ETERNUL SPIRIT ZAMOLXIAN

Este de-a dreptul fascinant, închipuindu-te în acele vremuri, lângă acei oameni, ZAMOLXIENII. Puteai să-l vezi pe geto-dac cercetând poziția cerului, pe altul proprietățile ierburilor și ale arbuștilor, alchimizând tincturi tămăduitoare, pe acesta studiind creșterea și micșorarea Lunii, pe celălalt observând eclipsele Soarelui, dezvoltând culegeri astronomice în matematici perfect aliniate timpurilor noastre. Totul era calculat cu precizie milimetrică, aspect ce ne înclină să credem că, vechii preoți nu-și canalizau discipolii doar pe materii spirituale. Aceștia, pe langă credința îi centralizau și-n medicină, matematică, geometrie sacră și nu numai. Ce sa mai …!, un mecanism pur ZAMOLXIAN ce funcționa după Legile Universului, precum un ceas elvețian. Aceasta era DACIA…

Vechii preoți daci, alături de discipolii lor, dădeau credibilitate unui concept ce depășeste cu mult pragul oricărui tipar al teoriilor concepute de părintele consacrat al fizicii moderne. Aceștia conturau o relație deosebită cu natura MAMEI GEEA, armonizând indubitabil procesiunea echilibrului perfect către ascesiuni ce privesc îndepărtata rapsodie de culori  a Univesului.

Conceptul avea la bază un mănunchi complet de inițieri, adaptate sistematic în planuri înățate spiritual pe care, dacă-l înețelegeai pe deplin, puteai escalada cele mai de seamă dimensiuni ale conștiinței colective. Deveneai un TOT, omogenizându-te fără rezerve cu materii cuantice care și-au  manifestat prezența în Univers încă de la începutul TIMPULUI. Vechii preoți ai Daciei credeau în “Axis Mundi”, axul cuantic ce unește toate lumile, Universul care cuprinde în șarmul său celelalte Universuri. Pe înțelesul oricărei persoane deschise unui astfel de concept, cunoșteau îndepărtatele taine ale Multiuniversului. Ce poate fi mai frumos în viață, decăt cunoașterea interiorul și exteriorului tâu. Nu te puține ori am încercat să aduc un plus de prospețime conștiinței mele, explorând în micro și macrocosmos aspecte pe care cu certitudine le-am întâlnit și-ntr-o altă viață. Sunt convins că, cel puțin o dată v-ați trezit cu stări identice ca cea menționată.

dsc06091Să admiți că trebuie și poți străbate Axis Mundi, nu oglindește altceva decăt pura conștiință. Realizabil, nu? Materializarea acestui fapt, cutremurător, dacă ținem seama de metodologia cu care strămoșii noștri deslușeau tainele Univesului, mă face, cu permisiunea dumneavoastră, să spun că, noi știm că, nu știm nimic în raport cu cele petrecute în vechime. Procesiunile și gradele de evoluție înrudite cu această dimensiune, mă trimte într-o lume cu foarte multe ,,încuietori,, Cu cât descopăr mai multe, îmi dau seama căt de puține cunosc. De mic copil simțeam acest ,,neajuns,, acceptânudu-mi scuzele, cu speranța că-mi voi consolida poziția în termeni receptivi, găsind totodată acea realitate supremă despre care fizica cuantică consideră ca ar exista.

Vechii preoți deslușeau concepte pe care știința actuala abia le studiază, iar aici fac referire la emiterea pe distanțe foarte mari a impulsurilor electromagnetice, cum ar fi cele emise de creier. Așadar, iată o materie nouă pentru unii dintre noi, demnă de lăudat în acele vremuri. Cert este că, până nu demult, mediile științifice au crezut că, doar prin gândurile noastre putem emite energie/vibrație către exterior și că cel mai puternic generator de impulsuri din corpul nostru ar fi creierul. Ei bine, iată cum, cu peste 2.000 de ani în urmă, dacii cunoșteau mai mult decât atăt și bag de seamă în urma a mai multor similitudini ale timpului că, totul se repetâ, adică, timpurile se intorc, precum valurile marii ,,dematerializate,, către mal, retrăgându-se sub forma altor valuri înapoi către larg. Intersant, nu? Aceștia cunoșteau INTELIGENȚA INIMII, însă și marea deosebire ce era intre materia cenușie și al doilea generator de impulsuri al corpului uman, INIMA, ultimul emițând, atentie!! de aproape 1.000 de ori  impulsuri mai putenice decât primul.

