Legenda „Lacului fără fund” din inima Munţilor Buzăului care a înghiţit întreaga armată germană în timpul războiului

Un colţ de rai românesc, destul de puţin cunoscut turiştilor, se ascunde în Munţii Buzăului, păstrându-şi, până în zilele noastre, un aer enigmatic de legendă. Este vorba despre „Lacul Vulturilor” sau, cum mai este cunoscut, „Lacul fără fund”,  format la peste 1.400 de metri altitudine.

În Munţii Siriului, pe versantul Mălâia, la o altitudine de 1.420 metri, descoperim Lacul Fără Fund sau Lacul Vulturilor cum este denumit într-o legendă povestită de Alexandru Vlahuță în cartea „România pitorească”.

 

Cele două nume ale acestui lac provin din două legende. Denumirea de ”Lacul Vulturilor” îi revine datorită marelui scriitor Alexandru Valhuţă şi a însemnărilor sale făcute în opera sa, ”România Pitorească”. Alexandru Vlahuţă spune că acesta ar fi fost sălaşul de primăvară al vulturilor, ei având obiceiul să işi înveţe puii să zboare în această regiune: “vin vulturii, primăvara, de beau apă ca să întinerească, aici îşi învaţă puii să zboare, deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu aripile-ntinse, trufaşii regi ai înălţimilor”.

Există şi alte poveşti legate de acest lac. Se spune că „oamenii au construit un drum pe sub lac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile ce au intrat pe acel drum nu au mai ieşit la suprafaţă niciodată.”

O altă poveste spune că „locuitorii din satele de la poalele muntelui îşi aruncau în lac bogăţiile de frica tătarilor ce ştiau că aceşti localnici erau bogaţi. Oamenii rămâneau cu gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, dar nimeni nu a mai găsit nimic”.

În apropierea lacului sunt și Munții Buzăului pe ai cărui versanți stâncoși se găsește singurul loc din această zonă unde pot fi văzute caprele negre.

De peste trei decenii, ghidul turiştilor care se încumetă să urce aici este pădurarul de la cantonul de lângă lac. Nea Teodor Cârdei le spune călătorilor totul despre luciul de apă misterios.

„A venit un neamţ la vânătoare şi i-am zis că îmi pare rău că drumul este aşa de prost. Ştiţi ce mi-a spus? Că atunci când o să avem drumuri bune, nu o să mai avem capre negre”, a spus pădurarul.

Al doilea nume, cel popular, şi anume ”Lacul fără fund”, este datorat altei legende cunoscute prin părţile locului, ce nu are, aşa cum ar fi de închipuit, nicio legătură cu adâncimea lacului. Se spune că un cioban, sătul de această meserie, şi-ar fi părăsit turma de oi, aruncându-şi bâta în acest lac. După un an, el a regăsit-o plutind în Dunăre, moment la care, mistuit de dorul locurilor natale, a decis să se întoarcă la vechile lui activitaţi, căutându-şi turma de oi şi realizând că oieritul este, cu adevărat, menirea sa.

surse: stiridebuzau.ro, adevarul.ro 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)