Baba Novac, credinciosul general al lui Mihai Viteazul

La 18 octombrie, 1599 a avut loc bătălia de la Şelimbăr. Mihai Viteazul învinge oastea transilvană condusă de Andrei Bathory, întregul teritoriu al Transilvaniei intră în stapânirea lui Mihai Viteazul. Un rol important în bătălia de la Şelimbăr l-a avut haiducul Baba Novac, care niciodată nu s-a lasăt impresionat de superioritatea numerică a duşmanului.

Haiducul sarb nu mai suporta tratativele episcopului Malaspina, sol al lui Andrei Bathory si ataca prin surprindere. In cele trei momente hotaratoare de la Selimbar, mana dreapta a domnitorului a fost Baba Novac. Aflat in linia intai, s-a batut si a invins toti capitanii de oaste ai armatei ungurilor. Stefan Lazar, Peter Huszar, Stefan Csaki, Moise Szekely si Gaspar Kornis sunt umiliti de batranul de peste 80 de ani. Armurile invinsilor sunt depuse personal de Novac la picioarele lui Mihai Viteazul.

In anul 1600, timis de Mihai in Banat, Baba iese victorios intr-o serie de lupte. Ajuns in Moldova, in urmarirea lui Ieremia Movila, ocupa aceasta provincie romaneasca si cucereste Iasiul. Lupta neobosit pana in Hotin si Camenita. Alaturi de Mihai, la Calugareni, repurteaza o victorie istorica. La Naieni, langa Ploiesti se lupta cu polonezii. Luptele de la Sarata si Bucov il au din nou in prim plan.

Cronicarul italian Ciro Spontoni, care a fost prezent la Mirăslău, nu numai că îl atestă pe câmpul de luptă, dar descrie pe larg acţiunea lui Novac: “Baba Novac, rănit, cu barba şi părul capului arse, cu faţa înnegrită de pulberea sângeroasă a bătăliei (…) îşi făcuse cumsecade datoria lui în ziua luptei şi împlinise, totodată, şi slujba unui căpitan prevăzător şi a unui soldat valoros”. Hărţuirea trupelor poloneze care intraseră în Ţara Românească pentru a-l înlocui pe Mihai cu Simion Movilă, a fost încredinţată lui Baba Novac, “un general de cavalerie – scrie Spontoni – de o mare îndrăzneală şi cu o lăudabilă experienţă”. Înainte de a porni la acţiune, Baba Novac le-a spus oştenilor săi: “Izbânda este întotdeauna cu cei viteji , iar nu cu cei cărora le place mai bine ruşinoasa fugă decât cinstita moarte apărând pe domnul său”.

De mic copil, a învăţat cum să mânuiască sabia în luptă pentru a-şi apăra credinţa ortodoxă în faţa invadatorilor otomani. Impozant ca statură, cu o forţă fizică ieşită din comun, Baba Novac a intrat de tânăr în cetele de haiduci din Balcani pentru a fugi de sărăcie, după cum îl portretizează baladele populare. Despre activitatea lui Baba Novac, ca haiduc, cunoscutul scriitor, istoric şi filolog român Bogdan Petriceicu Hasdeu arată într-una dintre lucrările sale că „Pe blestematul munte România, Baba Novac a petrecut vreo 40 sau 50 de ani, către care adăugându-se alţi vreo 20 sau 30 din viaţa sa de la Poreci, rezultă că Baba Novac era octogenar, când victoriile lui Mihai Viteazul, au deşteptat speranţa în sufletul său, chemându-l din codrii Bosniei spre un alt câmp de luptă, într-o altă Românie”.

La 80 de ani învârtea sabia ca unul de 20. Haiducul a intrat în armata lui Mihai Viteazul în anul 1595, prin urmare aproape de anii bătrâneţii, înainte de celebra bătălie de la Călugăreni, alături de un alt haiduc cunoscut, Deli Marcu, impresionându-l pe domnitor chiar de la prima misiune, când în fruntea a 700 de haiduci i-au gonit de peste Dunăre, la Sofia, pe Paşa Hassan şi numeroasa sa armată. Este adevărat, la rândul său sârbul a fost impresionat de personalitatea lui Mihai Viteazul, căruia i-a rămas credincios. De altfel, domnitorul a avut foarte mare încredere în Baba Novac, iar garda sa personală era compusă în special din haiduci sârbi, preţuindu-i mai mult decât pe ceilalţi căpitani ai săi, care erau de fapt mercenari plătiţi.

În armata voievodului Mihai, puternicul Baba Novac avea rangul de general alături de fraţii Preda şi Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta şi banul Udrea. Victoria de la Şelimbăr i se datorează în totalitate, în ciuda bătrâneţii sale reuşind să-i umilească pe toţi capii armatei maghiare conduse de cardinalul Andrei Bathory. Se spune că armurile căpeteniilor învinşilor au fost depuse personal de Baba Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. Ulterior acestei bătălii, Mihai Viteazul îl trimite pe generalul său în părţile Banatului, unde iese victorios din mai multe bătălii, apoi îl însoţeşte pe domnitor în campania din Moldova, unde cucereşte oraşul Iaşi şi înaintează până la Hotin.

După peregrinările domnitorului la Viena şi Praga, spre sfârşitul anului 1600 Baba Novac îşi oferă serviciile generalului Basta, angajament care nu trebuie înţeles ca o trădare faţă de Mihai, ci pur şi simplu intrarea într-un nou serviciu, ştiut fiind faptul că Mihai Viteazul rămăsese fără oştire. De altfel, într-un raport către împăratul Rudolf, generalul Basta spune despre baba Novac. “A venit la mine unul cu numele Baba Novac, cu aproximativ 100 de călăreţi şi 600 de pedestraşi, pe care i-am primit îndată în serviciu şi i-am trimis în părţile Lipovei…”

În februarie 1601, generalul octogenar este arestat în timp ce se afla cu o solie la Cluj, dieta formată din reprezentanţi ai aristocraţiei maghiare condamnându-l la moarte prin ardere pe rug pentru trădare. Motivul arestării? Baba Novac, prin preotul ortodox Sascu, a trimis o scrisoare paşei din Timişoara în care îi promitea, contra unei sume de bani, că îi va indica un moment prielnic pentru atacarea şi ocuparea oraşelor transilvănene Caransebeş şi Lugoj. “Baba Novac a fost adus la Cluj de soldaţi aflaţi în serviciul lui Basta, la 3 februarie 1601 şi executat două zile mai târziu în piaţa centrală a oraşului, împreună cu duhovnicul său sârb.

 

Surse: adev.ro, http, descopera.ro, 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)