Corelat cu alte forme de vibratie, iar aici închid imaginara paranteză, acestă procesiune de emitere a impulsurilor/vibratiilor poate materializa fără echivoc certitudini ce în zilele noastre ar putea revoluționa întreaga ramură a medicinei. Dați-vă seama, inima interacționează atât cu trupul, cum istorisea și Platon, de altfel, în baza conceptul zamolxian, cât și cu mediul exterior prin campurile cuantice pe care le emană. Avem motive sa credem că, acest câmp generat de inima are influeță la foarte mulți kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locația fizică a inimii. Asadar, Tesla avea dreptate când spunea că, vibrația inimii poate atinge orizonturi îndepărtate ale Caii Lactee.

Potrivit istorisirilor din vechime, Platon aduce un argument solid aspectului în dezbatere, menționând desori în scrierile sale concepția zamolxiană ,, NU POȚI SĂ VINDECI TRUPUL FĂRĂ A ȚINE SEAMA DE SUFLET ȘI NICI SUFLETUL FĂRĂ A ȚINE SEAMA DE CAP. Sunt sigur că știți la ce mă refer. Cum spune vorba aceea ? ,,CINE ARE OCHI SĂ VADĂ ȘI MINTE SĂ ÎNȚELEAGĂ,,

Învățăturile Măritului Zamolxe reflectă și cunoștințe complexe de psihologie, astronomie, matematică, dar și de geometrie în spațiu. Chiar Iamblichus a spus că, Zamolxe a lăsat învățături în formă scrisă despre aceste materii. Iordanes în Getica afirmă și el existența legilor și a invățăturilor scrise la geto-daci, de fapt la goți, întrucât el i-a confundat pe geți cu goții, atribuindu-i-le Preotului Deceneu.

 

O lungă perioadă de timp, activitatea spirituala şi administrativă a vechilor daci era condusă de către maretele preotese. Acestea erau fiinte spirituale supreme, datorita muncii extraordinare depuse de-a lungul constructiei noii grile energetice, insa si pentru buna contributie administrativa a comuntitalilor acelor vremuri.

Preotesele şi-au impus supremaţia în spiritualitate datorită faptului că detineau potentialul cel mai mare de accesare a energiilor subtile. In vremuri demult apuse, constructia energo-informaţională a noii grile energetice planetare era configurata în aşa fel încât femeile erau pe deplin  avantajate pentru recepţia energiilor planetare şi elementale.

Prin intermediul rugaciunilor preotesele se activau pur si simplu la energia divina, utilizind energii subtile pure in planuri energetice, emoţionale, mentale. Locurile unde acestea primeau imparatia celor de sus, erau de-o importanta extrema, intrucat vibratia detine un rol deosebit de important in acest aspect. Dacia detine o multitudine de astfel de locuri sacre. Maretele preotese, ca si dacii, preferau templele si altarele cioplite in stanca muntelui, lacasuri ce le regasim si acum neschimbate la altitudini impresionante in Carpatii romanesti.

Indiferent de vreme stramosii nostri respectau aceste obiceiuri, relatia cu divinitata reprezentand pentru ei o forma puternica de iubire si compasiurune fata de cerul instelat. Preotesele erau puternice, temute şi foarte respectate. O bună perioadă de timp, cand nu existau razboaie, au dominat societatea vechilor daci.

Matriarhatul din zona noastră avea o ierarhie formată din trei clase. În vârful piramidei sociale erau preotesele, urmau conducătoarele de comunităţi (având rol de administratori), apoi erau temutele gărzi armate. Acestea din urmă mai sunt cunoscute şi sub denumirea de amazoane. Chiar dacă acest cuvânt poate stârni un uşor zâmbet vânjoşilor „luptători masculi” din ziua de azi, este foarte puţin probabil ca într-o dispută directă, un bărbat să poată învinge o amazoană. Voi explica mai târziu de ce.

