Labirintul lui Dapyx, unul dintre ultimii conducatori geti dobrogeni.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Zona de sub biuta de pamant de la periferia comunei Limanu nu a putut fi explorata niciodata în întregime, intrucat labirintul întortocheat de peşteri, în care mulţi dintre cei care s-au aventurat neasigurandu-se, s-au pierdut şi nu au mai găsit drumul de întoarcere. Legendele localnicilor insa, spun că, bizara pestera ar fi o poartă către o alta lume, in situatia in care, nici trupurile celor disparuti nu au mai fost gasite.

Limanu-3-ww‘Aceasta era atat de încăpătoare şi totodată atît de trainică, încît se povesteşte că titanii, cand au fost biruiţi de zei, s-au refugiat acolo. In locul acesta, băştinaşii veniţi în mare număr aduseseră cu ei, printre altele, lucrurile cele mai de preţ şi toate turmele lor. Crassus căută şi astupă toate intrările întortochiate şi greu de aflat (ale peşterii) de aceea îi înfrînse pe aceştia prin foame. Biruitor, el nu cruţă nici pe ceilalţi geţi, deşi între Dapyx şi ei nu era nici o legătură.” Dio Cassius –  istoric.

Initial pestera a fost o cavitate naturala  notabila ca dimensiune, sapata de apa de-a lungul timpului. Se poate observa, cum in destule locuri din adancul pesterii, pe tavanul galeriilor predominau urme de sapare sub presiune (in regim inundat), si cum in alte zone profilul peretilor reflecta curgerea cu nivel liber al apei, care, de altfel, i-a slefuit.

Cat de mare a fost lungimea penetrabila pentru om a acestor galerii, este greu de precizat, intrucat anumite zone ale pesterii sunt modificate/blocate inca din timpuri stravechi, atunci cand locul a fost oarecum impartit in mai multe sectoare. Ce stim cu siguranta insa, este faptul ca labirintul, cum ii spunem noi, a tinut adapost multor fiinte umane de-a lungul mileniilor. Desigur, nu este exclus ca, o cercetare arheologica mai amanuntita, adica prin indepartarea anumitor ziduri sa se conduca la descoperirea accesului in incinta unor galerii extrem de interesante, care pana in prezent, potrivit Clubului de Speologie din Bucuresti – Emil Racovita, nu au fost topografiate.

Una dintre galeriile neexplorate, a fost parcursă şi cartată în august 1975 de Ică Giurgiu, Costel Roman şi Eva Roman, speologi la Clubul „Emil Racoviţă” Bucureşti (vezi harta); atunci cand s-au adăugat peşterii încă 205 metri la lungime (harta a fost publicată în premieră în Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, numărul 4, 1976). Foarte bizar este faptul ca, anumite spatii ale labiritului, nu au fost cartate de către predecesorii clubului, nici macar amintite in proiectele acestora, motiv pentru care mediile stiintifice au avut intodeauna de emis nenumarate  ipoteze.

Oamenii locului, cat si autoritatile vorbesc ”in soapta” cand vine vorba de adancurile pesterii. Se zvoneste ca, acolo ar fi murit mii de oameni asfixiati, inca din vremuri demult apuse, sau blocati/ziditi si infometati. S-a ajuns la aceasta concluzie, potrivit studierii hartii pe care speologii din Bucuresti au completat-o din anul 2004 pana azi. Se observa negru pe alb, cum multe din incintele labirintului depind de o singura usa/intrare, iar aceea este foarte ingusta, insa si zidita/blocata. Unii spun ca acolo s-ar afla comoara dacilor, altii din contra, vehiculeaza povesti, precum ca, acolo ar fi murit Dapyx, conducatorul getodac cu ostenii lui in luptele cu romanii.

14-harta-zona-X-limanu-romania-natura

Harta – Zona X – Pestera Limanu

Neglijata de catre autoritati, desconsiderata de catre localnici, pestera Limanu a fost si este inca subiectul unei controverse istorice: este sau nu celebra pestera Keiris, pestera Limanu de astazi?
Reputatul istoric Vasile Parvan a identificat pestera Keiris ca fiind localizata in zona Gura Dobrogei, insa noile studii indica mai degraba pestera Limanu ca fiind labirintul subteran pe care dacii l-au folosit pentru a se ascunde de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus.

Marturia despre acest eveniment istoric deosebit de important ne-a ramas de la istoricul Cassius Dio care relateaza in “Istoria romana” intregul episod legat de pestera Keiris, despre care se spunea inca de pe atunci ca era atat de intinsa, incat pana si titanii se refugiasera acolo dupa infrangerea suferita in fata Zeilor. In anii 29 – 28 i.e.n, proconsulul roman intreprinde o expeditie razboinica pentru a veni in ajutorul lui Roles, care se afla in conflict cu regele Dapyx. Fortareata fiind cucerita, locuitorii acesteia s-au refugiat, luandu-si cu ei si avutul, in pestera Keiris, un labirint vast care avea mai multe intrari. Crassus, insa, le-a gasit pe toate si le-a zidit. Perspectiva infometarii i-a facut pe localnici sa se predea. Dupa aceasta cucerire, Crassus a continuat sa atace si alte regate gete, indiferent de politica pe care acestea o aveau fata de Imperiul Roman.

Istoricul antic nu a facut nici un fel de mentiune asupra locului unde ar putea fi amplasata aceasta pestera. Ultimele studii si cercetari indica pestera Keiris ca find actuala pestera Limanu, Caracicala sau La Icoane, dupa celelalte denumiri ale sale. Denumirea “La Icoane” nu isi are valente crestine, se pare ca a fost inspirata de chipurile cioplite aflate la intrarea in pestera, probabil un semn de recunoastere, distruse partial in prezent.

