CETATEA NEAMT – SECOLE DE LUPTA

Cetatea Neamt sau Cetatea Neamtului este o cetate medievala din Moldova situata in apropierea orasului Targu Neamt si la aproximativ 46 km de orasul Piatra Neamt. Asezata aproape de varful cel mai inalt al Culmii Plesului, cetatea face parte din categoria monumentelor medievale de valoare exceptionala din Romania. Pozitia strategica de care a beneficiat si prezenta in evenimentele marcante pe care le-a cunoscut aceasta parte a tarii demonstreaza faptul ca, Cetatea Neamtului, a fost una dintre cele mai bine intarite cetati de care a dispus statul medieval moldovenesc.

Numele de Cetatea Neamtului provine de la hidronimul “Neamt” pe care il poarta raul de sub poala muntelui si de la care si-au luat numele orasul si manastirea din apropiere, ulterior judetul si orasul Piatra care abia, dupa mijlocul secolului al XIX lea, devine Piatra-Neamt. Aceasta cetate făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, pentru apărarea împotriva otomanilor.

Cetatea Neamtului a fost construită în secolul al 14-lea, pe vremea lui Petru I și a fost fortificată în secolul al 15-lea de Ștefan cel Mare, el dând dispoziție ca zidurile cetății să fie înălțate cu circa 6-7 m și să fie construite creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii. În 1718, Cetatea a fost distrusă din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.

ffff

Epoca de glorie a cetatii medievale de la Neamt corespunde domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), organizatorul si conducatorul militar de exceptie, care intelegand bine rolul fortificatiilor pentru cresterea capacitatilor de aparare a tarii, a intarit cetatile mostenite de la inaintasii sai si a construit altele noi, intreaga Moldova fiind strajuita de un puternic sistem defensiv.

Lucrarile intreprinse in vremea sa au constat in suprainaltarea vechilor ziduri ale cetatii, ridicarea celor patru bastioane ale curtii exterioare si construirea podului in forma de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatra. Astfel intarita, in anul 1476 cetatea Neamt a facut fata asediului impus de Mohamed al II-lea, dupa lupta de la Valea Alba-Razboieni.

Structura a fost construită din piatră de râu, din piatră de carieră (folosită la arcade, pervazuri, piloni și contraforți) și din rocă de gresie verzuie. Pe latura de nord, între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare. În mijlocul cetății se află o curte înconjurată de diferite clădiri, fiecare având un scop specific. Pe latura de est erau o camera de depozitare, bucătăria, închisoarea și vistieria, pe latura de vest se aflau sala armelor, sala de judecată, o sală de trecere, un iatac și o cameră de taină. Pe latura de sud se afla un lapidarium și o terasă.

Cetatea este faimoasa si pentru că este unul dintre subiectele principale în poemul „Muma lui Ștefan cel Mare” (1857), de Dimitrie Bolintineanu. În 1476, după ce învinsese oștile Moldovei în Bătălia de la Valea Albă, sultanul otoman Mahomed al II-lea  l-a obligat pe Ștefan cel Mare, să se îndrepte spre Cetatea Neamț. Conform legendei, mama lui Ștefan a refuzat să-l lase să intre în cetate și l-a sfătuit să se îndrepte spre nordul țării, unde să-și strângă o nouă oaste. Cand Ștefan cel Mare vine la cetate, „Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,/Unde cură-n vale un râu mititel, „ domnitorul bate la poartă sperand să fie primit înăuntru pentru că este rănit și urmărit de turci. Mama domnitorului, aflată în cetate, refuză să-i deschidă spunându-i :

„Dacă tu ești Ștefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruință
Nu poți ca să intri cu a mea voință.
Du-te la oștire ! Pentru țară mori !
Și-ți va fi mormântul coronat cu flori !”

Dar ideea că lui Stefan nu i s-a permis accesul în cetate de către mama sa, relatată de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”, nu este adevărată din punct de vedere istoric. Mama lui Ștefan cel Mare, Doamna Oltea, murise în anul 1465 și fusese înmormântată în Biserica „Sfântul Nicolae” din Poiana Siretului.