Pentru toate cele trei categorii, pregătirea începea de la o vârstă destul de fragedă. Doar preotesele erau cele care decideau ce este mai bine pentru viitoarea femeie. Ele erau cele care aveau o percepţie suficient de bună şi de rafinată astfel încât să descopere tendinţele şi talentele înnăscute ale copiilor. Toate fetiţele erau obligate să urmeze o formă arhaică de şcolarizare, însă băieţii nu aveau acest drept. Bărbaţii erau consideraţi apţi doar pentru munca fizică şi pentru alte activităţi „casnice”. Cel mai înalt grad pe care îl putea primi un bărbat, era de supraveghetor sau gestionar al unor bunuri ale comunităţii.

Încă din cele mai fragede vremuri, fetelor li se inoculau în mental faptul că sunt superioare bărbaţilor din toate punctele de vedere. Cele care erau selectate pentru calitatea de preotese urmau o lungă perioadă de pregătire, după care urmau testele. Unele teste erau extrem de dure. În general, pregătirea se desfăşura în trei etape, existând trei trepte de iniţiere. Fiecare treaptă dura trei ani.

Se considera că, inca de la varste fragede fetele erau apte pentru a parcurge prima treaptă. În cadrul primei trepte, se formau grupe de câte zece fete, iar acestea erau conduse de către o preoteasă, care avea rolul de învăţător sau de maestru. Aceasta avea obligaţia de a le preda cunoştinţe secrete despre rolul plantelor, pietrelor, arborilor şi mai ales despre influenţa tainică a Soarelui şi a Lunii.

 

 

Toate plantele cu proprietăţi tămăduitoare din diverse zone erau foarte bine cunoscute de către preotesele–învăţător şi ulterior predate aspirantelor. Erau cunoscute nu numai proprietăţile lor curative, dar şi în ce perioadă aveau cea mai mare eficienţă, în funcţie de anumite conjuncturi astrale. În acest sens, preotesele întocmiseră un fel de calendar, în care plantele tămăduitoare aveau un maximum de eficienţă, în funcţie de fazele lunii şi de alte evenimente ciclice ale naturii (anotimpuri). Astfel, pentru aceeaşi afecţiune, în perioada de iarnă se foloseau unele poţiuni de plante, vara altele, primăvara şi toamna altele. Preotesele ştiau foarte bine că atât plantele, cât şi pietrele sau arborii, au doar rolul de a ajuta organismul în procesul de vindecare sau refacere.

După ce aspirantele primeau toate cunoştinţele despre plantele, arborii şi pietrele cu efect tămăduitor, se trecea la etapa cunoaşterii şi înţelegerii dinamicii elementale. Pământul, apa, aerul şi focul erau atât elementele constitutive ale naturii cât şi ale omului. În această primă treaptă se trata la modul superficial dinamica elementală, şi se aveau în vedere doar întocmirea unor forme simple de horoscop. În acele vremuri oamenii erau asociaţi cu elementele şi arborii. Aşa-zisul horoscop druidic pe baza arborilor îşi are obârşia în aceste locuri din perioada matriarhatului. Horoscopul preoteselor era ceva mai complex, fiind structurat pe trei straturi.

Primul strat era în funcţie de locul naşterii, şi se avea în vedere distribuţia elementală. Astfel, fiecare avea un cod elemental format din zece părţi. Cine era născut într-o zonă muntoasă şi avea o apă curgătoare lângă zona în care convieţuia, se considera că avea cinci părţi pământ, două de apă, două de aer şi doar una de foc. Cine era născut la şes, fără o apă curgătoare alături, se considera că are patru părţi pământ, patru de aer, o parte de apă şi una de foc. Dacă exista un lac în apropiere, se scădea o parte din aer şi se adăuga la apă etc. Astfel, se întocmea punctajul în funcţie de caracteristicile zonei de naştere, iar un element avea maximum cinci părţi. Foarte rar o preoteasă acorda două părţi pentru elementul foc. Focul era considerat cel mai preţios element, iar un punctaj mai bun era acordat doar dacă preoteasa simţea puternic acest element (energia specifică) în ochii copilului.

