menționez aceste caracteristici pentru a înțelege pe deplin evolutția procesiunilor încadrate în cuantumul ultimileor 11-12 milenii, atât în plan geo-teluric planetar, cât și-n ceea ce reflectă  inceputurile … moderne, dacă vreți, ale strămoșilor noștri.

De asemenea, în intervalul Cuaternarului, și aici terminăm cu enciclopedia procesiunilor, a avut loc ultima orogeneză alpină, când s-a produs cutarea geosinclinalelor din partea sudică a Europei, dublată de încălecarea sedimentelor și formarea pânzelor de sariaj. Geosinclinalul aplino-carpatic s-a format în urma unei evidente coleziuni de proporții, care a implicat douâ forme uriașe de sedimente rigide: structurile hercinice (situate la nord) și, desigur, unitațile africane (situate la sud). Aceste procesiuni complexe existente au generat ”nașterea” lanțului muntos alpino-carpato-himalayan, care se extinde de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Pacific, tot atunci formându-se și structurile piramidale din Carpați, însă și controversatele tuneluri care ”emit” de-o bună bucată de vreme o diversificată paletă de supoziții.

omul-gravetianÎn aceste condiții, in Europa au rezistat decât douâ mari comunități de oameni. Prima, reprezentând triburile din aria Arcului Carpatic Românesc (oamenii gravetiani), unde condițiile propice vieții au menținut continuitatea dezvoltării culturii strămoșilor noștri, clima fiind mult mai blandă în raport cu alte zone (arcul Carpati ridicat de MAMA GEEA adăpostea populația de potențialele pericole glagiare – furtuni polare, curenții reci dinspre miazănoapte, etc) și a doua comunitate de oameni, reprezentând populația din aria Pirineilor și vecinătatea acestora, zona Grimaldi, centre de locuire care, potrivit mediilor academice de renume, au dispărut subit în urmă cu aproximativ 11.000 de ani. Iată ce ne spune academicianul de renume mondial Guido A.Mansuelli, în opera sa incontestabilă  ,,Civilizaţiile Europei vechi”- 1978:

”Pe timpul ultimei glaciaţiuni, Wűrm, nu se cunosc decât două centre de locuire umană, unul în vest, în aria Pirineilor (plus Grimaldi) şi altul în est, în aria Carpaţilor romanesti. Splendidele civilizaţii vestice din Pirinei, ca şi cea din Grimaldi (vestul Italiei), au dispărut, fără urmă, acum aproximativ 11.000 de ani. Această zonă a fost repopulată dinspre gurile Dunării (acolo unde clima a fost mult mai blandă) abia 4-5 mii de ani mai târziu, astfel că, apare logic, ca şi limba din Carpaţii romanesti să fi urmat aceeaşi cale. Nu a existat nimeni altcineva, în spaţiul Dunării de Jos, decât triburile geto-dacilor, neamul românesc, până acum 3900 de ani, când se presupune că ar fi “venit” grecii, astfel că e firesc ca “româna primară” să fie prima limbă a Europei”

În același chip, se poate remarca afirmatța arheologului american William Schiller, care explică negru pe alb în Readers Digest urmatoarele:”Civilizatia s-a nascut acolo unde traieste astazi poporul rumân, răspândindu-se apoi spre răsărit și spre apus!” Desigur, sunt nenumărate studii, argumente și descoperiri care pot consolida oricând poziția poporului nostru (cel mai vechi din Europa și nu numai)

ÎNCEPUTUL

În timp ce ultimele structuri geologice ale Atlantidei se scufundau sub cerul uriaș al Atlanticului, undeva, departe, supraviețuitorii castei Fiilor Legii Lui Unu (maeștrii-preoți atlanti), cei care protejaseră până în acel moment rețeaua ”nealterată”, dacă vreți, a doctrinei ancestrale, marcau tiparul celor ce urmau să preia ștafeta dintre generații.

652x450_015867-ophiuchus Lumea nu a fost lasată la intamplare. Legile Universale s-au facut cunoscute, în diverse moduri, marilor civilizații. Fie ca s-au numit Legile Kybalionului, fie că s-au numit Legile Belagine, Legile lui Zamolxe, Legea lui Tao, Legile lui Moise sau altele, intotdeauna Legile Universale au fost la indemâna celor care au cautat o cale spirituală autentică. Prin intermediul acestor sacre învățături s-au deschis  numeroase uși către dimensiunile spirituale actuale. Divinitatea răspunde intotdeauna celor care cer cu sinceritate drumul către lumină, iubire, armonie și evoluție. Întotdeauna au existat entități și oameni luminați (maeștri, învațători) care să vină în sprijinul omenirii …

