Legenda pasarii Phoenix

Pasărea Phoenix. Pasăre mitică, ce renăştea din propria-i cenuşă, asemănătoare cu un vultur, cu pene splendide şi viaţă foarte lungă. Învăluită în mister din cauza destinului său excepţional, transformată în imagine simbolică a renaşterii, considerată ca fiind originară din cele mai diferite locuri, se prezintă în mitologia clasică sub numeroase înfăţişări, care se înmulţesc în nenumăratele reinterpretări propuse de secolele următoare şi de diversele culturi în lumea clasică.

pasarea-phoenixDacă exceptăm trimiterea dintr-un fragment al lui Hesiod unde se vorbeşte despre viaţa sa lungă (927 de ani), primul care vorbeşte despre Phoenix este Herodot; în Istorii, el ne oferă o descriere şi ne povesteşte obiceiurile sale de viaţă singulare. Pasărea Phoenix seamănă ca formă cu vulturul, dar se deosebeşte de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpură şi aur (două culori „nobile” şi cu o evidentă semnificaţie simbolică), ce o face mai frumoasă decât cel mai minunat păun; are o longevitate extraordinară (lungimea vieţii care i se atribuie variază, în funcţie de izvoare, de la 500 la aproape 13.000 de ani); este singura din specia ei şi, prin urmare, nu se poate reproduce; este originară din Arabia (sau Etiopia) şi constituie obiectul unui cult particular în Egipt, la Heliopolis.

 
Legendele cele mai deosebite se referă la reproducerea sa. Atunci când lunga sa viaţă este pe terminate şi pasărea îşi simte sfârşitul aproape, îşi face un cuib din ramuri de plante aromatice şi tămâie; dă apoi foc acestui cuib, în care, potrivit unor tradiţii, se întinde, arzând o dată cu el, iar din cenuşa sa se formează o altă pasăre. Noua pasăre Phoenix o îngroapă apoi pe cea precedentă, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie în formă de ou şi ducându-le, cu un cortegiu format din alte păsări ce zboară împrejurul său, la sanctuarul din Heliopolis, unde preoţii lui Helios vor începe ritul funebru solemn. După această apariţie trecătoare în Egipt, tânăra pasăre se întoarce în Arabia (sau Etiopia), unde îşi duce lunga sa viaţă solitară hrănindu-se cu perle de tămâie, până când va genera din cenuşa sa un alt exemplar.
 
Herodot şi alţi scriitori greci şi latini cunoşteau cu siguranţă, în mod mai mult sau mai puţin direct, izvoare egiptene care povesteau despre un animal similar, Bennu, reprodus uneori pe prora navelor egiptene, şi îl puneau în relaţie cu ciclul cotidian al Soarelui şi cu cel anual al revărsărilor Nilului; astrologii legau însă povestea despre viaţa sa lungă de teoria revoluţiei siderale. Este sigur că în Egipt echivalentul păsării Phoenix era legat de cultul Soarelui, precum şi de ideea regenerării şi a vieţii, şi că aceste caracteristici sunt reluate în mitologia clasică.
 
Tentativele de identificare a păsării Phoenix din mitologie cu o pasăre reală, întreprinse de antici, nu au avut succes; ştim că în vremea împăratului Claudius o aşa-numită pasăre Phoenix a fost capturată în Egipt şi arătată la Roma, dar identificarea a fost primită cu scepticism. În acelasi chip, potrivit mediilor, între labele de leu ale Sfinxului de la Gizeh, privind către răsărit, exisă o lespede din piatră pe care stă scris – Acesta este Locul Splendid al Primului Timp. Misteriosul Prim Timp, sau Zep Tepi, era o expresie pe care vechii egipteni o foloseau pentru a face referire la începuturile timpului. În mitologia lor, Zep Tepi era marcat de înălțarea movilei primordiale din apele oceanului și aterizarea păsării Phoenix pe ea.

