Cultura Gumelnița, una dintre primele civilizații europene

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cultura Gumelniţa a fost cea mai avansată civilizaţie din Europa la acea vreme, purtătorii acestei culturii fiind într-un stadiu de dezvoltare socială şi economică, similară celor din civilizaţiile contemporane din Egipt şi Mesopotamia, considerate leagăne de civilizaţie ale omenirii.

Aria de răspândire a acestei culturi cuprindea toată Muntenia, sudul Moldovei, Dobrogea, estul Bulgariei, ajungând în sud până la marea Egee.

Aşezările caracteristice acestei civilizaţii sunt tell-urile, cu înălţimi care ajung uneori până la 12, 5 m la Hârşova sau 15 m la Borduşani.

 

Economia se baza pe cultivarea plantelor, creşterea animalelor, vânătoare, pescuit şi cules. Prin cioplire se făceau unelte din silex ca topoare, lame, răzuitoare, dăltiţe, sfredele, vârfuri de suliţe şi săgeţi, iar prin şlefuirea pietrei se făceau topoare plate, topoare-ciocan, dăltiţe, tesle ş.a. Uneltele de os sunt destul de numeroase

Cultura Gumelniţa a fost identificată pe la inceputul secolului trecut in Bărăgan, lăngă comuna de la care mai tărziu şi-a imprumutat numele. La fel ca vecinii lor de la Cucuteni ori „verii” de la Hamangia care au modelat „Gănditorul” autohton, „Gumelniţanii” au fost şi ei nişte artişti rafinaţi, promotori ai avangardei estetice in vechea Europă. Celebra „Zeiţă de la Vidra” şi „Templul cu coloane” de la Căscioarele sunt două relicve superbe rămase de la ei.

Acestora li se adaugă o armată intreagă de mici statuete antropomorfe, nişte bijuterii artistice ce reinvie chipuri din acele vremuri indepărtate. Chiar şi atunci cănd erau doar simple oale de lut, creaţiile lor aveau forme şi ornamente sofisticate care, pe lăngă simţul artistic, dovedeau şi o extraordinară putere de abstractizare.

 

In 13 mai, la Muzeul National de Istorie se deschide o expozitie care prezinta viata dintr-una dintre cele mai cunoscute asezari preistorice: Sultana-Malu Rosu (judetul Calarasi). Expozitia va fi deschisa pana la final de an si va contine si elemente multimedia. Asezarea dateaza de acum 6.000 de ani si este celebra pentru tezaurul de aur descoperit si pentru vasele uimitor decorate.

Expozitia se numeste „Radiografia unei lumi disparute. Privind inapoi spre trecut: Sultana-Malu Rosu, o asezare preistorica de acum 6 000 de ani”

 

Expozitia dezvaluie publicului, istoricul unuia dintre cele mai cunoscute situri preistorice din Romania. Situl se afla pe Valea Mostistei, fiind prima asezare de tip tell cercetata in mod stiintific inca din anul 1923. Descoperirile exceptionale realizate de-a lungul timpului pe acest sit, de catre arheologii muzeului precum si rezultatele proiectului Arhitectura & Arheologie Experimentala (2010-2014) vor fi integrate in aceasta expozitie, sub forma unei radiografii asupra trecutului, asupra comunitatilor umane de acum 6000 de ani si a modului de viata de atunci. Intreaga expozitie se bazeaza pe interactiunea dintre poveste, spatiu vizual si oameni permitand vizitatorului sa calatoreasca in trecut printr-o experienta multisenzoriala, pentru a afla si a intelege modul de viata, ritualurile si obiceiurile populatiilor preistorice  de acum 6000 de ani.

Proiectul expozitional este structurat pe trei paliere:

– istoriografic (biografic) – care prezinta istoricul santierului arheologic de la Sultana-Malu Rosu, dar si a oamenilor care au facut descoperiri, autorii acelor fapte „necunoscute”;

– arheologic pluri- si interdisciplinar – care ilustreaza descoperirile arheologice exceptionale realizate de-a lungul timpului in situl de la Sultana: locuinte, morminte, podoabe, vase si unelte specifice comunitatilor preistorice ce le-au utilizat;

– experimental – in care sunt prezentate cateva dintre rezultatele proiectului Arhitectura&Arheologie Experimentala (2010-2014).

Expozitia va fi deschisa in Holul Central al muzeului, in perioada 13 mai – 31 decembrie 2015, putand fi vizitata de miercuri pana duminica in intervalul orar 10.00 ¬ 18.00 (orar de vara), respectiv 9.00 – 17.00 (orar de iarna).

MNIR organizeaza expozitia in colaborare cu Muzeul Dunaᅩrii de Jos – Caᅩlaᅩrasi, Muzeul Judetean „Teohari Antonescu” – Giurgiu, Muzeul Civilizatiei Gumelnita – Oltenita, Institutul de Arheologie „Vasile Parvan” – Bucuresti, Muzeul de Istorie Naturala „Grigore Antipa”- Bucuresti, Muzeul Municipiului Bucuresti si Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Bucuresti.

