Fortaretele dacice din Muntii Orastie

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Fortaretele dacice aflate in Muntii Orastiei au fost luate sub protectia UNESCO in anul 1999, acestea fiind Sarmizegetusa Regia, Costesti-Blidaru, Costesti-Cetatuie, Banita, Capalna si Luncani–Piatra Rosie. Construite in stilul murus dacicus, cele sase fortarete dacice din Muntii Orastie au fost ridicate intre secolul I i.Hr. si secolul I d.Hr. pentru aparare si protectie contra cuceririi romane.

Ansamblul de asezari si fortificatii din Muntii Sureanu este cunoscut si sub numele de Cetatile Dacice din Muntii Orastiei. Situate in sectorul central si vestic al masivului, majoritatea cetatilor sunt concentrate in bazinul raului Gradistei, afluent al Muresului. Construite la poale sau pe crestele unor piscuri falnice, asezarile si fortificatiile dacice sunt la fel de uluitoare pentru vizitatorul intamplator ca si pentru expertul in arheologie, impresionand prin amplasamentul bine gandit, varietatea formelor si caracterul monumental.

Sarmizegetusa Regia

A fost capitala Daciei preromane. Majoritatea istoricilor considera ca denumirea se traduce prin “Cetatea de pe stanca”. Aflata pe varful unei stanci, la 1.200 de metri inaltime, Cetatea de pe Dealul Gradistei este cea mai mare dintre fortificatiile dacice. Fortareata a fost centrul strategic al sistemului defensiv dacic din Muntii Orastie si cuprinde 6 citadele. Sarmizegetusa Regia este la circa 30 de Km distanta de Orastie si 40 de Km de orasul Calan. Ultima portiune a traseului este un urcus de patru Km prin padure, pe care se poate merge atat cu masina, cat si pe jos.O legenda spune ca sub aceste dealuri ar fi fost construit, in urma cu mai bine de 2000 de ani, un oras la fel de mare ca Bucurestiul. Tot aici ar fi fost ascunse o multime de comori dacice. Fortareata a fost construita pe o suprafata de aproximativ 30.000 de metri patrati, pe care se regaseau asezarea civila, cetatea si zona sacra. Cea mai importanta asezare inaintea cuceririi romane, Sarmizegetusa a atins punctul maxim de dezvoltare in vremea lui Decebal, cand era in egala masura resedinta aristocratiei, dar si centru mestesugaresc si religios. Clasa mijlocie a cetatii locuia pe langa fortareata, pe terasele construite in josul muntelui. Resedintele nobiliare beneficiau de apa, adusa prin tevi ceramice.

Cel mai important ansamblu descoperit de arheologi la Sarmizegetusa Regia este “Calendarul circular”, dar au mai fost identificate si locuinte, magazii, ateliere, rezervoare de apa. In urma sapaturilor au fost gasite monede de aur cu inscrisul “Koson”, dar si un vas pe care apare inscriptia “Decebalus per Scorilor”. In anul 2011, Consiliul Judetean Hunedoara a pus in pericol o suprafata de aproape 30 de metri din zidul cetatii, construind fara acordul arheologilor, o parcare.

Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac infrant de Imperiul Roman in timpul domniei imparatului Traian. Dupa infrangerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoana militara acolo si au inceput sa darame cetatea. Noua capitala romana, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construita la o distanta de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Imparatul Hadrian, voia ca noua capitala construita de Traian sa fie perceputa ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a si adaugat numele de Sarmizegetusa. Astazi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se afla localitatea Sarmizegetusa, din judetul Hunedoara.

O carare pornita din Samizegetusa ii aduce pe turisti in cetatea Costesti-Blidaru, ridicata pe un varf de munte, intr-o zona izolata, inconjurata de o padure deasa de foioase. Ruinele cetatii Blidaru sunt situate la 4 km de Costesti, pe platoul de la SV de comuna Orastioara de Sus (jud. Hunedoara), la altitudinea de 705 m si este considerata cea mai puternica fortificatie a sistemului defensiv din Muntii Orastiei. Pe o suprafata de 6.000 mp, se vad urmele a doua cetati, ridicate la date diferite. Pe terasele de jos se afla si patru sanctuare, formate din aliniamente de tamburi. Cele doua cetati se remarca prin originalitatea constructiei, pozitia strategica si tehnica de zidire.

