Cupele Clepsidră getice ale Marii Uitări

La Rogozen (districtul Vrața, Bulgaria de nord), la 45 km nord de Vraţa s-a descoperit cel mai mare tezaur getic de până acum, datat în epoca preelenistică. Acest tezaur a fost numit pe bună dreptate descoperirea secolului, întrucât este o colecţie uriaşă constând din 165 de vase din argint, excepţional lucrate, 31 dintre acestea fiind aurite. Vasele de la Rogozen cântăresc în total 20 kg. Aceste splendide vase de argint au aparţinut unei familii de conducători geți. Au fost confecţionate și adunate laolaltă într-o perioadă lungă de timp, de la sfârşitul secolului 6 î.e.n. până la mijlocul secolului 4 î.e.n.

index_php_3Potrivit ziarulnatiunea.ro, acest tezaur a fost ascuns în pământ în două gropi separate, una lângă alta și a fost îngropat probabil din cauza pericolului campaniilor cu care ameninţau conducătorii Macedoniei, Philip II şi Alexandru cel Mare, care au atacat în anii 341, 339 şi 335 î.Hr. zona dunăreană. Tezaurul de la Rogozen oferă suficiente modele ale şcolii locale de artă care a apărut şi s-a dezvoltat în ţinutul ocupat de geții sudici.

Zeităţi şi scene din mitologia acestora, puţin cunoscute şi studiate până acum, sunt reprezentate pe aceste vase. Interesant este ca, cel puţin zece nume ale conducătorilor și posesorilor acestora au fost descifrate până acum; de asemenea, denumirile a cinci oraşe de mult uitate: Apros (ori Apri), Beos, Gaeiston (de la Gaea, Mama Gaya), Erkistes şi Saythabas, au fost descifrate pe carafe şi fiale. Din cele 165 de vase de argint pentru băut ale tezaurului getic, de diverse forme, 108 sunt fiale (străchini-farfurii, numeroase purtând inscripţii) şi reprezintă ca număr mai mult decât toate fialele aflate în muzeele lumii la data descoperirii tezaurului. Acestea au devoalat forme noi şi imagini în relief necunoscute până acum în simbolistica getă. Dacă pe unele dintre ele apar decorațiuni cu ornamente geometrice şi cu plante, exprimând simbolismul precis al cosmogoniei getice, pe altele sunt redate scene mitologice, animale sacre şi zeităţi. Carafele din argint sunt în număr de 54. Aceste vase atât de delicate ca formă şi stil, erau puţin cunoscute în est şi în zona egeică şi se poate spune că au apărut în acest ţinut al geților. Ornamentaţia lor poate împărții carafele de la Rogozen în două varietăţi: carafe decorate cu ornamente geometrice, plante şi motive animaliere, şi carafe decorate cu scene mitologice (Marea Zeiță și Cavalerul).

073Ca un prim semn al misterului, există numai trei cupe în tezaurul de la Rogozen, dar și acestea sunt diferite ca formă şi ornamentaţie. Pe cea mai mare dintre ele (tip Agighiol; cupă dublutronconică getică, în formă de clepsidră) se află tabloul unei procesiuni solemne de animale: o pasăre de pradă (pasărea-unicorn; Mama Gaya) cu un peşte în cioc şi un iepure în gheare; un ţap cu coarne imense se află înaintea ei (Sarabha cu 8 picioare), iar în faţă sunt alți trei cerbi (Pan). În partea inferioară apare modelul semisferelor mici (solzi de șarpe – regenerare, sau apele Potopului Planetar), dar și friza penelor de vultur, semn al Omului Vultur, Fiu al Mamei Gaya Vultureanca. Modul în care sunt reprezentate figurile denotă o anume stângăcie sau un stil mai naiv decât în cazul cupelor de argint tip Agighiol descoperite în România. Această cupă – pahar este pe alocuri aurită.