Morminte din necropolă

Necropola a fost utilizată atât de către comunitățile gumelnițene, cât și de cele aparținând culturii Boian, ceea ce ne demonstrează continuitatea dintre aceste culturii preistorice.

Gumelnița este numele dat de arheologi une culturi neolitice din a doua jumătate a mileniului V î.e.n. Aria de răspândire a culturii cuprinde Muntenia (pe locul fostei culturi Boian), Dobrogea (pe teritoriul ocupat înainte de cultura Hamangia), precum și Bugeacul. Spre sud ocupă majoritatea Bulgariei, atât la nord cât și la sud de Balcani (cunoscută fiind sub numele de Kocadermen-Karanovo VI), ajungând până la Marea Egee în nordul Greciei.

Cultura Gumelniţa-Kocadermen-Karanovo.

Evoluția culturii Gumelnița-Kocadermen-Karanovo VI se încheie progresiv odată cu sosirea la Dunăre a triburilor culturii Cernavodă I, considerate de către numeroși cercetători ca fiind primi indo-europeni. Dacă evoluția culturii Gumelnița se termină brusc în această zonă, ea continuă timp de cel puțin un secol în alte regiuni prin faza Gumelnița B

VĂNĂTORII DE LEI. Gropile menajere ale „Gumelniţanilor” arată că ei aveau şi animale domestice a căror carne o măncau in anotimpurile mai reci. Aveau in ogrăzi porci, capre, oi şi uneori vaci. Un loc aparte il avea căinele, care era, ca şi acum, paznicul casei. Dar poziţia de „prieten al omului” nu-l impiedica să ajungă adeseori pe lista de bucate a stăpănului. Oasele găsite arată că „localnicii” practicau şi vănătoarea. Iar in acele timpuri incă mai existau măgari şi cai sălbatici vănaţi alături de mistreţi, cerbi şi chiar bouri. Dar cel mai spectaculos trofeu identificat de arheologi este leul. Nu este foarte clar dacă vănarea lui făcea parte din vreun ritual, insă oasele sale au fost identificate şi la Hărşova. De fapt, izvoarele scrise antice afirmă că „regele animalelor” ar fi hălăduit prin Dobrogea pănă aproape de inceputul erei noastre.

NEOLITICUL IMOBILIAR. Pe „Tell”-ul de la Hărşova, la fel ca in tranşeele oricărui alt şantier arheologic, primele elemente care atrag atenţia sunt urmele unor case străvechi. Bineinţeles că nu este vorba de clădiri intreagi, ci doar de detalii constructive: gropi de stălpi, chirpic ars, urmele carbonizate ale unor grinzi şi podele de lemn ori inpletituri din nuiele. Analizate atent, toate acestea pun in evidenţă nişte realizări tehnice care in mod surprinzător „funcţionează” foarte bine şi in zilele noastre. Este vorba despre casele din paiantă, construite pe structuri din lemn, umplute cu vălătuci de lut, scrie fluierul.ro.

una-dintre-primele-civilizații-europene Cultura Gumelnița, una dintre primele civilizații europene

Remarcabil este faptul că multe dintre casele „Gumelniţanilor”, inclusiv cele identificate pe „Tell”-ul de la Hărşova, aveau căte două-trei camere, iar ocupanţii lor se lăfăiau intr-un „spaţiu vital” de 50-60 de metri pătraţi. Imens, dacă ne găndim că şi acum, după 6.500 de ani, există nenumărate familii care trăiesc inghesuite in 20-30 mp. Cercetătorii au pus in evidenţă şi existenţa unor ferestre acoperite probabil cu băşică de porc, membrană care, unsă cu grăsime, devenea aproape transparentă. De fapt, aceasta a fost soluţia folosită in satele europene pănă prin sec. al XVlll-lea şi al XlX-lea, datorită preţului mare al geamului din sticlă. Cercetările de pe „Tell” sunt pe cale să elucideze o ciudăţenie imobiliară.

Adeseori, in secţiunile tranşeelor arheologice apar porţiuni in care pamăntul este ars pănă la roşu. Pănă de curănd s-a crezut că acestea sunt urmele unor incendii generalizate, apărute datorită unor invazii. Atentă la detalii, noua metodă arheologică contrazice această opinie şi pune in evidenţă un fenomen exotic: casele de aici nu au ars simultan, ci la intervale oarecare de timp. Opinia specialiştilor este că ele au fost incendiate cu bună ştiinţă, cu tot inventarul lor, inclusiv vesela de ceramică cu măncarea aflată incă in ea. Se crede că la baza acestor acte de piromanie ar putea să stea motive de natură rituală, probabil purificarea prin foc al unui spaţiu „băntuit” ori a caselor in care s-a petrecut vreo intămplare dramatică.

Surse: muzeulgumelnita.ro, www.efemeride.ro, www.fluierul.ro

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)