DSC05765Al doilea strat al horoscopului avea patru substraturi şi se întocmea în funcţie de vegetaţia zonei. Spre deosebire de druizi şi celţi, care au preluat doar o mică parte a horoscopului, preotesele dacice includeau în al doilea strat, pe lângă arbori, şi diverse specii de plante şi flori.

Arborele era de natură să asigure vigoarea, forţa, vitalitatea, rezistenţa şi trebuia să fie păstrată o legătură tainică cu acesta pe toată durata vieţii. Obiceiul dacilor, de a planta un copac la naşterea fiecărui copil, îşi are rădăcina din vremea matriarhatului. Trebuie ţinut cont de faptul că vechii daci, şi în special preotesele, aveau o strânsă relaţie cu natura. Ei respectau şi iubeau natura la fel cum îşi iubeau mamele; între ei şi natură se păstra o legătură tainică pentru toată viaţa. Preţuiau nespus de mult tot ce însemna regnul vegetal şi animal; chiar şi cele mai neînsemnate plante sau gâze erau foarte importante pentru ei. În acest fel se păstra o legătură foarte strânsă între energetica Geei şi propriul lor sistem energetic. În primele două substraturi intrau 20 de arbori. Zece erau sălbatici (în funcţie de zonă puteau fi: stejarul, fagul, bradul, salcia, plopul, teiul, pinul, ulmul, gorunul, carpenul – primul substrat), iar zece erau fructiferi (aici puteau intra: mărul, prunul, părul, vişinul, corcoduşul, alunul, cireşul, castanul, nucul, gutuiul – al doilea substrat). Fiecare arbore avea un anumit specific în cadrul horoscopului. Se considera că arborele sălbatic este cel care asigura tăria, forţa, puterea.

De asemenea, exista credinţa că arborele sălbatic este în legătură cu puterea ascunsă din om (subconştientul). De asemenea, fiecare pom fructifer avea o însemnătate aparte, având rolul de a coordona, determina, dinamiza, fiind în legătură cu puterea conştientă, dobândită prin efort. Şi aici, exista un fel de punctaj în care se găseau câteva specii de arbori sălbatici şi pomi fructiferi. Sistemul era tot în baza 10, adică se puteau acorda mai multe părţi pentru un arbore, dar nu mai mult de cinci. Al treilea substrat era format din diverse specii de plante, iar al patrulea de flori. Bineînţeles că plantele şi florile aveau şi ele anumite caracteristici, fiind în legătură cu capacitatea de relaţionare, de exprimare, de a manifesta echilibrul, frumosul, armonia etc.

Al treilea strat al horoscopului era dat de poziţiile astrelor. Existau şi aici două substraturi. Unul era dat de influenţele Soarelui şi Lunii, iar cel de-al doilea substrat, de zece corpuri cereşti. Cinci erau planete: Venus, Marte, Mercur, Jupiter, Saturn, iar cinci erau stele, cunoscute acum sub numele de Sirius, Vega, Canopus, Capella şi Arcturus. Acestea erau corpurile cereşti cele mai strălucitoare de pe bolta cerească şi era normal să conteze mai mult. Deşi preotesele nu aveau cunoştinţe temeinice de astronomie, ştiau că planetele au o altfel de influenţă decât stelele. Se ştie că planetele nu prezintă scintilaţii asemenea stelelor.

Tinerele aspirante erau pregătite în ceea ce azi putem numi psihologie, drept şi sociologie. Învăţau cum să le motiveze în diverse acţiuni, cum să organizeze treburile comunităţii şi cum să menţină echilibrul şi buna orânduire, erau învăţate să lucreze cu un limbaj simbolic destul de complicat, aveau un fel de bibliotecă, formată din bucăţi subţiri de lemn, pe care erau gravate toate cunoştinţele. În prealabil, bucăţile de lemn erau tratate cu anumite fierturi de plante pentru a se asigura o duritate şi o rezistenţă mai mare. În general se foloseau simboluri cuneiforme în combinaţie cu cercuri, triunghiuri şi pătrate. Se folosea atât cărbunele cât şi culori extrase din anumite plante şi flori (într-o conexiune vibraţională ulterioară mi s-a transmis că simbolistica celor mai mari secrete era făcută cu firele de păr ale preotesei), o adevarata arta.