 

800px-Cetatea_Neamtului8 

Pe masura inaspririi dominatiei turcesti si a progresului realizat in tehnica de lupta, rolul cetatilor moldovene va scadea incepand cu a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Dupa distrugerea partiala a unor constructii interioare in vremea lui Alexandru Lapusneanu (1564) si refacerile ordonate de Ieremia Movila. In anul 1600 Cetatea Neamtului isi va deschide portile in fata armatelor celui care a realizat prima unire politica a tuturor romanilor: Mihai Viteazul.

Prefacuta in manastire de Vasile Lupu (1646) si apoi distrusa partial de Dumitrascu Cantacuzino in 1675, Cetatea Neamtului va mai avea forta de a scrie o noua pagina de eroism in 1691, cand, aparata de un mic grup de plaiesi, va rezista asediului armatei polone condusa de Regele Ioan Sobietski. Dupa distrugerea ordonata de Mihai Racovita in 1717, Cetatea Neamtului isi pierde total importanta militara.”

Din anul 1718, Cetatea Neamtului, un obiectiv istoric deosebit de important pentru orasul Targu Neamt si judetul Neamt, a ramas in paragina si a fost distrusa de catre vreme sau de catre localnici care foloseau piatra de la cetate in constructii. Se interzice luarea pietrei din cetate, in anul 1834, de catre Departamentul pricinilor dinlauntrul Moldovei. In anul 1866 este declarata monument istoric si abia intre anii 1968-1972, sub conducerea arhitectului Stefan Bals au inceput lucrarile de reconsolidare a zidurilor. Din lipsa unor informatii precise s-au executat doar unele terase necesare vizitării in bune conditii a acestui obiectiv istoric, urmarindu-se doar conservarea si mentinerea monumentului fara reconstructia partilor disparute.

Restaurarea cetatii a continuat si dupa anul 1992 in cadrul programului UNESCO de restaurare si de renovare a monumentelor istorice in care s-a continuat restaurarea cetatii si a zidurilor. Intre anii 2007-2009 Cetatea Neamtului a fost inchisa fiind supusa unor lucrari de reabilitare si restructurare realizate cu fonduri europene. Dupa doi ani de munca grea, vechea cetate a renascut din propria cenusa astfel incat vizitatorii pot admira diferitele Sali ale cetatii, vechiul paraclis, bucataria, monetaria si dormitoarele. Avem astfel un obiectiv istoric deosebit, situat in orasul Targu Neamt: cetatea medievala de la Neamt sau Cetatea Neamtului cum o numesc localnicii.

Dupa anul 1992, Cetatea Medievala de la Neamt a intrat intr-un program de consolidare a monumentelor istorice din cadrul UNESCO, iar intre anii 2007-2009 cetatea a fost reabilitata cu ajutorul fondurilor Europene, iar in momentul actual cetatea arata ca o adevarata bijuterie, fiind pregatita sa intampine turistii din tara si din strainatate.

Cetatea este construita din piatra de rau, piatra de cariera si roca de gresie verzuie. Este o minune arhitecturala care a rezistat timp de sapte secole si care merita sa fie vizitata. In fiecare an, la inceputul lunii iulie au loc Zilele Cetatii Neamt, sarbatoare care promoveaza patrimoniul cultural al cetatii  dar si al zonei, si care gazduieste si evenimentul “Festivalul Medieval de la Cetatea Neamt”, ajuns deja la a treia editie, care atrage anual din ce in ce mai multi pasionati de frumos.