Se pare ca la constructia cetatii au participat si mesteri greci. Ridicata in doua etape, cetatea Blidaru era o adevarata capodopera defensiva a acelor vremuri, toate constructile din interiorul sau putand fi folosite in lupta cu un eventual inamic. Pana si plafoanele incaperilor erau astfel concepute incat sa sustina masini de razboi care sa traga asupra asediatorilor. Ingenios este si sistemul portilor consecutive. Astfel, in cazul in care prima poarta de lemn ceda, inamicul se lovea de spatele unui zid de aparare fiind nevoit sa alerge in jurul acestuia pentru a ajunge la cea de a doua poarta.

Avand rol strict militar, asemenea cetatii de la Costesti-Cetatuie, Blidaru este singura cetate care nu a putut fi cucerita de catre romani, soldatii din interiorul acesteia abandonand doar in momentul in care au epuizat resursele de apa si de hrana.

Situata in apropiere de fortareata de la Blidaru, vechea cetatuie de la Costesti-Cetatuie a ramas cea mai bine conservata dintre cetatile din vremea dacilor si este cea mai accesibila turistilor care ajung in zona Orastiei. Costesti-Cetatuie este situata pe valea Apei Gradistei. Platoul superior al dealului unde este asezata cetatea are 561 m altitudine. Numele din vechime nu este cunoscut. Era o cetate puternica ce avea caracter defensiv, ea avea la baza o mare asezare civila si era resedinta obisnuita a regilor daci transilvaneni. Un alt rol al ei era acela de a apara drumul spre cetatea Sarmizegetusa Regia.

Primul sistem defensiv al cetatii era un val de pamant care inconjura platoul superior al dealului si terasele de sub el. Valul era larg la baza de 6–8 m si inalt in prezent de 2–2,5 m. In val erau infipti stalpi grosi de lemn care erau legati intre ei de o impletitura de nuiele care erau lipite cu pamant, toate acestea formau o palisada in spatele careia se adaposteau aparatorii. Cetatea nu avea sant de aparare. Valul de pamant nu se inchidea complet deoarece in dreptul portii capetele sale se petreceau unul peste altul formand o intrare „in cleste”, acest tip de intrare expunea flancurile atacatorilor.

Zidul nu inconjura complet dealul, el a fost construit doar in partile in care panta era lina deoarece accesul era mai usor. Zidul era inspirat de constructiile elenistice iar tehnica de constructie a fost adaptata de daci la conditiile specifice ale Muntilor Orastiei. Acest tip de zid a fost botezat de specialisti murus Dacicus (zidul dacic).

Cetatea dacica de la Banita

Situata pe un pisc izolat, la peste 900 de metri altitudine, a fost descoperita cu ocazia sapaturilor din 1961-1962. Fiind vorba de o stanca izolata, cu pante foarte abrupte, accesul era posibil numai pe latura de nord. Cetatea de la Banita este contemporana cu cele din Muntii Sebesului, avand rolul sa impiedice inaintarea trupelor care ar fi venit prin Defileul Jiului. Istoricii spun ca sistemul ei de fortificatii era alcatuit dintr-un val format din piatra si pamant, dintr-un zid construit din piatra de calcar fasonata cu turnuri si platforme de lupta.In urma sapaturilor din anii ‘60 s-a descoperit o poarta practicata in zidul de incinta, cu trepte monumentale, lucrate si ele din aceeasi piatra de calcar ca si zidul. Aici s-a gasit o mare cantitate de ceramica, unelte si chiar tipare pentru turnat obiecte de metal, precum si un sanctuar, dar arheologii spun ca rolul cetatii era militar, nicidecum acela al unei asezari civile.

Istoria spune ca Cetatea Banitei a fost ultima atacata inainte ca trupele romane sa ajunga la Sarmizegetusa Regia si rostul ei era de a apara accesul din Defileul Jiului la complexul de fortificatii din Muntii Orastiei. Pe baza materialelor descoperite cu ocazia sapaturilor, in special a resturilor de ceramica, se presupune ca viata a putut incepe aici inca din a doua jumatate a secolului 2 i.Hr., cetatea functionand pana la cucerirea romana. De pe drum, cetatea dacica pare o simpla stanca, care nu-si dezvaluie comorile ascunse.

