Atlantida, regatul din Carpati si Templul lui Zamolxe.

Inca din timpuri stravechi, geometria sacra a Cosmosului a pulsat pozitiv in constiinta omului modern viziuni carismatice, influentand materia dinauntrul sau. De la rapsodiile stelare orchestrate in extremis de exploziile supernovelor, si pana la canibalismul gaurilor negre ce strabat incognito coloritul intergalactic, astrofizicienii constientizeaza, treptat, cum functioneaza multitudinea cosmologica si care este rolul fiecarui unic element, insa si asa, multe dintre formele  geometriei Universului raman in viziunea unora in continuare nedescifrate.

consciousnessIntruchipata intr-un tablou suav, batrana Terra transmite Creatorului, chimia echilibrului corect, omogenizand perfect nuanta orgonica a vietii. Dincolo de bariera abstractului, embleme stiintifice de renume, precum Tesla, Coanda, Newton sau Galileo Galilei dau forma legilor materiei, ce alcatuiesc armonia sublima a sferelor, decriptand in ansamblul lor, fundamente, ce transforma fara precedent, necunoscutul in factori constienti, ale caror realitati, uneori crude, depasesc viziunea oricarei geografii mentale.

Ceea ce vom prezenta ulterior, nu este o legenda straveche  culeasa din pepiniera stramosilor nostri ancestrali, ci realitatea unui fapt, pe care acestia pur si simplu au trait-o. Un adevar monumental, fara doar si poate inregistrat in culegerile patinei timpului, unde natura fara de lege sub timona Creatorului a schimbat cursul evolutiv al omenirii.

EXERCITIU DE IMAGINATIE: Imaginati-va, cum un inel masiv, format din roca, cuprins intr-o circumferinta de aproximativ 900 de km se ridica lent, dar treptat in centrul unui hotar ale carui zone, verzi, prietenoase, sunt acompaniate la unison de apele involburate ale batranei planete.

Aceasta este imaginea, pe care, daca o priveam din spatiu cu milioane de ani in urma ne taia rasuflarea. Un fenomen geologic natural generat pe masura creatiei Universului, oglindind perfect in magura Caii Lactee, un ansamblu de corpuri ceresti configurat prin expandarea primului ”foc de artificii” – Constelatia Serpentarius, dimensiune, regasita – potrivit izvoarelor stravechi si sub denumirea Constelatia Ophiuchus.

romania-anahataIn ciuda nepropavaduirii acestei misterioase constelatii, care, surprinzator ar ”reconfigura” din temelii bibiloteca Vaticanului, aceasta reprezentand oarecum reflexia unei stravechi  dimensiuni zodiacale,”ceruita” deseori si in pergamentele Cavalerilor Templieri, Albertus Magnus (filozof de renume al mileniului 12), intruchipeaza Constelatia Ophiuchus (Serpentarius) sub forma unui tamaduitor, imblanzind un sarpe incolacit pe trup. Omul, care pe harta veche a cerului tine cu mana dreapta capul unui sarpe, iar cu stanga, coada acestuia, fapt care ne determina sa ne ascutim oarecum imaginatia catre un OM/ZEU incercuit de un regat, ce ar putea cristaliza in raport cu legendele vehiculate de-a lungul civilizatiilor pamantene, Omul din Carpati, tamaduitorul, metamorfozat de oamenii timpului in Omul Zeu, Zeul Zamolxe.

Nu de putine ori am regasit pe hartile stravechi, dar si-n izvoarele antice, dragonul cu cap de lup şi corp de sarpe, care simbolizeaza in ansamblul sau, insusi elementul zamolxian. Drapelul de lupta al dacilor, care reflecta un simbol initiatic, cristalizand in dinamica sa, atat ingemanarea a doua animale: capul de lup si sarpele, cat si reflexia Centrului Spiritual al lumii.