POVESTEA VRANCEI

De mult, pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, pe când Ţara Românească nu era unită încă şi ţinuturile Munteniei şi Moldovei aveau fiecare domnii lor, a fost o luptă mare între plăieşii lui Ştefăniţă şi armia turcească, care năpădise ca frunza şi iarba pe pământul Moldovei. Bătălia a fost aprigă şi, din cauza numărului prea mare de duşmani, faţă de oastea lui Ştefan, moldovenii au căzut biruiţi.

stefancoverinteriorVoievodul, amărât în suflet de această pierdere, fugise din faţa puhoiului vrăjmaş, ca să nu fie prins şi, rătăcind singur prin munţi, a ajuns pe valea Putnei.

Pe atunci, în Vrancea nu erau sate cu lume multă, ca în vremea de astăzi şi nici locuri goale şi dealuri chelbaşe, cum se văd acum. Codrii stăpâneau mai peste tot şi abia unde şi unde câte un pâlc de case se găseau înşiruite şi ascunse pe la poalele pădurilor, lăturiş cu scurgerea apelor, iar oamenii erau mai toţi ciobani, care-şi păşunau oile prin golurile şi poienile munţilor.

După atâta umblătură prin codri, nimeri prin asfinţitul Soarelui la o casă de pe dumbrava Bârseştilor. Aici, o babă bătrână torcea dintr-un fuior de cânepă pe prispa casei.

– Bună ziua, bătrânico, zise voievodul descălecând şi legând calul de ţâţâna porţii.

– Bună să-ţi fie inima, voinice, răspunse blând bătrâna care, uitând să mai tragă fir din caier, privea mirată pe viteaz, căci nu-l cunoştea cine este.

– Fă bine, mătuşică, de-mi dă ceva de mâncare şi lasă-mă să mă odihnesc puţin, că tare am ostenit de când umblu pe coclaurile astea.

Baba, fără să mai facă vorbă multă, puse masa şi îi dete străinului să îmbuce lapte cu mămăligă şi brânză de oi, repezindu-se apoi la coşar de aşeză armăsarul la iesle.

Când se înapoie în casă, găsi pe străin culcat. Se aşezase pe o laviţă, aşa îmbrăcat cu sarica cum se afla şi aţipise, căci, după cum se cunoştea pe trăsăturile feţei, era tare obosit.

Îl privea acum nedumerită baba şi nu înţelegea cine să fie străinul acesta cu părul bălai şi cu faţa rumenă şi frumoasă, de a rătăcit tocmai prin inima codrilor aceştia, unde doar mocanii de aici sălăşluiau în voie cu oile lor, fără să le tulbure cineva liniştea.

Tot uitându-se aşa cu luare-aminte, bătrâna observă că voinicul purta haine ostăşeşti de domn, cusute în fireturi şi aur, pe sub sarica greoaie de lână de oaie, care se lăsase puţin la o parte, dezvelindu-i pieptul de viteaz.

Îndată îşi dădu cu ideea că nu poate să fie altul decât Ştefan Vodă, domnul Moldovei, despre care auzise că fusese învins de turci într-o bătălie, că oastea i-a fost risipită şi alungată, iar el s-a retras în munţi.
Fără să mai stea pe gânduri, porni la fugă până la stâna din vale, ca să-şi vestească feciorii, lăsând pe Ştefan Vodă singur, să se mângâie cu somnul.

vaslui1Baba avea şapte feciori voinici, tot unul şi unul, nalţi, spătoşi şi vânjoşi, care nu se temeau de nimeni în calea lor. În ei îşi pusese acum nădejdea şi, ajungând la stână, le povesti cele întâmplate cu voievodul, îndemnându-i ca să plece cât mai curând şi, răscolind ţinutul Vrancei, să strângă pe toţi voinicii plaiului acesta, cu care Ştefan să pornească la luptă şi să alunge pe turci din ţară.

De cuvânt, feciorii babei, toţi şapte, se răspândiră în şapte părţi ale Vrancei, buciumând pe văi şi dealuri, până a doua zi în zori, strângând fiecare câte o ceată de voinici, cu care se lăsară pe dealul Dumbrăvii.

