Lantul tradarii lui Bicilis si mesajul lasat de Decebal urmasilor, urmasilor sai

În anul 106, după două războaie epuizante, împăratul Traian putea să-şi savureze triumful asupra dacilor, barbarii incomozi de la graniţa de est a părţii europene a imperiului. Războaiele cu triburilor dacilor, intraţi într-o uriaşă confederaţie cu germanii şi sarmaţii au fost poate cele mai importante fapte de arme ale împăratului Traian, fiul adoptiv al bătrânului Nerva, un excelent general, dar şi un bun administrator al provinciilor.

Atât de importantă a fost această victorie asupra dacilor, încât i-a dedicat un monument uluitor. În anul 112 d. HR., era finalizată columna lui Traian, înaltă de aproape 40 de metri şi care redă scene din timpul războaielor cu dacii. Scriitorii antici au descris şi ei campaniile purtate de Traian în Dacia.
Sunt istorici care spun că Traian s-a ales şi cu o comoară uriaşă ascunsă de regele dac Decebal într-un loc aproape de negăsit. Cel care le-ar fi arătat comoara romanilor a fost un personaj infam, numit Bicilis, un apropiat al regelui Decebal. Acest trădător de neam a aprins şi imaginaţia regizorilor sau unor istorici din perioada comunistă. Aceştia i-au creat o aură semi-legendară dacului trădător de neam, continuându-i povestea.
Prima ipostază în care îl întâlnim pe Bicilis este în cea de trădător al regelui său. Omul care le arată romanilor comorile ascunse ale dacilor. Este poate singurul lucru adevărat despre Bicilis. Episodul este descris de Dio Cassios, un istoric latin în lucrarea sa ”Istoria Romană”. După ce legiunile romane reuşesc, după un istovitor asediu să cucerească şi să incendieze Sarmisegetusa, un trădător dac le indică locul unde era ascuns tezaurul dacilor, probabil un tezaur regal. Acesta se afla în râul Sargeţia, a cărui albie era deviată pentru a ascunde comoara. Unii istorici identifică Sargeţia cu râul Strei, fără niciun temei documentar însă.

”Comoara lui Decebal a fost de asemenea descoperită, chiar dacă era bine ascunsă sub râul Sargetia, care curgea pe lângă palatul său. Cu ajutorul unor prizonieri, Decebal a deviat cursul râului, a săpat în albie şi în gaură a aruncat o mare cantitate de aur şi argint şi alte obiecte de mare valoare care puteau rezista la o anumită umiditate. Apoi a pus o grămadă de pietre deasupra şi a adus râul din nou pe cursul său. Dar Bicilis unul dintre însoţitorii săi care ştia ce se întâmplase a fost prins şi a povestit despre acestea”, arată Dio Cassius

Mai precis Bicilis a fost luat prizonier de romani după căderea Sarmisegetusei, dus în faţa lui Traian, moment în care, se presupune, pentru a-şi păstra viaţa a spus unde se afla comoara lui Decebal. Cât despre statutul lui Bacilis, acesta era fie un nobil dac din categoria însoţitorilor personali a regelui Decebal, acesta fiind cel care a participat la îngroparea comorii dar a rămas în viaţă, fie chiar o rudă a regelui dac. Totodată cronicarul Zonaras îi atribuie calitatea de prieten al regelui dac. ” Unul dintre prietenii lui Decebal, având şi el cunoştinţă de locul unde se afla tezaurul, l-a arătat”, arăta cronciarul Zonaras. Cert este că Bacilis era un tarabostes din anturajul regelui Decebal, un personaj în care avea o mare încredere, potrivit arhivei adevarul.ro
Comoara dacică din râul Sargeţia era uriaşă, arată atât autorii antici cât şi istoricii moderni. Era compusă din obiecte de aur şi argint, probabil podoabe, obiecte de cult şi alte însemne regale. Dio Cassius face referire la acest tezaur, arătând că au fost depuse într-o groapă din albia râului Sargeţia o cantitate însemnată de aur şi argint. Din punctul de vedere al istoricului Jerome Carcopino, prezentat în lucrarea sa ”Puncte de vedere asupra imperialismului roman”, comoara lui Decebal ar fi fost compusă din 165.000 de kilograme de aur curat şi 331.000 de kilograme de argint. Totodată au fost descoperite de romani şi straiele scumpe ascunde de Decebal în peştera secretă.
Comunităţile dace loiale lui Decebal ascunse în munţi, sub conducerea unui personaj numit Gerula, l-ar fi capturat la rândul lor pe Bicilis şi l-ar fi umilit zilnic în faţa întregii comunităţi purtat în lanţuri şi hrănit cu resturi. Acest episod este însă pur fictiv. La fel şi ca şi personajul Gerula. Viaţa lui Bicilis nu este cunoscută după trădarea sa.

VIZIUNEA LUI DECEBAL – LANTUL TRADARII

Pe timpul când Decebal venise la domnie, la graniţa ţării şi-au făcut apariţia o familie de nobili romani. Ei au cerut permisiunea să fie lăsaţi să intre în cetate şi să se stabilească în Dacia Felix, deoarece, spuneau ei, au fugit din Roma datorită lipsei de înțelepciune în care trăiau cetățenii acelei țări.