Potrivit mitologiei egiptene, Phoenixul a sosit pentru a marca nașterea unei noi ere. Pentru egipteni, Phoenix era simbolul ciclului shotic, de 1460 de ani. Începutul ciclului avea o mare importanță pentru egipteni. La începutul ciclului, cercetătorul Robert Bauval a constatat că deasupra cursului Nil era dispusă Cale Lactee. Ele se reflectau una în cealaltă. Calea Lactee avea semnificația de calea sufletelor.
phoenix-496x250Făra a schimba centrul de greutate al acestui aspect, se pare că pasărea Benu a fost prototipul mitului clasic al păsării Phoenix, creatură unică pe Pământ, neavând semeni. În sec 5 î.Hr, Herodot afirma că a vizitat Heliopolisul și că i se povestise despre o pasăre grandioasă numită Phoenix. Aceasta era colorată în auriu și purpuriu, iar pasărea vizitase Templul Soarelui la Heliopolis odată la 500 de ani, cărând cenușa părintelui ei într-un ou de smirnă. Se presupune că din acest ou va ieși următoarea pasăre Phoenix. Astfel, grecii adoptă pasărea Phoenix ca emblemă a ciclurilor vieții și ale morții, a eternelor renașteri din propria cenușă…
  • În unele mituri cosmogonice egiptene, pasărea Benu este ființa cea mai bătrână de pe lume. Când prima bucată de pământ ieșise din apele întunecate ale Haosului, strălucitoarea pasăre Benu coborâse pe movila primordială. Țipătul ei era primul sunet auzit vreodată. Cele mai timpurii referiri la pasărea Benu o descriu ca fiind ocodobatură galbenă, dar ulterior va fi prezentată ca un bâtlan
  • Termenul de benu provine dintr-un verb de origine egipteană, care are sensul de „a răsări” , „a străluci”. Se poate ca inițial pasărea benu să fi fost identificată cu Venus ca Luceafărul de Dimineață, fiind astfel precursorul reînnoirii creației în zorii zilei. Țipătul păsării benu reprezintă punctul când timpul începuse. Totodată, ea era pasărea care anunța sfârșitul timpului și reîntoarcerea în lumea haosului
  • În Textele de la Piramide, pasărea benu este asociată cu zeul creator al Soarelui. LaHeliopolis, centrul închinării solare, pasărea s-ar așeza pe piatra de benben (un obelisc primitiv) sau în ramurile unei salcii sacre. Când faraonii ar ajunge la o perioadă de domnie de 30 de ani, aceștia rugau pasărea sacră să le reînnoiască puterea și vitalitatea.
  • Zeii Ra și Osiris pot fi identificați cu pasărea benu, expresie a „cunoașterii secrete” corelate cu cei doi zei. Ca manifestare a lui Osiris, pasărea benu conduce spiritele celor morți prin pericolele lumii subterane. Unele vrăji din Cartea Morților invoca transformarea morților în păsări benu, pentru a putea călători liber între cele 2 lumi.
 
Menționam că, Sfinxul întruchipează cele patru constelații cardinale ale zodiacului, cele patru colțuri ale cosmosului, Leul, Taurul, Scorpionul și Vărsătorul, cele patru elemente care acționează pentru a construi lumea materială. De asemenea, în conformitate cu istoria secretă, Sfinxul este un monument dedicat primei clipe în care cele patru elemente s-au sedimentat și materia a devenit solidă. Prin urmare, Sfinxul marchează punctul în care două valuri succesive de emanații ale minții cosmice, au format materia solidă…
 
Phoenix la chinezi 
În mitologia chineză există o ființă fabuloasă, asemănătoare Phoenixului. În opera anonimă ”Shan hai jing” (”Cartea munților și mărilor”), ni se prezintă perechea de phoenicși numită ”fenghuang”:”feng” este masculul, iar ”huang” este femela. Deși pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singură pasăre, având o semnificație superioară și rang imperial.  Fenghuang este descrisă în enciclopedia chineză ”Shou weng” (”Explicarea semnelor”) din secolul I e.n astfel: ”fenghuang are cioc de cocoș, gușă de rândunică, gât de șarpe, pe trup desene ca de dragon, coadă de pește; din față arată ca o lebădă, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broască țestoasă.” Aparițiile acestei păsări sunt foarte rare, iar orice apariție a acesteia este semnul instaurării unei păci magnifice în lumea subcelestă…
sursa: Anna Ferrari, jurnalspiritual.eu, Istoriiregasite.wordpress.com, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003,efemeride.ro, slideshare.net,
If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)