Dimineaţa, când baba îşi văzu feciorii venind, deschise larg uşa de la odaia în care se afla Ştefan Vodă şi voioasă zise:

– Măria Ta, nu fi întristat. Scris este ca un aşa de bun viteaz să nu rămână învins de mâna duşmanului. Ia te uită cum îţi vin ostaşii cu care vei învinge lifta păgână.

Ştefan ieşi în prag şi rămase mirat când văzu curgând din toate părţile cete de voinici, înarmaţi cu lănci şi arcuri, coase şi topoare ce străluceau în razele Soarelui de-abia răsărit.

– Dar de unde sunt aceşti voinici, bătrâno, şi cine i-a adunat aşa?

– Sunt plăieşii Vrancei, Măria Ta, şi vin cu toţii ca să porneşti cu ei la luptă. Te-am văzut cât de amărât erai când ai venit aseară şi ştiam că oastea ţi-a fost nimicită în luptă cu turcii. De aceea am trimis pe cei şapte feciori ce-i am şi, uite, până dimineaţă ţi-au strâns oaste nouă în loc, toţi voinici şi dornici de luptă.

Apoi, chemându-şi feciorii lângă ea, urmă:

– Aista-i Bodea, aista Spirea, celălalt Negrilă, apoi Bârsan, Spulber, Pavel şi cu Nistor. Toţi sunt feciorii mei şi acum ţi-i dau Măriei Tale. Cu ei şi cu întreaga ceată ce au adunat, mergi fără teamă şi-i vei scoate pe duşmani din ţară.

Acum, privea mândru la oştenii aceştia adunaţi în pripă în jurul său, care i se părură vrednici de luptă, apoi, întorcându-se către babă, îi zise:

– Dar cum te numeşti, bătrâno?

– Tudora Vrâncioaia.

– Să trăieşti, mătuşă Tudora, şi Dumnezeu să-ţi dea sănătate, pentru sprijinul şi dragostea de ţară ce arăţi.

Apoi, îmbărbătându-şi oastea adunată, plecară cu toţii peste dealuri şi străbătând codrii la vale, izbi în coastă pe vrăjmaşi.

manastirea_razboieni_foto_stefan_cojocariu_19Toţi s-au luptat voiniceşte, Ştefan Vodă era printre cei dintâi, înconjurat de flăcăii Vrâncioaiei, care se luptau ca nişte lei, lovind în dreapta şi în stânga tigvele păgâne care cădeau ca bostanii, înroşind pământul.
Şi astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, Ştefan a învins şi de data asta pe turci, izgonindu-i din ţară afară.

Atunci, de bucurie, voievodul se puse de petrecu şi veseli cu ostaşii săi, iar în urmă chemă lângă el pe cei şapte feciori ai Vrâncioaiei şi le zise:

– Flăcăi, cu voi am câştigat izbânda şi am alungat pe vrăjmaşi. Dacă nu nimeream la casa mamei voastre, multă vreme turcii ne secătuiau ţara. Sunteţi vrednici de răsplata domnească. Iată, voi sunteţi şapte fraţi iar în Vrancea sunt şapte munţi. Ai voştri să fie în veci, cu văi, cu ponoare şi tot ce se află acolo. Întoarceţi-vă, dar, înapoi în codrii voştri şi să-i stăpâniţi sănătoşi, din neam în neam; iar mamei voastre duceţi-i multă sănătate din partea voievodului Ştefan, care la vreme de strâmtorare a găsit la casa ei pat pentru odihnă şi braţe vitejeşti de luptă.

Le făcu ocolniţă pe piele de viţel, scrisă cu litere de aur, pentru dania domnească, document în puterea căruia fiii Vrâncioaiei ajunseră stăpânii Munţilor Vrancei, de la Trotuş până în valea Bâsca a Buzăului.
Şi de atunci, fiecare din cei şapte fraţi, înapoindu-se pe plaiurile Vrancei, s-au aşezat la poalele munţilor, întemeindu-şi fiecare sate, după numele lor: Bodeşti, Spireşti, Negrileşti, Bârseşti, Spulber, Păuleşti, Nistoreşti.

