,,Getii, cei mai numeroși după inzi,, Herodot

După zeci de ani de eforturi conjugale Academia română a reușit să tipărească primele volume din noul tratat de Istoria Românilor. Așa cum se subliniază în Argumentul care prefațează primul volum, semnat de președintele Academiei, Eugen Simion, tratatul reprezintă ,,o lucrare amplă, ambițioasă, necesară”, care încearcă „să împace pasiunea cu exigența”, ceea ce este o realitate.

De la început, o remarcă se impune. Era de așteptat că, după 1989, autorii volumelor să fi făcut eforturi pentru a se distanța de acea viziune îngustă, cu totul păguboasă, în care se trata Istoria Românilor doar referindu-se la teritoriul de astăzi al României, pe care autorii volumelor publicate îl circumscrie doar la: ,,Cununa Carpaților, Dunărea care adună aproape toate apele ce izvorăsc din Carpați și Marea Neagră”, precizându-l prin sintagma „Spațiul carpato-dunăreano-pontic” și prin termeni și mai lapidari, îngustat de ,,spațiul carpato-dunărean”.

TERITORIILE GETO DACILOR ÎNTRE NIPRU ȘI ELVEȚIA

Teritoriul poporului român este strâns legat de întinsul spațiu de locuire al traco-geto-dacilor care sunt (așa după cum aprecia Herodot, „părintele istoriei” și el de neam dorian, din stirpea geto-dacă) „cei mai numeroși după inzi”; înțelegându-se aici întinsul spațiu carpato-dunăreano-panono-balcanic și pontic, cuprinzând și vaste teritorii de la nord de Carpații nordici și de la nordul Mării Negre, până departe la răsărit de marele fluviu Nipru.

Acesta este spațiul istoric unde au trăit locuitorii băștinași, numiți de istorici pelasgi, cimerieni (cimiri, gali, celți), hiperborei, sciți, traci, geto-daci, sarmați, iasgizi, rumâni, vlahi sau români, toți autohtoni, provenind din marea gintă a Gaeei-mama pământului-concluzie pertinentă, argumentată și arheologic și istoric, care, din păcate, nu se regăsește în paginile noului tratat de Istoria Românilor. Să se înțeleagă foarte bine, noi vorbim trecutul istoric, și reverberații până în prezent.

Numai așa, argumentat științific și arheologic, și istoric, suntem datori să revelăm adevărul că în afară de teritoriul actual al României, noi am posedat că autohtoni și întinse teritorii din Ucraina de astăzi, din Ungaria și Slovacia, Austria și Elveția, ca și în întreaga Peninsulă Balcanică, din Bulgaria, Serbia, Croația, Bosnia, Muntenegru, Macedonia și o mare parte chiar din Grecia, Polonia și Cehia, și că români care mai trăiesc încă acolo, cu toate vicisitudinile și vitregiile vremurilor, în afara granițelor actuale ale României, sunt băștinași acolo, cei mai vechi locuitori.

Peste ei s-au așezat multe seminții migratoare, venite din hăul Asie, formându-se ca popoare și creeîndu-și state aici pe pământurile noastre strămoșești, la realizarea și înfăptuirea cărora, ca popor cinstit, muncitor și tolerant, românii, prin plămada lor etnică și cultura, și civilizația multimilenară, au contribuit, după vorba populară, „din plin și apăsat”. Aceasta este caracteristica, particularitatea deosebită a istoriei poporului român ca unul din cele mai vechi popoare ale Europei.

SOFIA TURMĂ,  UN NUME IGNORAT

Studiind cu atenție cele 4 volume din Tratatul de Istorie a Românilor mai rezultă și o altă scădere. Autorii (în jur de 30 pentru fiecare volum, cam mulți ce-i drept), ținând să-și evidențieze propriile cercetări și concluzii, nu au ținut seama și de cercetările și concluziile altora, rămânând, astfel, neevidențiate, după părerea noastră, tocmai cele mai semnificative și mai realiste dovezi pentru o etapă sau alta a istoriei. Nu s-a ținut seama nici de multe și noi descoperiri de documente, scrieri, cronici sau lucrări noi, care aduc lămuriri hotărâtoare într-o problemă sau alta, fundamentală a istoriei poporului român.