În cazul paharului bitronconic getic de ritual din argint aflat la Metropolitan Museum din New York putem spune că acesta apare sub numele de „Paharul cu păsări și animale” fiind încadrat ca aparținând secolului 4 î.Hr. Ca stil, este declarat traco – getic (geto-dac – n.a.), din regiunea Dunării de Jos, din vechea Tracie (regiune getică – n.a.). Este confecționat din argint; H. 7 3/8 inch (18,7 cm); Fondul Rogers, 1947 (47.100.88). Prezentarea acestui pahar getic ce apare în continuare este aproximativ următoarea: vechiul teritoriu al Traciei a cuprins o zonă destul de mare acum împărțită între Bulgaria, sudul României, fosta Iugoslavie de est, nord-estul Greciei și partea europeană a Turciei de astăzi. Primii locuitori ai Tracia au venit din partea de nord a Europei (munții Carpați – n.a.) și au apărut aici în cel de-al doilea mileniu î.Hr. Triburile tracice (de sorginte getică – n.a.) de la mijlocul primului mileniu î.Hr. au adoptat unele dintre tradițiile decorative și obiceiurile nomade de la vecinii lor sciți la est, dar au avut relații culturale mai strânse cu popoarele preistorice europene și au păstrat multe dintre tradițiile din epoca bronzului european. De la mijlocul primului mileniu avem obiecte, cum ar fi căști (coifuri – n.a.) de ceremonie, armuri, cupe, și unelte, ornamente de cai – lucrate din argint și, uneori, chiar aurite – ce au fost descoperite în morminte ca tezaure îngropate de prinți și șefi traci (geți – n.a.). Acest pahar de argint este un bun exemplu de secol al IV-lea î.Hr., de manoperă tracă (getică – n.a.). Probabil, a fost realizat în regiunea de azi a România sau Bulgaria, pentru că pahare similare au fost găsite doar într-un mormânt princiar de la Agighiol, în apropiere de Delta Dunării din estul României. Paharul este confecționat dintr-o singură bucată de argint ștanțată, având decorațiunile realizate „au repoussé”.

Pe el apare o pasăre de pradă cu corn (Pan-Gaya; Pasărea-Unicorn) ce ține un pește în cioc și în gheare ceea ce pare a fi un iepure. Pasărea este flancată de un Țap cu corn (PAN) și două animale cu coarne, cu care se confruntă pasăre mare. O pasăre mică de pradă trece peste animalul cu coarne (Puia Gaya, care se ține Gaya Mațu după mama sa). Aproape vis-a-vis de pasărea cea mare este o creatură stranie, un cerb cu opt picioare (Sarabha Basarabă). Coarnele sale se întind într-o coroană care se termină în capete de păsări și care înconjoară partea superioară a paharului. În jurul buzei superioare și la baza paharului apare un model de semicercuri suprapuse (semn al solzilor de șarpe, semn al renașterii, sau al apelor planetare). În continuare, în partea inferioară modelul de semicercuri este mărginit de o linie ce sugerează valuri. Pe partea de jos a paharului (fundul acestuia) apare un monstru cu aripi ce „mestecă” un picior de animal și prinde în același timp un animal mic în gheare (Fiara Adâncului, ce apare pe fundul tuturor paharele tip Agighiol, dar și pe coiful getic de aur de la Coțofenești). Deși anumite influențe stilistice scitice și iraniene contemporane pot fi văzute, iconografia acestor scene este în mod clar tracă (getă – n.a.) și, probabil, se referă la un mit nativ sau o legendă. Pasărea monstruoasă de pradă cu mamiferul în gheare și peștele în cioc, în înțelegerea creatorului pare a simboliza dominația Cerurilor asupra terenurilor (uscatului) și a apei, în timp ce cerbul cu opt picioare reprezintă, probabil, o capacitate fabuloasă pentru viteză (Cerbul fabulos Sarabha, ce calcă peste pământuri și peste ape; semn al octogonului aflat pe Monumentul de la Adamclisi). Oamenii de știință au sugerat că plasarea acesteia pe partea laterală a cupei, vizavi de pasărea de pradă, poate indica faptul că cerbul este întotdeauna liber de dominația acestei păsări de pradă (Prințul Ba-Sarabha era liber în fața pasării (GAYA), dar caută actul sacru al herogamiei cu aceasta). Deși o interpretare precisă a iconografiei rămâne incertă, oamenii de știință au sugerat că aceste animale au fost simboluri asociate cu o grilă eroică și au servit ca spirite protectoare, avatare și totemuri tribale.

Pe același model sunt create toate aceste patru cupe similare ce au fost descoperite în România și Bulgaria. Pe ele sunt redate aceleaşi animale şi scene, cu foarte mici diferenţe. Imagini similare se mai întâlnesc pe coiful de argint getic de ritual descoperit tot în România, la Porțile de Fier (în prezent la muzeul din Detroit, SUA), dar și pe coiful de argint – aurit getic descoperit la Peretu (Teleorman; România). Fiind tributare aceleiași mitologii și religii, toate reprezentările de pe vasele de la Rogozen dezvăluie același mister al imaginilor şi scenelor de pe cupele, cnemidele şi coifurile din România. Imagini luate din panteonul getic pot fi văzute pe multe obiecte de artă din acest tezaur, pe care le completează şi le elucidează. Scenele şi imaginile vor fi descifrate în limbajul artei, dacă se va găsi cifrul potrivit. Importante pentru simbolistica comună a acestor tezaure princiare getice sunt și pocalele (pahare bitronconice, rhytonuri, cupe) descoperite. Cel de tip Agighiol este ca format, tot un unicat al artei antice. Acesta are formă de clepsidră, de unire a două Lumi „curgătoare”, două medii, două spații, două principii. Are corpul format din două trunchiuri de con piramidale ce sunt sudate pe linia bazelor mici, fiind apoi bogat ornamentate. În partea superioară a acestuia se află un cerc-ghirlandă cu capete multiple de vultur (păsări – Gaya), cerbul Sarabha, Pasărea Mare și Puiul ei (Renașterea; adică Gaya și Puya Gaya, ce se ține „Gaya Mațu” după mama sa), cu un iepure sau pui de mistreț în gheare (viața terestră) și un pește în cioc (viața acvatică). Pe fundul acestei cupe apare un răpitor (monstru, fiară a adâncului; dragon, grifon) ce ţine prins în gheare un animal ierbivor (mamifer).

