LEGENDA ZIDIRII MANASTIRII SINAIA – PRIMA MANASTIRE ELECTRIFICATA DIN ROMANIA

Asezata la poalele masivului Bucegi, catre capatul de apus al tapsanului neted dintre Valea Pelesului si Valea Rea, MANASTIREA SINAIA a fost construita intre anii 1690-1695, de catre spatarul Mihail Cantacuzino. Inainte ca la poalele Muntelui Furnica, din lantul Bucegilor, sa se ridice acest edificiu, de peste 300 de ani, pe aceste locuri se intindeau paduri de brazi seculari care strajuiau locul. Putini calatori se incumetau sa treaca pe aici, dar cu toata pustietatea locului si greutatea drumului, aici traiau in liniste calugari solitari, ce inaltau rugi pe acest sfant varf de munte.

Inca din secolul al XV-lea acesti calugari s-au adapostit in crapaturile stancilor si in pesterile acestor munti, iar mai tarziu in bordeie de piatra si schituri de lemn. Calugarii pustnici de aici au aparut in aceste paduri de la poalele muntilor, dupa caderea Constantinopolului (1453), atunci cand trebuiau sa aleaga intre lepadarea de credinta sau taierea capului, ei ramanand insa pastratori ai credintei stramosesti.

Manastirea Sinaia - Biserica Adormirea Maicii Domnului

Asa au fost construite si cele doua schituri: Schitul Sfanta Ana, la cinci kilometri de manastire si Schitul Sfantul Nicolae, la o distanta de un kilometru de manastire. Schitul Sfanta Ana, ridicat in 1453, a fost mai degraba o mica capela pen­tru pustnicii de prin imprejurimi, care se adunau o data pe saptamana la rugaciunea comuna si impartasirea cu Sfintele Taine. Cel de-al doilea schit, Schitul Sfantul Nicolae, a fost construit in anul 1580. Desi numarul acestor pustnici a fost mare, alte salase in afara celor doua schituri mentionate nu se cunosc.

In acest loc, intr-o poiana de odinioara, langa un izvor de apa, care a ramas pana azi sa confirme cu prezenta sa o traditie venerabila, un calugar s-a invrednicit sa auda intr-o noapte de august a anului 1683, glasuri ingeresti care premareau pe Maica Domnului. Calugarul pazitor al Schitului Sfantul Nicolae de pe muntele Molomat, la 15 august, dupa rugaciune, va avea vedenia care va determina ca frumusetea locurilor si maretia muntilor sa fie intregita prin construirea unei manastiri „din dumnezeiasca ravna” a spatarului Mihail Cantacuzino.

Legenda zidirii Manastirii Sinaia

Legenda construirii manastirii Sinaia, dupa „Traditia de stiinta” a protosinghelului Doroftei Bertescu (1891), este povestea pazitorului Schitului Sfantul Nicolae, care obisnuia sa-si faca rugaciunea de noapte intr-o poienita din fata bisericutei. Asadar, la sfarsitul cantarilor minunea a pierit. A doua zi, dupa ce savarseste Sfanta Liturghie, plin de uimire si de incantare, povesteste si celorlalti pustnici adunati la sfanta slujba, iar acestia l-au indemnat sa meraga la Schitul Lespezi, sa marturiseasca staretului vedenia avuta…

dsc05588Staretul, socotind vedenia ca dar de la Dumnezeu, l-a pregatit pe batranul preot de drum si l-a trimis la Bucuresti, sa povesteasca si mitropolitului cele intamplate. La randul sau, mitropolitul l-a chemat la el, sa afle din gura batranului, pe spatarul Mihail Cantacuzino, caruia ii cunostea dorinta de a zidi o manastire undeva in muntii Tarii Romanesti. Marele spatar Mihail Cantacuzino, frate al domnitorului de atunci, tocmai venise dintr-o calatorie de la Locurile Sfinte. In aceasta calatorie, boierul valah s-a oprit cu evlavie in locurile memorabile pe unde trecuse Mantuitorul, ajungand pana la Muntele Sinai, munte pe care Moise primise Tablele Legii. Asezarea si infatisarea Manastirii Sfanta Ecaterina din Sinai l-au impresionat indeosebi si gandul unui echivalent in tara sa, probabil ca se infiripase.

Luand astfel, cunostinta de vedenia calugarului, marele spatar, insotit de vataful plaiului si de calugar, urca in sus pe apa Prahovei, strabatand stramtorile, pana sus in plai, in locul unde calugarul primise minunatul semn divin. Aici, tare s-a bucurat spatarul de frumusetea locului, de maretia muntilor, de susurul apelor limpezi. Gandindu-se insa la pustietatea locului, unde se aflau si la greutatea drumu­lui pe care l-au strabatut, spatarul Mihail Cantacuzino crede ca nu-si va putea materi­aliza gandul de demult si ca nu-si va putea indeplini fagaduinta tainica catre Dumnezeu. Vataful plaiului, care il insotise (de la Campina), il incurajeaza insa, angajandu-se sa aduca muncitori cu bratele si carutele din munti, iar lemn si piatra se gaseau la fata locului.

Spatarul incurajat, incepe astfel in anul 1690 constructia manastirii, pe care o dorea o ctitorie „in amintirea Sinaei celei mari”, concretizand gandul sau de multumire si recunostinta adresat lui Dumnezeu. El va termina de zidit manastirea abia in anul 1695, din cauza greutatilor drumului pentru trans­portul materialelor si al oamenilor, care „numai vara puteau lucra in acea pustietate”.

