DROMIHETE – Misteriosul rege get, care a invins o super putere a lumii antice

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

În jurul anului 300 îHR, zona Balcanilor era un butoi cu pulbere. Puternicele triburi geto-dace din nordul Dunării se războiau cu sciţii pentru dominaţie în sudul Basarabiei şi Dobrogea actuală. Miza era mare, pontul era bogat şi populat de colonişti greci care desfăşurau o activitate comercială înfloritoare. În tot acest timp, uriaşul imperiu efemer al lui Alexandru Macedon se destrăma după moartea sa în 321 ÎHR. Puterea este împărţită între generalii săi, numiţi diadohi, care se luptă de asemenea pentru putere.

Biserica-Corbii-de-PiaTRA - CASA LUI DROMIHETEDobrogea şi cetăţile greceşti sunt ocupate de macedonenii lui Lysimah, rege al Traciei şi Macedoniei, fostă gardă de corp a lui Alexandru Macedon. Lysimah, ne spune grecul Pausanias, contemporan cu diadohul macedonean, dorea şi teritoriile din nordul Dunării. La aceea vreme erau stăpânite de o uniune puternică a geţilor, condusă de un rege misterios, numit de Diodor Siculus, Dromichaetes.

Misteriosul rege get care umileşte o super-putere a lumii antice

Stăpânirea lui Lysimach era importantă, spun autorii antici, iar regatul său era o super-putere a lumii antice, având în vedere şi alianţele pe care le avea în Egipt, Asia Mică şi Persia. Repurtase numeroase victorii în faţa rivalilor săi în Asia Mică şi avea o armată redutabilă care, conform istoricului macedonean Polyainos, număra 100.000 de oşteni, printre care şi renumiţii hopliţi macedoneni care formau temuta falangă. Cu toate acestea, în faţa lui Dromichaetes, căpetenia geţilor de la nord Dunăre, marele general Lysimah şi-a pierdut strălucirea. Istoricii spun că macedoneanul ar fi fost învins de mai multe ori de războinici geţi.

Pausanias afirmă că Lysimach şi-a trimis fiul, pe Agathocles în fruntea temutei falange macedonene, la nord de Dunăre, să-l atace pe Dromichaetes. Războinici geţi înving armata macedoneană şi îl prind prizonier pe fiul regelui macedonean. În continuare Pausanias spune că, încercând să-şi elibereze fiul, Lysimach dă mai multe bătălii cu geţii, dar este înfrânt mereu. În cele din urmă, sătul de lupte, face pace cu Dromichaetes şi îi mai dă şi fata drept nevastă. Istoricii confirmă acest episod şi înfrângerile macedonenilor.

”Atacurile pe care în răstimpul acesta Lysimach le-a îndreptat împotriva geţilor fuseseră toate respinse cu succes. Cum zice Pausanias, Lysimach fiind biruit în lupte şi neputând să se împace cu gândul captivităţii feciorului său face pace cu Dromichaites”, spune Vasile Pârvan în Getica.

Totodată şi Trogus Pompeius, istoricul latin, vorbeşte despre îndeungatul război pierdut de Lysimah contra geţilor lui Dromichaetes. ”Şi Lisimach, deoarece era strâmtorat de războiul cu Dromichaetes, regele geţilor, ca să nu fie nevoit să lupte în acelaşi timp şi contra acestuia, i-a redat partea din Macedonia care revenise lui Antipatros ginerele său şi a făcut pace cu el”, se arată în istoria lui Iustinus realizată după cea a lui Trogus Pompeius. Miza războiului era clară, stăpânirea Dorobogei şi supremaţia asupra bogatelor cetăţi greceşti. În cele din urmă geţii se pare că au ieşit învingători.

Dromichaetes, un strateg şi un diplomat genial

DROMIHETEDiodor Siculus, un istoric grec din secolul I îHR, care a scris ”Biblioteca historica”, vine cu o altă poveste despre Dromichaetes. Dacă Pausanias aminteşte doar numele regelui get şi îi admiră doar calităţile războinice prin care şi-a umilit adversarul mult mai puternic, Diodor Siculus îl prezintă pe Dromichaetes în alte nunaţe. În ”Biblioteca Historica”, Dromichaetes nu mai este un războinic feroce care respinge falangele macedonene, ci un abil diplomat, care regizează şi dă pilde pentru a-l învăţa înţelepciunea pe adversarul său.