Atat sarpele cat si lupul in elementul lor oglindesc in mitologiile civilizatiilor europene stravechi simboluri ale dinastiei lui Zamolxe,  Zeu creator, care, potrivit primelor legende a conturat ireversibil energiile creatoare, masculin (Zeul Apollo) si feminin (Zeita Artemis) forme ale caror filozofii, spun scriitorii medievali ”au reprezentat uriasa realizare a Marii Opere Alchimice (Geneza)”

652x450_015867-ophiuchus

Fig 3. Tamaduitorul in centrul constelatiilor zodiacale imblanzind sarpele pe harta cerului.

In acelasi chip, sarpele reprezinta pentru pelasgo-daci pe Zamolxe ca Zeu creator al omului si al lumii, care divizandu-se in fortele divine Apollo si Artemis, da nastere Dublului Zamolxe reprezentat hermetic prin cei doi serpi intrepatrunsi ai Caduceului lui Hermes, si, desigur prin toiagul lui Aesculap, patronul medicinei, spiritualitatii, nemuririi şi vindecării, consolidandu-i, tot atat, pozitia de carmuitor, deschizator de drumuri in formarea unitatii pamantului stramosesc.

Carpatii in splendoarea lor, sunt munti tineri, ai caror inaltime reflecta un echilibru de mijloc, cu creste sub 2650 de metri, amprentandu-se alegoric in uriasa scena a sistemului muntos central european, inca de la inceputul intervalului Mezozoic – (252-66 milioane de ani i.e.n) atunci cand rocile acestora de pe fundul Oceanului Tethys (inainte de aparitia Oceanului Indian) s-au sedimentat, nascand la jumatatea Cuaternarului cel mai lung lant vulcanic din Europa.

Formati in zona periferica a bazinului Transilvaniei de astazi, apartinandu-i, desigur, si morenele glaciare cu roci vulcanice, bogate in cristale si argint din Muntii Apuseni, roci, pe care, in baza cercetarilor geologice de suprafata efectuate in aceasta vara, extrem de incomode, am descoperit evidente incredibile ale acelor vremuri (perioada Jurassic 200-145 milioane de ani i.e.n.), si anume: (fig 5) fosile marine pietrificate ale caror analize au adus in extremis schimbari notabile in ceea ce priveste stiinta departamentului nostru si nu numai.

Asadar, Carpatii sunt cuprinsi de la Dunare, din bazinul Vienei, desfasurandu-se neintrerupt, sub forma unui arc pe hotarul  Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Ucrainiei, Romaniei si al Serbiei, terminandu-se in valea Timocului, oglindind vizibil prin geometria sa, evidențe ale caror forme basmatice amintesc de povestile de odinioara ale strabunicilor, insa si de entitati legendare des vehiculate in multitudinea de mituri si legende, nascute, inca din primele clipite ale civilizatiilor ancestrale.

Platon in dialogul sau cu Kritias ne ofera informatii suficient de certe cu privire la asemanarea Transilvaniei cu Atlantida si aspectul ei geografic:

După datină, ţara toată era foarte înaltă şi ieşea pieptiş din mare; împrejurul nu era decât şesul înconjurând orasul, el însuşi împrejmuit de un inel muntos ce cobora pană pe ţărmul mării, şesul era neted, în terase, şi mai lung decât larg măsurând de la un capăt la altul 3000 de stadii în lungime şi 2000 de stadii pe povârniş, de la mare pana în centru, ţinutul acesta al insulei întregi era îndreptat spre miazăzi şi la adăpost de vânturile îngheţate care veneau de la miazănoapte. Cât priveşte munţii înconjurători, erau în vremea aceea vestite numărul lor, înalţimea, frumuseţea fară pereche faţă de toţi care sunt azi”.

Asadar, depresiunea Transilvaniei este inconjurata de un inel gigant, format din Muntii Carpati, caz geografic singular pe Terra in ceea ce priveste forma geometrica, pe care Atlantita, potrivit mediilor, se presupune ca a avut-o. Teritoriul este relativ inalt, intrucat, interiorul arcului carpatic, nu este o zona de șes, ci un teritoriu ale carui dealuri terasate, coboara treptat din mijlocul zonei, ca o biuta, piramida, daca vreti, catre depresiunile marginase in apropierea circumferintei inelului interior al muntilor.