Nota: În miezul lor, faptele descrise aici sînt cat se poate de reale, inclusiv existenţa unui hrisov domnesc pe pergament, hrisov care a fost văzut în Vrancea înainte de venirea comuniştilor. Bătălia pierdută Ştefan cei Mare este cea de la Războieni – Valea Albă (1476).

4_wikimedia_orgBătălia de la Războieni – Valea Albă a fost pierdută doar pentru că acolo Marele Ştefan a rămas fără armata de elită, cea care rupea frontul pe câmpul de bătălie. După modelul lui Alexandru Makedon, Ştefan cel Mare avea în fruntea armatei o grupare de elită (falangă se numea în vechime) care rezolva problemele cele mai spinoase ale unei bătălii, ştiind şi putând să rupă fronturi şi să salveze situaţiile cele mai complicate. La Valea Albă voievodul a crezut că va reuşi să decimeze armata turcă folosindu-se de locul strâmt în care a ales să dea bătălia. Din nefericire, numărul prea mare de turci nu a putut fi stăvilit doar de mica falangă voievodală. Voievodul a sunat retragerea cînd a rămas fără falanga celor 300 de moldoveni care au omorât 30.000 de turci (numărul este menţionat de Jan Długosz, contemporanul Marelui Ştefan). Mănăstirea Războieni de azi este construită pe trupurile românilor căzuţi în luptă. Turcii sînt îngropaţi în jurul mănăstirii.

Ştefan cel Mare şi Sfânt a plecat la Sfîntul Daniil Sihastrul, care i-a spus să nu se deznădăjduiască, că mai sunt români în ţara asta şi că bătălia e a lui. Atunci voievodul s-a dus în Vrancea şi s-a întîlnit cu Vrîncioaia, care i-a dat cei 7 băieţi, care, împreună cu alţi ciobani români, au refăcut armata de elită şi împreună cu oastea mare a ţării au scos din Moldova pe Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolei.

Vă invităm să urmăriți un film documentar interesant despre istoria uneia dintre cele mai cunoscute cetăți din România – Cetatea Neamțului

Adresa Cetatii Neamt

Cetatea Neamt este situata in Judetul Neamt, in partea de sud-est a judetului, la 46 de Km de resedinta de judet, Piatra Neamt. Adresa exacta a monumentului este:  strada Arcasului nr.1, localitate Targu Neamt.

Accesul auto

Nu este permis accesul pana la Cetate cu masina personala.  Exista in schimb parcare pentru turistii care vin sa viziteze Cetatea Neamt  inainte de cetate, iar pana acolo exista un drum asfaltat putin abrupt care se strabate la pas in aproximativ 10-15 minute.

 

Programul de vizitare al Cetatii Neamt si pretul biletelor:

  •         Luni: Inchis;
  •         Marti – Vineri: 10:00-18:00 ->perioada Aprilie – Septembrie;
  •         Marti – Vineri: 09:00-17:00 ->perioada Octombrie – Martie;

Pret bilet:

  •         3 lei – copii, prescolari;
  •         5 lei – adulti;
  •         10 lei – permisiunea de a face fotografii;
  •         200 lei* – posibilitatea de a filma in incinta muzeelor;
  •         500 lei *– posibilitatea de a gazdui ceremoniale religioase.

*Persoanele partcipante la aceste evenimente nu platesc aceasta taxa.

Cetatea Neamt, sau Cetatea Neamtului cum mai este numita, este unul din cele mai frumoase monumente istorice medievale ale Moldovei si daca macar o data aveti drum prin zona merita sa faceti un ocol pentru ca nu veti regreta.

Surse: www.viziteazaneamt.ro, cunoaste lumea.ro, wikipedia.org, truenomads.com, www.interferente.ro, travel-romania.info

Surse foto: wikipedia.org, truenomads.com, www.romania-redescoperita.ro, www.tinutulzimbrului.ro

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)