Din pacate la Banita nu s-a mai ocupat nimeni de intretinerea cetatii. Deasemenea s-au facut si niste lucrari la Drumul National 66 care au trecut prin zona de protectie a complexului, fara supraveghere arheologica.

Cetatea dacica de la Capalna

A fost ridicata cel mai probabil la mijlocul secolului I i.Hr., de catre regele Burebista. Fortificatia reprezinta unul din punctele esentiale in lantul de aparare a principalelor treceri peste munti spre Sarmizegetusa. Din cetatea de la Capalna se mai pot vedea in prezent doar o parte din zidurile de piatra si trei santuri de aparare. Perimetrul cetatii avea aproape 300 de metri, cu un zid exterior, dar si cu unul interior in care se afla turnul-locuinta.Cetatea a fost ocupata de romani in timpul primului razboi daco-roman (101-102 d.Hr.). In timpul celui de-al doilea razboi cu romanii, in anul 106, fortificatia a fost incendiata. Nenumaratele descoperiri arheologice, cele mai multe dintre obiecte regasindu-se in prezent in colectia Muzeului „Ioan Raica” din Sebes, atesta faptul ca la Capalna au locuit daci.

Principalul element de fortificare al cetatii Capalna il constituie zidul de incinta care porneste perpendicular de pe laturile de SE si NV ale turnului-locuinta. O parte a zidului a fost construita in stanca, aceasta fiind anterior decupata, pentru a permite constructia, pe o panta de aproape 70 de grade a versantilor dealului. Starea in care s-au pastrat zidurile este mai proasta decat la cetatile din Muntii Orastiei: blocurile sunt alunecate sau iesite in afara, iar pe multe portiuni zidul nu s-a mai pastrat deloc. Lungimea totala a zidului era de aproximativ 270 de metri. Acesta a fost partial demantelat dupa pacea incheiata in urma primului razboi daco-roman si apoi reconstruit in graba in preajma celui de-al doilea conflict.

Poarta principala a cetatii se afla pe latura de SE si consta dintr-un turn al carui zid exterior il constituie chiar zidul de incinta. In punctul cu altitudinea cea mai mare din interiorul cetatii se afla o platforma taiata in stanca pe care se inalta un turn de veghe. In zona cetatii de la Capalna au fost descoperite numeroase constructii civile: ziduri parapet, canale de drenaj, constructii de lemn si urmele unor sanctuare, cel putin doua, probabil patrulatere. S-a descoperit de asemenea ceramica in cantitati mari. Este evident scopul strict militar al cetatii, asemanata de cercetatori cu fortificatia de la Piatra Rosie, insa de mai mica anvergura.

Cetatea dacica Luncani–Piatra Rosie

Ridicata la o altitudine de 832 de metri, dateaza de la sfarsitul secolului I i.Hr., fiind prevazuta cu o fortificatie dubla, care sa o apere in cazul unor atacuri mai dure. Cetatea a fost folosita pana in perioada razboaielor daco-romane, fiind apoi distrusa.Fortificatia de la Piatra Rosie avea 102 metri lungime si 45 latime, cu un zid de piatra fasonata. Intrarea in cetate se facea prin turnul de la coltul nord-estic, cel spre care ducea drumul pavat. Interiorul incintei era ocupat de o cladire mare, din lemn, asezata pe temelie din piatra, cu doua incaperi si pridvor cu absida, dar si de o cisterna sapata in stanca. La nord de cetate a fost construit si un templu ale carui coloane erau amplasate pe plinte de piatra (ca la Regia, de exemplu). Cetatea de la Piatra Rosie avea rol pur militar, dat fiind faptul ca aici nu s-au descoperit si urmele vreunei mari asezari civile.

Zona muntilor Orastiei (Sureanu) este bogata in obiective turistice. In afara cetatilor dacice clasate in patrimoniul UNESCO, excursionistii sunt invitati sa descopere atractiile Parcului National Gradistea Muncelului, traseele spre pestera Cioclovina, unde au fost descoperite artefacte pretioase pentru patrimoniul cultural al tarii.

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)