În urma acestor cataclisme, structura energetică gestionată de evoluţia atlanţilor a fost ireversibil compromisă grație experimentelor neizbutite ale Fiilor lui Belial (casta științifică atlantă), atunci când mantaua terestră interioară a planetei a fost supusă unor abordări incorecte, declanșând pe Terra, o serie interminabilă de cauze ale caror efecte au contribuit la scurtcircuitarea anumitor trasee energetice din grila planetară. In concluzie, Fiii lui Belial, atlanții ce erau încredințați în acea vreme cu știința Pământului, ”au dat-o-n bara”-  mai pe românește, amplificând incorect prin intermediul cristalelor (piramide) anumite energii solare, ce au scurtcircuitat masiv intreaga structură geo-telurică a planetei. După ce ”apele” s-au liniștit, responsabilii au fost nevoiți să reasambleze diferite trasee energetice ale Terrei, mai mult, să construiască ”din temelii” nucleele principale energetice care să suplinească oarecum fosta grilă energetică, astfel, s-a hotărât de comun acord ca următoarea grilă să fie dispusă în rezonanţă cu structura eterică a planetei.

DSC05216În acea perioadă (12.000-11.000) înainte de nașterea Domnului Iisus Hristos urma să se realizeze o primă joncțiune, cu influențe karmice, dintre civilizația atlantă și cea așezata în arcul Munților Carpați.

Într-un timp relativ scurt structurile energoinformaționale ale noului ADN au fost perfect configurate cu noua grilă energetică, iar primele programe evolutive s-au dovedit a fi un triumfător succes. Prin mijlocirea acestui proces s-au turnat temeliile noilor mari civilizații ale Pamantului {hiperboreana, pelasga, neagra, rosie, galbena}. Datorită noii structuri energetice, însă și micilor discrepanțe, ce erau între rasele umane, populațiile au fost îndrumate de către maeștrii-preoți atlanți să evolueze succesiv în anumite regiuni delimitate de bariere naturale (munți, fluvii, mari, zone aride, s.a.m.d.). Cu timpul traiul s-a îmbogățit, oamenii au evoluat rapid, divizându-se în comunități uriașe, ba chiar imperii. Tehnicile folosite erau numeroase și constau în dobândirea unor simțuri din ce în ce mai rafinate, multe dintre acestea, depașind și acum pragul extrasenzorialului. Acestea aveau la bază procese, precum utilizarea simțului, auzului în diferite conjuncturi. Se pare că ele aveau rostul de a activa și dezvolta percepția extrasenzorială a pielii, care determinau totodată un mai bun autocontrol mental.

Câmpul energetic al pielii (aura aparte) putea fi extins suficient de mult încât să poată percepe forme, culori, vietăți și multe altele, la distanţe incredibil de mari. Tot cu ajutorul acestui câmp extrasenzorial se puteau accesa energiile care dinamizează anumite fenomene fizice (mişcarea norilor, formarea ceţii), iar prin utilizarea propriului câmp se reușea controlul precis anumitor fenomene naturale, precum aducerea şi dispersarea norilor, însă și crearea precipitațiilor, ba chiar a fulgerelor și tunetelor, exact așa cum istorisesc legendele din vechime (Legendele Solomonarilor).

Tot atât, se putea realiza ținerea la distanță a animalelor sălbatice care distrugeau oarecum recoltele sau atacau locuitorii, reechilibrau traseele energetice ale celor consideraţi bolnavi, s.a.m.d.  De asemenea, se putea dezvolta, sub același cuantum de vibrație, chiar şi egregorul comunitatilor, determinând o înmulţire rapidă a membrilor, sau se facilitau legături subtile cu energetica elementală. Sunt foarte multe de menționat în acest context. Speram ca, într-un timp apropiat să dezbatem pe larg acest subiect, întrucat trebuie edificate anumite forme de viață pe care strămoșii noștri le-au dobândit de la civilizațiile ancestrale. Trebuie doar să ne deschidem acestui aspect. Să uităm oarecum de rutinele cotidiene și să ne lăsăm purtați, la un ceai, de ce nu? … de acele vremuri memorabile. Ulterior vom observa cum percepția focusată pe anumite concepte va edifica fără rezerve o sumedenie de aspecte încețoșate ale trecutului îndepărtat. Simplitatea acestui ”cuantum perceptiv” va oglindi cu siguranță, cum formele mistice ale trecutului pot aduce rezultate certe prezentului, fără ca cineva să izbăvească prea mult în știinta acestui fapt.

DE CE ARCUL CARPATIC ROMANESC ?

Întrebarea deține în deplină măsură un răspuns profund argumentat. Imaginați-vă, vă rog frumos, cum un inel masiv, constituit din rocă, cuprins într-o circumferință de aproximativ 900 de km străjuieșete necontenit în centrul unui hotar, ale cărui zone, verzi, prietenoase, sunt acompaniate la unison de apele învolburate ale oceanului.