Descoperirile arheologice de la Turdaș din epoca Neolitică, în care cercetătoarea Sofia Turmă descoperă 14 litere latine-mai vechi cu cel puțin 1.500 de ani decât scrierea pictografică de la Tartaria, nici măcar nu sunt amintite; deși aceste descoperiri au fost prezentate la congrese internaționale de antropologie și apreciate de vestitul Schlimann.

Populația ,,autohtonă”, căci autorii primului volum din noul tratat evită de multe ori să o amintească sub denumirea de ,,geto-dacă”, în cele două epoci ale fierului, este tratată ca fiind compusă din triburi primitive, mai ales multe triburi. Aceasta, deși Herodot vorbea numai de „popoare”, iar un arheolog vulgar, într-o comunicare la Congresul internațional de tracologie, ținut la București în anul 1976, argumentează că la Dunărea de Jos, deci în spațiul nostru strămoșesc de pe ambele maluri ale Dunării, existau 5 state, organizații politice, înfloritoare, conduse de regi, numele cercetătorului nefiind nici măcar amintit.

CODEX ROHONCZI SI ALFABETUL GETO-DAC

Creștinismul la daco-romani este tratat ,,in doi peri” deși cercetători iluștri au scos la iveală că la daco-romani, el a început să fie răspândit de 3 Apostoli, Sființi Andrei, Pavel și Filip, pe ambele maluri ale Dunării, iar Istoria Papilor pomenește la pagina 220, de existența unui papă ,,de origine românească” în anii 686- 687, cu numele Conone.

Deși avem, deja, peste 10 surse documentare care atestă scrierea autohtonă la geto-daci, cu alfabet propriu, autorii tratatului nou le ignoră, mulțumindu-se să repete ceea ce înaintași lor i-au învățat și anume că geto-dacii scriau numai cu alfabet latin și grecesc.

Ei nu amintesc nici de vestita Cronică Codex Rohonczi (448 de file), adusă în țară de autorul acestor rânduri datând din sec. Xl-Xll, scrise cu alfabet, geto-dacic și în care cercetătoarea Viorica Enăciuc a descoperit menționarea țării unitare a românilor, Dacia, numele unui domnitor, Vlad și a mai multor mitropoliți precum și o întreagă istorie de peste un secol a românilor.

Arheologii și profesorii universitari, așa zișii ,,științifici”, de la institutele de specialitate se fac că nu există această cronică deși, încă de la sfârșitul anului 1983 s-au publicat în revista de istorie ,,anale” fragmente și comentarii din ea și despre ea.

SCHIMBAREA ORIGINII ROMANILOR

În problema originii poporului român se pare că Academia Română și-a schimbat puțin atitudinea. Mai întâi, în noul tratat de Istorie a Românilor nu mai figurează un capitol distinct cu titlul de „Formarea limbii și a poporului român”, capitol care nu lipsea din nici o lucrare sau manual de Istoria Românilor este, aceasta, un progres întrucât într-un astfel de titlu de capitol se vehiculau teze năstrușnice neadevărate, că poporul român este urmașul direct al romanilor veniți de la Roma și al coloniștilor ro-mani aduși în Dacia.

Descoperirea la Sarmisegetusa romană a frontului de piatră pe care era scris „Colonia romană” – l-a făcut pe directorul muzeului de arheologie din Cluj-Napoca s-o considere intr-o sesiune științifică desfășurată la Roma drept „actul de naștere a poporului român”… popor nou, întrucât geto-dacii fuseseră, chipurile, nimiciți sau au pierit?!

Teza nouă a Academiei Române este că noi, românii, nu suntem din plămada etnică a romanilor veniți de la Roma, ci suntem continuatorii geto-dacilor băștinași, autohtoni, ai aceluiași popor mare condus de Burebista și Decebal, dar care „și-au însușit, cu timpul, cultura materială și spirituală romană, foloseau limba latină ca singura limbă de comunicare și înțelegere” (II, p. 160). „O trăsătură esențială definitorie a romanizării prezidă în dispariția treptată a graiurilor autohtone și înlocuirea lor cu latina populară”, „schimbându-și astfel mentalitatea și însăși ființa lor etnică” (II, p.160).

Autorii tratatului, asemuindu-ne forțat populației occidentale, se fac că uită că realitățile din Dacia erau cu totul altele decât la populațiile de pe teritoriile Spaniei, Franței sau Britaniei, care au devenit neolatine!

Surse informative: grupuleridan.wordpress.com, www.acad.ro, DACIA MAGAZIN – prof.dr. Augustin Deac

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)