Dr. Vasile Boroneant a gasit, la atenta cercetare a pesterii, elemente care au marcat caracterul de unicitate al acestei pesteri in tara noastra. Coridoare lungi si intortocheate facute dupa un plan bine gandit, firide pentru opaitele care serveau la iluminat, semne care marcheaza coridoarele, probabil puncte de orientare, doua camere cu altar al caror tavan este afumat, ceea ce ne indica ca isi serveau scopul, oase incastrate in peretii pesterii sau obiecte de ceramica din diverse perioade, de la cea geto-dacica, romana, pana la cea greceasca, toate aceste urme ale unor civilizatii trecute vin in sprijinul relatarii istoricului antic Dio Cassus.

60-ica-limanu-romania-naturaPuţini dintre turiştii care vin vara pe plajele însorite ale Mării Negre de la Mangalia şi Vama Veche ştiu că un pic mai încolo de asfaltul şoselei pe care păşesc, drumul duce către o lume plină de istorie şi abundă de mister încă nedesluşit de minţile înţelepte. Intrarea în peşteră se face printr-o poartă metalică de la poalele dealului, mai jos de o pădurice de pini şi este străjuită de câteva pietre mari. Chipurile din piatră care se pot vedea la intrare au făcut ca peştera să primească şi denumirea de „La Icoane”, figuri care se presupune că ar fi fost scrijelite în piatră pentru locul prin care se intră în pământ. Mentionam ca,“Icoana” înseamnă în limba veche “chip”, “imagine”…

Sigur, nu e vorba de icoane în sensul creştin. Acolo erau nişte chipuri din piatră, chiar la intrare. Bolovanii de la intrare au fost sculptaţi, se vedeau clar trăsăturile umane, ochii, nasul, gura acum ceva timp, insa in prezent sunt răsturnaţi, cum parca cineva a dorit sa ascunda acele chipuri. Se pare ca, aceste figurine au fost sculptate demult, în vremea dacilor, poate ca un semn de recunoaştere pentru locul prin care se intra sub pământ. O asemenea intrare cu doua chipuri sculptate regasim si in Muntii Bucegi, acolo insa totul este diferit din punct de vedere speologic, adica pestera urca catre varful muntelui, fiind delimitata, intr-adevar de cateva nivele.

36-limanu_dobrogea_noi2012-sect1-11-romania-natura

Cercetare la Limanu – Centrul de Speologie – Emil Racovita Bucuresti.

De Peştera de la Limanu se leagă şi o serie de descoperiri ştiinţifice, printre care cea mai amănunţită a fost făcută de profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor (cel care a scris lucrarea “Labirintul subteran de la Limanu”).

Deşi descurajat de cei care auziseră că vrea să facă cercetări la Limanu, profesorul Boroneant a pornit, în anii ’70, în mare descoperire. El a găsit aici ceramică, atât romană, cât şi grecească, însă majoritatea era specific dacică, şi, totodată, a mai descoperit desene rupestre, figuri de oameni şi de animale.

Dintre ele se distinge, prin factura sa aparte, o figură umană, probabil un bărbat stând în picioare sau eventual pe un scaun. Capul este un pătrat umplut cu puncte, trunchiul un oval umplut tot cu puncte. Mâna dreaptă se sfârşeşte ca o pată neagră în formă circulară neregulată; în mâna stângă, personajul pare a ţine un scut pătrat. Demn de reţinut este faptul că, şi la celelalte figuri umane, mâinile se termină cu câte o pată de culoare neagră, lasând impresia unor obiecte ţinute în palmă.

Un interes deosebit prezintă figurile de călăreţi; caii văzuţi din profil sunt redaţi în galop, iar călăreţii au chipurile privite din faţă. Ca siluete şi mod de prezentare seamană în mod izbitor călăreţilor daci de pe ceramica descoperită în multe aşezări de pe aria locuită de traco-daci.

Celelalte desenee, simbolurile religioase creştine, literele sau cuvintele în caractere chirilice, aparţin perioadei romano-bizantine şi celei ulterioare, fiind o dovadă că peştera de la Limanu a constituit un adăpost pentru populaţia locală până târziu către sec. X-XI e.n.

29-limanu_dobrogea_feb2012-sect1-10-romania-natura

Calea principala de acces – Pestera Limanu, Dobrogea.

Potrivit Descopera.ro, exista un episod cu un satean care s-a aventurat in cercetarea pesterii pana a ajuns in pivnita unui taran bulgar, i-a baut vinul si apoi s-a intors acasa. O alta istorie este a unui localnic care a dorit sa isi sape o fantana in curte si s-a oprit in momentul in care din pamant au inceput sa iasa lilieci, semn ca deranjase un cuib subteran. Fantana mai exista si astazi si este inchisa, nefiind functionala.
Se pare ca alte coridoare ale pesterii duc pana sub biserica satului, fapt atestat de patania unor copii rataciti in subteran, care au auzit la un moment dat clopotele bisericii, dandu-si seama astfel unde se afla. Desigur, sunt cunoscute mai multe episoade care povestesc despre suprafata vasta a acesteia, motiv de curiozitate si ocazie de aventura pentru localnicii temerari. Se pare ca nu putini sunt cei care s-au aventurat pe coridoarele intunecate, multi dintre ei ramanand acolo pentru totdeauna, altii intorcandu-se pentru a povesti despre ceea ce este dincolo. Majoritatea istoriilor se refera la intinderea acestei pesteri. Se pare ca unele coridoare duc dincolo de granita Romaniei, pana in Bulgaria.

Surse informative: Clubul de Speologie Emil Racovita, Descopera,ro, romani-buni.info, romania-natura.ro, Romania Naturala56.

 

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)