Aceasta este imaginea, pe care, dacă o priveam din spațiu în timpul ultimului potop (Potopul lui Noe), ne dădea cu siguranță fiori. Amprentându-se alegoric în uriașa scenă a sistemului muntos central european, încă de la începutul intervalului Mezozoic  (252-66 milioane de ani i.e.n) Carpații românești, ai caror înalțime reflectă un echilibru de mijloc, cu creste sub 2600 de metri, au protejat și vor proteja de-a pururea acest ținut. Menționez că, acest Arc de piatră s-a format atunci când rocile acestora de pe fundul Oceanului Tethys (adică, înainte de apariția Oceanului Indian) s-au sedimentat, născând cel mai lung lanț vulcanic din Europa, deci, despre ce vorbim? Această potcoavă de piatră reprezintă începutul. Fără acest mirific Arc al lui Dumnezeu, ale căror forme basmatice amintesc de facerea lumii, națiunea noastră poate că nici nu exista. Întreaga istorie a civilizațiunilor a stat în mâna locuitorilor acestor munți (stramosii nostri), care prin truda și devotamentul lor, au păstrat neatinse de păcat piscurile acestor sacre meleaguri, unde se consideră că și-a lasat amprenta BUNUL DUMNEZEU.

AICI ESTE CENTRUL SUPREM AL STRAMOSILOR NOSTRI ANCESTRALI. În acești munți au sălășuit cei mai înălțați ZEI, amintiți odinioară de părinții și bunicii noștri. Această coroană de aur este GRADINA LUI DUMNEZEU SI A FIILOR MARITULUI SOARE, și-am s-o spun răspicat până duhul mi s-o ridica la cer. Prin urmare, cele de mai sus reflectă un prim argument, suficient de solid cu privire la aspectul în cauză.

Platon în dialogul sau cu Kritias ne ofera informații suficient de certe cu privire la asemanarea Transilvaniei cu Atlantida și aspectul ei geografic:

După datină, ţara toată era foarte înaltă şi ieşea pieptiş din mare; împrejurul nu era decât şesul înconjurând orasul, el însuşi împrejmuit de un inel muntos ce cobora pană pe ţărmul mării, şesul era neted, în terase, şi mai lung decât larg măsurând de la un capăt la altul 3000 de stadii în lungime şi 2000 de stadii pe povârniş, de la mare pana în centru, ţinutul acesta al insulei întregi era îndreptat spre miazăzi şi la adăpost de vânturile îngheţate care veneau de la miazănoapte. Cât priveşte munţii înconjurători, erau în vremea aceea vestite numărul lor, înalţimea, frumuseţea fară pereche faţă de toţi care sunt azi”.

Prin urmare, depresiunea Transilvaniei este înconjurată de un inel gigant, format din Munții Carpati, caz geografic singular pe Terra în ceea ce privește forma geometrică, pe care Atlantita, potrivit vechimei, se consideră că a avut-o. Teritoriul este relativ înalt, întrucat, interiorul arcului carpatic, nu este o zonă de șes, ci un teritoriu ale carui dealuri terasate, coboară treptat din mijlocul zonei, ca o piramidă, dacă vreți, către depresiunile mărginașe în apropierea circumferinței inelului interior al munților.

Deci iată cum, la a doua evaluare, avem o certitudine de neocolit, un colac uriaș de munți, guvernat în centru de o biută imensă de pământ, alcătuită din dealuri și câmpii înalte, a caror altitudine nu depășește 800 de metri. Interesant, nu? Oare ce mai lipsește pentru a delimita circumferințele interioare/exterioare ale hotarului misterios? Vreun ocean, cumva? Se poate observa și de pe Lună că, Ardealul este situat  în centrul formei circulare muntoase, având, totodată o clima ferită, mult mai blândă decat restul țării, fiind favorizată și de influențele climatului oceanic, fără a se mai pune la socoteală că, în zona mediteraneană, nu-s prezente vânturile de miazănoapte, cum menționa, de altfel, incontestabilul Palton.

În concluzie, se pare că, atlanții dețineau informații precise despre viitoarele evenimente astronomice și planetare, iar aici, nu pun în discuție o oarecare furtună solară … sau, mă rog, un fenomen neprevăzut, similar cu cel din anul 2009, atunci când, planeta Jupiter a fost lovită de un obiect de dimensiuni uriașe. Nu! Mă înclin către evenimente planetare majore, precum schimbarea polilor magnetici, încălecarea scoarțelor terestre, că …  până la urmă, geologic, cam asta s-a întâmplat la ultimul cataclism planetar, schimbarea axei pământului și multe altele. Atlanții cunoșteau întreg Universul. Aici, cu permisiunea mințiilor deschise, ne rezumăm la călătorii de ani lumină în timp și spatiu, către timpuri îndepărtate, care puteau fi tranzitate într-o fracțiune de secunda. Aceștia au fost strămoșii nostri ancestrali și ar trebui amintiți mai des în istorisirile noastre, întrucat, încă purtăm în spirala ADN – ului nostru timbrul lor evolutiv.

De Adrian T.

Articolul își rezervă drepturile de autor ale site-lui

 

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)