Avem până în prezent descoperite patru asemenea cupe-pahare dublutronconice getice din argint, numite și rythonuri de tip Agighiol, în formă de clepsidră. Forma acestora este unică, pentru că reprezintă simbolul Marii Uitări (Timpul) din perioada cataclismului, timp al creării ritualurilor lui Dyonisos (Bahus), al dezlănțuirilor forțelor sălbatice nezăgăzuite. Ca și în cazul cnemidelor de ritual getice, al coifurilor getice cu ochi, ele sunt unice prin reprezentările sale emblematice: cerbul fantastic cu 8 picioare (Sarabha), Mama Gaya Vultureanca ce susține lumea prin potențele sale (Marea Pasăre), Puia Gaya (Pasărea cea Mică, ca semn al viitorului: Micul Apocalips), Coroana Lumii formată din capete de vultur (semn al Ochiului a toate văzător), friza penelor de vultur (ca semn al Omului Vultur, cel ce vede de sus Lumea), semnul solzilor de șarpe (ca semn al renașterii), semnul valurilor (semn al apei, ca fecunditate și potop), iar pe fundul tuturor apare o fiară a adâncului ce prinde și sfâșie o pradă (Adâncul, Iadul, Insondabilul, Lumea Morții). Numărul cel mai mare, de două cupe, au fost descoperite în mormântul princiar getic de la Agighiol. Ca și în cazul cnemidelor de ritual din acest mormânt, care au fost în număr de două, existența a două cupe de ritual de același tip în același mormânt face să ne atragă atenția asupra importanței acestui basileu get. Dispariția construcției antice a monumentului funerar de la Agighiol, dar și a documentației întocmite atunci, ne pune în imposibilitatea de a continua cercetarea acestui caz, spre a vedea somptuozitatea mormântului de acum 2500 de ani. O posibilă reconstituire modernă a acestuia s-au putea dovedi o bună destinație turistică a zilelor noastre. Cel de al treilea pahar a fost descoperit la Rogozen, în Bulgaria nordică, iar paharul al patrulea, aflat la Muzeul Metropolitan din New York, este cel ce provine din colecția Trau (Viena), aparținător de Tezaurul getic de la Porțile de Fier.

Unice prin ele însele, paharele getice de ritual în formă de clepsidră (Cupele Marii Uitări), vorbesc de magia acelor vremuri, când neamul nostru evoca munții și forțele naturii (întâlnirea Cerului cu Pământul), când trăiau în alt gen de relație cu acestea. Ei se considerau Fii Mamei Gaya Vultureanca, Marea Pasăre Neagră și erau Oamenii Vultur ai acelor timpuri. Oamenii Negrii, (NIGRO, ATRA) cu conducătorii Negru Vodă asemănători lui Osiris (Asar; „Cel care stăpânește Moartea” și „Cel care renaște”; semn viitor al Sfântului Gheorghe (Sângeorgiu, Purtătorul de Biruință), cel ce învinge balaurul și trece prin pielea sa – renaște) și asemănători lui Sarabha-Cerbul cu opt picioare (Ba-Sarabhii) vor fii geții, ghiuții, gaeții, getaii, gotaii, goții, ghieții, aghiuții-cei negri. Astfel că tot ce a existat scris despre ei, orice dovadă a adevăratei lor religii, a dispărut cu ajutorul celor care au propovăduit o altă religie, o altă cultură. Ei veneau lunatici din noaptea cosmică a începuturilor și a tainelor, declarându-se Cei Negrii și au fost șterși din istorie de cei care s-au declarat mai apoi ca Fii Luminii. Viața fermentează și erumpe în întuneric, iar mai apoi își scoate timid capul la lumină. Taina geților era mult mai adâncă decât noaptea, pentru că lumina arzătoare a zilei ne lasă totul la vedere, fără taine, fără secrete. Tăcute, acum se află în fața noastră niște obiecte unicat, de tezaur. Să lăsăm liniștea să ne vorbească și sufletul să se umple cu miracolul existenței acestor unicate getice: paharele clepsidră bitronconice de ritual, Cupele Marii Uitari.

Surse orientattive: www.ziarulnatiunea.ro

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)