Diodor Siculus arată la fel ca Pausanias că războiul dintre Lysimah şi Dromichetes dura de ceva vreme. Povestea istoricului grec începe cu menţiunea că deja Agathocles, fiul lui Lysimah, a fost învins şi luat prizonier de Dromichaetes. Regele get dă dovadă de un talent diplomatic aparte şi îl trimite pe Agathocles înapoi la tatăl său, cu daruri pentru a-i câştiga bunăvoinţa, conştient fiind, getul, că nu poate câştiga un război contra unei super-puteri. Totodată, Diodor Siculus arată din start miza acestui război.

”Tracii, care îl făcuseră prizonier pe fiul regelui, l-au trimis cu daruri înapoi la tatăl său. În acelaşi timp ei nădăjduiau să-şi recapete prin această binefacere pământul pe care îl ocupase Lysimach. Ei nu sperau deloc să poată câştiga războiul, de vreme ce aproape toţi regii cei mai puternici s-au înţeles între ei şi se ajutau unul pe celălalt”, se arată în lucrarea lui Diodor Siculus.

Lysimach însă porneşte la război împotriva lui Dromichaestes, cu o armată uriaşă. După istoricul grec, regele get nu face aşa cum spune Pausanias şi preferă să-şi cruţe trupele de vărsare de sânge. Aplică tactica ”pământului pârjolit” şi se ascunde într-un loc ferit.

”Armata lui Lysimach era chinuită de foame. Prietenii îl sfătuiau pe rege să scape cum va putea şi să-şi mute gândul că oastea lui l-ar putea salva. Lysimach le răspunse însă că nu era drept să-şi părăsească ostaşii şi prietenii, asigurându-şi lui o scăpare ruşinoasă”, continuă istoricul grec.

LUPTA LUI DROMIHETEÎn aceste condiţii macedoneanul cade într-o capcană întinsă de geţi. Este luat prizonier, iar regele get, pune la cale un întreg scenariu pentru a-i da o lecţie regelui macedonean. Îl invită cu diplomaţie la un ospăţ şi nu dă ascultare poporului său, care cerea sângele diadohului. Din contră, îl numeşte ”tată”, îi reîntregeşte suita regală şi îl pune la o masă îmbelşugată cu veselă de aur, care arată şi bogăţia regelui get. Totodată Dromichaetes împreună cu oamenii lui stau la ospăţ la mese simple din lemn şi mânâncă şi beau cumpătat din castroane de lemn. La urmă, Diodor Siculus îl prezintă pe Dromichaetes arătând tâlcul ospăţului, regelui macedonean.

„Când băutura era în toi, Dromichaetes umplu cornul cel mai mare, îi spuse lui Lysimach «tată» şi îl întrebă care din cele două ospeţe i se pare mai vrednic de un rege: al macedonenilor sau al tracilor. Lysimach îi răspunse că al macedonenilor, bineînţeles. Atunci, îi spune Dromichaites, de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri, şi te-a cuprins dorinţa să vii la nişte barbari, care au o viaţă de sălbatici, locuiesc într-o ţară bântuită de geruri şi n-au parte de roade îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ţi duci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber?“, preciza istoricul grec. Impresionat, Lysimah, oferă lui Dromichaetes supremaţia asupra Drobrogei şi se retrage.

396980Macedoneanul Polyainos vine cu aceeaşi versiune, scoţând în evidenţă calităţile şi de războinic, dar şi de diplomat ale lui Dromichaetes. El adaugă poveştii faptul că s-a folosit şi de un spion. Este vorba de un căpitan de al său, care ştia limba gracă şi a fost infiltrat în armata macedoneană. ”Pentru a-l atrage pe Lysimachos cât mai departe în interiorul ţării, Dromichaetes se serveşte de iscusinţa unui pseudo-dezertor din armata sa. Acesta câştigă încrederea lui Lysimach şi reuşeşte a rătăci pe macedoneni în locuri greu de umblat, unde curând foamea şi setea completează opera stratagemei getice, astfel încât Dromichaetes îi prinde pe toţi”, arată şi Vasile Pârvan în Getica.