Deci iata cum, la prima evaluare avem o certitudine de neocolit, un colac urias de munti, guvernat in centru de o biuta imensa de pamant, alcatuita din dealuri si campii inalte a caror altidudine nu depășește 800 de metri. Interesant, nu? Oare ce mai lipseste pentru a delimita oarecum circumferintele interioare/exterioare ale hotarului misterios? Vreun ocean, cumva? Asadar, poate observa oricine ca Ardealul este situat  in centrul formei circulare muntoase, avand, totodata o clima ferita, mult mai blanda decat restul tarii, fiind favorizata, desigur, si de influentele climatului oceanic, fara a se mai pune la socoteala ca, in zona mediteraneana, nu-s prezente vanturile de miazanoapte, cum mentiona, de altfel, incontestabilul Palton.

DSC05829

Fosile de amoniti. Specie preistorica – perioada (415-65 milioane de ani in urma).

Zona Muntilor Bucegi – zona care relevă prezența apei oceanice din acea vreme si fosilele preistorice descoperite, care, de regula oglindesc in mare parte AMONITII  (animale preistorice carnivore oceanice/marine, ce au trait si disparut odata cu dinozaurii, acum 65 de milioane de ani).

 

Potrivit raportului stiintific PN II IDEI 0162, condus de Director Mihaela Carmen Melinte, care s-a concentrat indeosebi pe continuarea analizei multidisciplinare a paleoclimatului din Cretaciul inferior, in baza datelor acumulate din Carpatii Orientali, precum si in extremitatea estica a Carpatilor Meridionali (litologie, sedimentologie, geochimie, micropaleontologie, petrologie sedimentara) putem afirma, evidenția, prin probe detaliate, analize edificatoare, ca, Carpatii romanesti detin amprenta litologica pentru evenimentele oceanice anoxice.

Regiunea (Dâmbovicioara – Malaiesti) conține una dintre cele mai bogate macrofaune (în special amoniți) din Carpații României. Studiile paleontologice au inceput in secolul 18  (Herbich, 1888; PopovicHatzeg, 1898), au continuat la inceputul secolului 20 (1938;
Oncescu, 1943) si au avansat semnificativ, desigur cu investigațiile lui Patrulius (1969). Cercetarile recente asupra faunei de amoniti aparțin lui Avram (1999) si Melinte (1998) si, evident, intr-un final Departamentului Alpha Carpatica – latura științifică  (iunie 2012 – octombrie 2015).
DSC05831

Specii marine preistorice carnivore, aparute inaintea perioadei Jurassic, acum 415 milioane de ani, care au disparut odata cu dinozaurii, acum 65 de milioane de ani, descoperite in Muntii Apuseni (iunie 2014) altitudine 1800 m.

O alta poveste a Atlantidei romanesti regasim, desigur, in jurul orasul scufundat in Marea Neagra, vehiculata inca din timpul locomotivelor cu aburi, atunci cand lumea zarise “zidurile cele mai inalte care ieseau din mare” in dreptul portului Panguala (Mangalia). Arheologii sustin că situl scufundat in mare, aproape de Mangalia, a fost intemeiat in secolul al patrulea inainte de Nasterea Domnului Iisus Hristos. Investigațiile din ultimii 50 de ani au evidentiat că ”fortăreața” are dimensiuni impresionante – aproape două mile in largul marii si tot două mile de-a lungul țărmului actual. O echipa de cercetatori profesionisti, înzestrați cu tehnologie de ultim moment, chiar au detectat semnale ciudate într-un loc anume din Marea Neagra, langa Mangalia, sub nisipul de pe fundul marii, la aproximativ 6 metri adancime. Acolo, au descoperit ruinele unor cladiri, artefacte, coloane sculptate, anexe pavate si multe altele. Specialiștii cred ca au descoperit o parte din vechea așezare a Callatisului.