Decebal are o viziune, în care este sfătuit să nu primească pe aceşti străini în ţară, deoarece mult necaz le vor aduce. El trimite un mesager la graniţa ţării şi îi opreşte la timp, spunându-le că „străinii care umblă cu vicleşuguri nu vor fi primiţi în ţara sfântă“. Şi astfel au fost opriţi de a pătrunde către interiorul ţării.

Ei atunci, s-au întors din drum, dar iată că noaptea, cu hainele schimbate, au intrat în cetatea de la graniţa ţării şi s-au stabilit acolo. Cu ei, aveau o fetiţă, care a învăţat repede obiceiurile şi limba înțelepților daci. Această fetiţă mai târziu va deveni preoteasă a focului sacru şi datorită „devoţiunii“ ei, dar mai ales a frumuseţii ei, va reuşi să ajungă la sanctuarele sacre de la Fețele Albe, apoi ale Sarmisegetusei.

Aici, face tot posibilul să-l înrobescă cu farmecele ei „nevinovate“ pe un nobil dac din garda regelui Decebal. Numele acestuia este Bicilis şi a rămas unul de ocară în limba noastră. De aici moştenim termenul edificator de Bicisnic – om de nimic, trădător, lichea.

Acesta este lanţul trădării. Bicilis îi dă amantei-preotese hărţile secrete cu tot ce însemna intrări secrete, arsenal și număr de luptători. Aceasta le va trimite părinţilor ei, iar ei printr-un emisar secret lui Traian. Odată ce Traian are în mână toate hărțile secrete ale Daciei și ale Cetăţii Sfinte Sarmisegetusa, el îşi dezlănţuie armatele de mercenari către Dacia. Traian, atacă Sarmisegetusa pe mai multe fronturi, iar dacii sunt copleşiţi numeric. Văzându-şi ţara cotropită, dacii dau singuri foc Sarmisegetusei şi la lumina flăcărilor beau pe întrecute otrava, pentru a nu fi prinşi şi batjocoriţi de romani.

Decebal însuşi, îşi curma viaţa cu sabia sa regească. Iată o parte din ultimul dialog al lui Traian cu Decebal:
„- Sacrificiul vostru va fi lipsit de glorie. Voi şterge însăşi amintirea Daciei din istorie. Fiecare sul de pergament dacic va fi ars. Fiecărui istoric şi scrib dac i se vor scoate ochii şi i se va tăia limba, iar cinstirea numelui Dacia şi Decebal se va pedepsi cu moartea. Lumea nici măcar nu va şti că aţi existat!

– Lumea va şti că dacii liberi s-au opus unui tiran. Chiar dacă ne-ai cucerit acum, Inima Daciei, nu o vei avea niciodată, iar în cele din urmă ne vom reîntâlni, tot aici în Dacia, şi atunci vei plăti pentru tot răul pe care ni l-ai făcut! Ca două clipe vor trece, unde crezi că te vei putea ascunde?“, i-a spus Decebal profetic.

Simbolismul morţii lui Decebal este pur spiritual, căci odată cu el se închide şi linia spiritualităţii dacice. Moartea lui este pur spirituală, este simbolică, deoarece el nu face altceva decât să oculteze „secretele nemuririi“, să păstreze puritatea liniei spirituale dacice şi a Kogayonului neatinse, din calea Imperiului Nevăzut care acţiona acum prin romani.

Sinuciderea lui Decebal, trebuie înţeleasă şi din punct de vedere al acelor timpuri pline de eroism, în care oamenii aveau puterea de a se sacrifica pentru libertatea sfântă a familiei strămoșești. Astăzi, atât creştinismul cât şi marea majoritate a religiilor condamnă sinuciderea, privită drept un păcat greu şi o greşeală de neiertat. Dacii, practicanţi ai unei religii solare, aveau alt set de valori moral-religioase. Pentru ei conta vitejia, detaşarea de cele lumeşti şi libertatea spirituală. Ei nu se temeau de pedepsele de după moarte, cu care mai târziu aveau să-şi înspăimânte credincioşii, religiile patriarhale de origine semită. Pentru daci, libertatea a fost singura religie, fie aici pe Pământ, fie pe lumea cealaltă, căci ei nu se sinucideau ci se sacrificau pentru libertatea spirituală a unui neam întreg.

„ Amintiti-vă de noi. Amintiţi-vă de ce am murit! Dacă vre-un suflet liber va trece prin locurile acestea, în nenumăratele veacuri ce au să vie, fie ca glasurile noastre să-i şoptească din pietrele eterne:

-Mergi şi le spune dacilor, trecătorule, că am murit aici pentru LIBERTATEA acestui
neam sfânt!
Aceasta era speranţa lui.“

În anul 1822, cu ocazia săpăturilor din Forul lui Traian de la Roma, a fost descoperit un bust de marmură cu înălţimea de 1,5 metri care îl reprezintă fidel pe Decebal. Bustul din care regele nostru ne priveşte demn şi misterios de aproape 2.000 de ani, este expus astăzi în Muzeul Vaticanului.

Surse informationale: http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro, http://adevarul.ro, 

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)