Cine a fost cu adevărat Dromichaetes

Nu se ştie nici până astăzi cum arăta şi cine era dincolo de legendă Dromichaetes, regele geţilor care l-au învins pe Lysimach. Autorii antici îl arată ca un războinic ce deţinea o forţă armată redutabilă, dacă a reuşit să înfrângă uriaşa armată macedoneană. Totodată ni-l prezintă ca un abil diplomat, cu oameni care cunoşteau limba greacă şi erau capabili ca nişte veritabili spioni să se infiltreze în armata adversă. Mai mult decât atât, Dromichaetes, după cum arată Diodor Siculus, dispune de o avere colosală, de vreme ce poate să-l mulţumească pe Lysimachi la ospăţi şi să îl servească cu veselă din aur.

Diodor Siculus, dar şi Pausanias, vorbesc despre o posibilă ”cetate de scaun” a lui Dromichaetes, cetatea Helios sau Helis, însă fără a-i identifica locaţia. După Hadrian Daicoviciu, această cetatea ar fi fost undeva în Argeş, după Constantin Preda, pe Siret în zona Poiana( în judeţul Galaţi), în timp ce Pârvan spune că undeva în Bărăgan, poate la Piscul Crăsani. Despre numărul oştenilor pe care îl avea Dromichaetes şi despre zona pe care o stăpânea nu există foarte multe informaţii.

Nici despre vârsta şi înfăţişarea regelui get. Între macedoneni şi geţi au existat şi înainte de Lysimach şi Dromichaetes conflicte armate. Primul a avut loc în timpul domniei lui Filip al II lea, tatăl lui Alexandru Macedon, apoi chiar cu forţele armate ale lui Alexandru Macedon, geţii retrăgându-se, dar în acelaşi timp oprind înaintarea macedonenilor, apoi cu Zophyros şi în cele din urmă cu Lysimach.

MISTERUL UNUI MORMANT

În apropierea satului Shveshtari, în Bulgaria de astăzi, se afla unul dintre cele mai frumoase morminte tracice identificate vreodată. Descoperit în 1982 sub movila Ginina, în timpul unor excavări arheologice, mormântul de la reprezintă un monument unic al arhitecturii funerare tracice, iar importanța sa este cu atât mai mare pentru noi, românii, cu cât aici pare să își doarmă somnul de veci unul dintre regii emblematici ai istoriei noastre antice, Dromihete.
 
Mărimea sa impresionantă plasează movila ce adăpostește mormântul pe primul loc în rândul celor 26 de movile, care se întind de-a lungul a doi kilometri în partea de vest a satului Shveshtari – 7,5 metri în lungime, o lățime a fațadei de 6,5 metri și o înălțime interioară de 4,45 metri. Decorațiunile interioare respectă stilul curentului elenistic din acea perioadă, însă motivele religioase reprezentate sunt de origine tracică.
 
“Mormântul regal”, așa cum este cunoscut, datează din secolul III î.Hr. și este compus dintr-o antecameră și două camere mortuare construite pentru conducător și soția sa. Intrarea este poziționată asimetric față de cupolă și este decorată cu fresce de formă rectangulară. Ornamentele camerei mortuare – cea mai mare dintre cele trei – sunt extrem de bogate. Patru coloane dorice și una în stil corintian susțin o friză (parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri), aflată deasupra intrării.
 
Între acestea sunt cuprinse reliefurile a zece cariatide, reprezentante cu mâinile ridicate deasupra capetelor, încremenite într-un etern gest de venerare. Brațele unor cariatide sunt sculptate mai brutal, în vreme ce culoarea lor este dată doar de linii trasate cu creta neagră, detalii ce sugerează că cel pentru care se construia acest mic palat subteran a murit brusc.
 
Decorațiunile interioare, singurele de acest tip identificate până în prezent pe fostul teritoriu trac, modul în care sunt așezate și simbolistica lor, ne oferă detalii despre rangul celui îngropat aici. Două paturi din piatră, oase umane și daruri de înmormântare au fost identificate în camera principală. Lângă paturi se află o fațadă de templu în miniatură, care reprezintă sanctificarea liderului decedat. Acesta este personificat călare, prezentându-se în fața zeiței care îi înmânează o cunună de aur, urmată de o femeie care aduce daruri.
 