Cateva istorisiri cu privire la titlul de mai sus:

Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.

Pitagora (580 î.H – 495 î.H), face zece referiri la valorile superioare ale geţilor. În „Legea 1143” el spune: „Călătoreşte la geţi nu ca să le dai legi, ci să tragi învăţăminte de la ei. La geţi toate pamânturile sunt fără margini, toate  pamânturile sunt comune.

Homer: „Dintre toate popoarele geţii sunt cei mai înţelepţi.”

Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit. Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vin de la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului. Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”. Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!

Dionisie Periegetul (138 d.H.): „În ceea ce urmează voi scrie despre cea mai mare ţară, care se întinde din Asia Mică până în Iberia şi din nordul Africii până în SCANDIA, ţara imensă a dacilor.”

Marco Merlini, arheolog italian (n. 1953), spunea referitor la plăcuţele de la Tărtăria: „Oasele ca şi plăcuţele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Este rândul nostru să gândim că scrierea a început în Europa cu 2000 de ani înaintea scrierii sumeriene. În România avem o comoară imensă, dar ea nu aparţine numai României, ci întregii Europe.”

Friedrich Hayer 1899 – filozof austriac: „Rumunii sunt poporul din Europa care s-a născut creştin” (ambasadorul Vaticanului la Bucureşti spunea în aula Academiei acelaşi lucru, şi asta acum câţiva ani).

Alfred Hofmann 1820 – în Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.

Marija Gimbutas – Profesor la Universitatea California din L.A.-Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numitVechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”
Louis de la Valle Pousin: „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi strămoşii Omenirii.”

Gordon W. Childe: „Locurile primare ale dacilor trebuie căutate pe teritoriul României. Într-adevăr, localizarea centrului principal de formare şi extensiune a indo-europenilor trebuie să fie plasată la nordul şi la sudul Dunării de Jos.”
12. Eugene Pittard: „Strămoşii etnici ai Rumunilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria ţării”.

Daniel Ruzzo – arheolog sud-american: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”

William Schiller – arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.

John Mandis: „Cele mai vechi descoperiri ale unor semne de scriere au fost făcute la Turdaş şi Tărtăria”.

Olof Ekstrom: „Limba rumună este o limbă-cheie care a influenţat în mare parte limbile Europei”.

Universitatea din Cambridge: – În mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa;
– Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav;
– VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.
18. Bonfini: „Limba rumunilor n-a putut fi extirpată deşi sunt asezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât nu s-ar lupta pentru o viaţă cât pentru o limbă”.

Ludwig Schlozer  (Russische Annalen-sec XVIII): „Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wolsche, ci VLAHI (RUMUNI), urmaşi ai marii şi străvechii  seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum îşi au  limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane”.

Michelet, Paris 1859, către trimisul lui Cuza: „Nu invidiaţi vechile popoare, ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind viaţa”.

Andre Armad: „Într-adevăr acesta este unul din cele mai vechi popoare din Europa…fie că este vorba de traci, de geţi sau de daci. Locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică – era pietrei şlefuite – până în zilele noastre, susţinând astfel printr-un exemplu, poate unic în istoria lumii continuitatea unui neam”.

D’Hauterive  (Memoriu asupra vechii şi actualei stări a Moldovei, 1902): „Limba latinească în adevăr se trage din acest grai (primodial), iar celelalte limbi, mai ales rumuna sunt acest grai. LATINEASCA este departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi (aşa zisele limbi latine), aş zice că ea latina, este cea mai nouă dintre toate”.

Huszti Andras: „Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor”.

Nu uitati: Oamenii sunt Zeii muritori, iar Zeii sunt oameni nemuritori. Fericit este cel care prinde sensul acestor cuvinte pentru ca el deține cheia către toate. Hermes Trismegistus.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)