Varfurile de lance ale stiintei, potrivit investigațiilor, îmbrățișează ideea că o parte a Atlantidei ar fi apartinut teritorului romanesc si ca o treime din ea s-ar fi scufundat in marea cunos­cu­ta de egipteni sub nu­mele de “Siriath”- ce ar co­res­pun­de perfect cu zona mentionata de Strabon, si anume, unde guverneaza acum Marea Neagra. Trebuie mentionat insa, ca zona a fost scanata si cu ajutorul geosatelitilor, cuprinzand si locul un­de este lo­ca­lizata controversata Insula Alba (Insu­la Ser­pi­lor), locul despre care se considera ca Zamolxe obisnuia sa se retraga in anumite perioade ale anului. Acolo arhe­ologii rusi au desco­perit ruine subacvatice, pe ca­re le atri­bu­ie atlanţilor. Atat ei, cat si arheologii austrieci sus­tin că Insu­la Serpilor este ulti­ma ramasita a Atlan­ti­dei, si ca, in trecutul in­de­par­tat, locui­to­rii insu­lei purtau nu­mele de “Blajini” sau “Prea­fericiti” (grecii le spuneau “makaron” – “fe­ri­citi”) şi erau vazuti ca fiind des­cendentii atlan­ti­lor.

DSC06111

Ammonoidea – Perioada Silurian (-425 milioane ani) până la sfârșitul Cretacicului ( – 65,5 milioane de ani), descoperita in Masivul Bucegi 2015, altitudine 1950 metri.

  •  Scriitorul antic Arktinos din Milet menţionează „Insula albă” in lucrarea sa „Aithiopis” („Aethiopidia”) care este si prima mentiune scrisa despre hotarele romanesti – mijlocul sec. IV i.Hr.
  •  Geograful si navigatorul Scylax din Caryanda in „Periplus” secolul patru – inainte de Iisus Hristos – „Drumul în linie dreaptă de la Istru până la Criumetopon e de trei zile şi trei nopţi. Dacă ia însă cineva ţărmul, drumul e dublu, căci aici este un golf in care se află o insulă, deşeartă ce e drept, numită Leuce„.
  • Tot atat – Strabon (63 i.Hr. – 19 d.Hr.), cel mai mare geograf, istoric si etnograf antic, in celebra sa „Geographie”, afirma că, în partea vestica a Pontului Euxin, „la cinci sute de stadii departare de revarsatul fluviului [Tyras -Nistru] se află în mare insula Leuce” – Insula Alba de astăzi.
  • Poetul grec – Euripide (480 – 406 I.Hr.) in Andromacha (v. 1249) vorbind si de Templul lui Achille, spunea că „insula se află în interiorul Pontului Euxin”, iar în Iphigenia în Taurida (v.435) aminteşte de „ţărmul cel alb şi frumoasa cursă a lui Achille din Pontul Euxin”).

Pe Insula Serpilor (Insula Alba) s-a descoperit doar baza templului, iar pe baza datelor arheologilor, s-a putut stabili ca această constructie era din calcar alb, avea o forma patrata, fiecare dintre laturi masurand 29, 87 metri. Sanctuarul se află către partea estică, dar şi statuia lui Achille. In afara urmelor templului, au mai fost sesizate ”radacinile” altor trei constructii, realizate cam în aceeasi perioadă cu templul, ele aparținând arhitecturii vechi grecesti.

insula serpilor

Insula Alba.

Legendele sacre ale antichitatii plasau regatul Zeului Apollo in Hiperboreea (Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot în Hiperboreea se născuse și mama sa Latona/Leto/Leuce, pe o insulă vestită în toată antichitatea pentru cultul ei închinat lui Apollo. Această insulă era a dacilor, a strămoșilor noștri și se numea Leuke (Alba), actuala Insulă a Șerpilor din dreptul vărsării Dunării în Marea Neagră. Pe această insulă se află cel mai mare și mai vestit templu a lui Apollo din toată antichitatea, despre care vorbește destul de mult în lucrările sale incontestabilul Hecateu Abderita.

 

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)