O ușă din piatră masivă ascunde mormântul principal de ochii muritorilor. Puternicul conducător înmormântat aici nu a plecat însă singur pe lumea cealaltă. Alături de mormântul acestuia se află cel al soției, mai puțin impunător. Partenera de viață a fost sacrificată pentru a-și însoți soțul în lunga călătorie, în vreme ce rămășițele calului preferat au fost găsite în camera laterală.
 
CELE CINCI NECROPOLE
 
6_dromiheteAlte două morminte, cunoscute simplu sub numele de mormântul 12 și 13, au fost descoperite ulterior în apropierea movilei Ginina. Deși în zonă se află mai multe astfel de movile, numai trei sunt deschise vizitatorilor. Deoarece Ginina Mogila se afla deja sub patrimoniul UNESCO, fonduri speciale au fost alocate și pentru cercetarea celorlalte, în speranța că vor dezvălui noi date despre cultura tracă. Arheologii sunt de părere că în zonă se află cinci mari necropole, formate din mai mult de 100 de movile în total.
 
Până în prezent, doar două dintre acestea au fost studiate în mod amănunțit. Unele teorii sugerează că locația mormintelor nu a fost aleasă la întâmplare, ci încearcă să reprezinte o hartă terestră a constelațiilor importante, însă privite în oglindă. Crăpăturile observate în pereții anumitor morminte sugerează că un puternic cutremur a avut loc în zonă, cândva în secolul I î.Hr., cauzaând, probabil, abandonarea orașului.
 
Investigarea movilelor avea să aducă la lumina zilei morminte omenești și rămășițe animale, vase locale și importate, articole de înfrumusețare și alte artefacte care fac obiectul ritualurilor de înmormântare. Însă, se pare că toate obiectele fabricate din metale prețioase au fost furate de hoții de morminte încă din antichitate.
 
Datorită arhitecturii remarcabile și a decoratiunilor artistice, în 1985, mormântul de la Shveshtari a intrat în patrimoniul mondial al siturilor protejate UNESCO. Întreaga regiune a fost declarată rezervație arheologică. După ani de studii și încercări de conservare, mormântul a fost deschis vizitatorilor în data de 30 septembrie 2000. Situl arheologic este situat la 2,5 kilometri în sud-estul satului Shveshtari și la 42 de kilometri de Razgrad, în Bulgaria
CETATEA REGELUI DROMIHETE DISTRUSA CU BULDOZERUL
 
untitledDin pacate, in urmă cu cateva luni, în urma unei inspecţii în teren, cercetătorii de la muzeul din Slobozia au descoperit faptul că o bună parte din situl arheologic a fost distrusă cu buldozerele. Procurorii încearcă să descopere cine a avizat lucrările în urma cărora o porţiune a sitului a fost distrusă. Aşezarea istorică are importanţă naţională, cercetările scoţând la iveală faptul că aici şi-ar fi avut cetatea regele dac Dromichete, ne spune Adevarul.ro
 
Doar în România este posibil așa ceva și asta în primul rând datorită autorităților culturale care au lăsat majoritatea siturilor arheologice din țară fără măcar un indicator care să le spună oamenilor ce este acolo. Asta face ca ghiolbanii locali, retardații mărunți care ajung pe la butoane și care nu au nici cea mai mică idee de ce au pe propria moșie, să bage buldozerele inclusiv pe șantierele arheologice.
 
Situația nu este singulară. La 20 de km de București, cetatea Argedava, locul de naștere a celui mai mare rege geto-dac, Burebista, este abandonată, fără un indicator, motiv pentru care a și devenit un fel de groapă de gunoi pentru localnici. În aceeași schemă se află și cetățile medievale ale lui Gelu și Menumorut, conducătorii locali din Transilvania care erau aici la venirea ungurilor în secolul IX. Nu numai că nu există indicatoare care să vorbească despre Gelu și Menumorut, dar într-una dintre cetăți se cultivă porumb, iar în cealaltă există un teren de fotbal. Iar aceast lucru este regula la nivel național.

 

Surse informative: 1. http://adevaruldespredaci.ro/category/articole/

2. http://www.descopera.ro/

3.http://adevarul.ro/

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)