Manastirea Sinaia – Biserica Adormirea Maicii Domnului – scurt istoric

dsc05582Ctitoria cantacuzina, biserica mica cu zidurile ce o inconjoara, care pastreaza si acum aspectul unei cetati destinata a fi „de paza”, cum spunea o insemnare din secolul trecut, a inceput a fi construita in anul 1690 si a fost ter­minata in anul 1695. Dupa cum se poate constata, lucrarile au durat mult din cauza difi­cultatilor impuse de acest loc greu accesibil. Transportul materialelor de constructie, al alimentelor si al apei, in locuri atat de salbatice si de izolate, trebuie sa fi fost, desigur, foarte anevoios.

La data de 15 august 1695 avea loc tarnosirea ctitoriei cantacuzine, la sfintire luand parte insusi voievodul Constantin Brancoveanu si mitropolitul Tarii Romanesti, Teodosie. Noua ctitorie din muntii Bucegi avea, potrivit dorintei ctitorului, infatisarea unei adevarate fortarete, de forma unui patrulater, cu ziduri puternice, groase si inalte. Pe fiecare latura a incintei au fost ridicate chiliile, iar la mijloc biserica.

La constructia zidurilor de incinta, a chili­ilor, cat si a bisericii, zidarii, adusi de spatar de la Coltea, au folosit piatra de rau si de stanca, iar lemnul era adus din padurile apropiate, de locuitorii satelor Tesila, Trestieni si Comarnic, care i-au ajutat pe mesterii zidari din Bucuresti, fie cu bratele sau cu carele, acolo unde puteau fi folosite. Desigur, la constructia manastirii au contribuit si pustnicii care se aflau prin padurile acestor locuri, pustnici care au ramas apoi in manastire, in viata de obste, condusi de Nicodim, primul staret al manastirii…

Astfel, istoricul Dionisie Fotino descrie fuga locuitorilor din Bucuresti, din fata lui Pasvan Oglu si greutatea drumului pe valea Prahovei pana la Sinaia. Daca asa se prezenta drumul pana la Sinaia in anul 1802, intelegem mai usor cate greutati au intampinat in transportul materialelor cu un secol in urma, in 1690, cand nu era decat o poteca.

Manastirea Sinaia – Biserica Adormirea Maicii Domnului – arhitectura bisericii

dsc05591Intrarea in curtea vechii manastiri se face printr-un gang boltit in semicilindru, lung de circa 6 metri si inalt de 2 metri, deschis la jumatatea laturii de rasarit a patrulaterului incintei. Deasupra acestui gang era construit un turn de paza, servind si de clopotnita in acelasi timp, si care a ars in razboiul din 1788, cand manastirea a fost distrusa si arsa de catre austrieci si apoi de turci. In acest turn faceau cu randul de paza puscasii randuiti de spatar si domnitor.

Manastirea se afla in calea ostilor, dar si in calea hotilor de codru, fapt care il va determina pe spatar sa construiasca manastirea cu zid de cetate, reusind sa obtina un numar de 40 de puscasi pentru paza manastirii. Aflata sub acest turn-clopotnita, intrarea nu permitea decat un spatiu cat ar incapea si ar trece omul cu un cal impovarat, de car nu putea fi vorba, asa cum am vazut.

Impresioneaza de la prima vedere dispunerea armonioasa a cladirilor pe cele patru laturi ale incintei (cu o suprafata de 30 x 40 metri), la egala distanta de punctul central pe care se ridica biserica. Aceste cladiri fac, spre exterior, corp comun cu zidurile inalte. Prin masivitatea lor (o inaltime de 5-7 metri si o grosime de aproximativ 1 metru) si pastrarea a inca 10 metereze si a turnului-clopotnita pe latura de nord, zidurile de incinta dovedesc pe deplin faptul ca, de la inceput, ctitoria lui Mihail Cantacuzino avusese si rosturi de aparare, scurgerea timpului nereusind sa schimbe cat de putin aceasta infatisare

 

dsc05589Biserica voievodala, o constructie modesta cu o lungime de 15 metri si o latime de 6 metri, cu pridvor deschis pe arcade sustinute de coloane, prevazuta cu un turn-clopotnita, este una din primele constructii din tara la care apar elemente noi, ce se vor integra stilului muntenesc din secolul al XVIII-lea. Este adevarat ca activitatea edilitara desfasurata de familia Cantacuzino si de Constantin Brancoveanu aduce o deosebita inflorire arhitecturii si sculpturii in care formele traditionale se impletesc cu modele straine, dar selectionate si prelucrate in spiritul artei romanesti, innoirile aduse in arhitectura constau in acea cautare a formelor elegante, cu prid­voare aerate si coloane de piatra si care au gasit corespondent in pictura murala si de icoane

Se stie ca atat Cantacuzino, cat si Constantin Brancoveanu erau nu numai mari iubitori de arta, ci si ziditori de biserici si palate. Mihail Cantacuzino, intors de la studii din Italia, va sprijini innoirea artei arhitectonice romanesti, iar Constantin Brancoveanu, ctitorul importantelor biserici si manastiri: „Sfantul Gheorghe”, „Hurezi”, „Brancoveni”, va fi creatorul unui nou stil arhitectural: stilul brancovenesc. Cei ce au studiat arhitectura cladirilor din epoca lui Brancoveanu, au gasit, cu toata varietatea acestor cladiri, „un armonios stil original”, pe care l-au numit stilul bran­covenesc si in care au surprins, pe vechiul fond bizantin, o influenta italiana, in spe­cial a stilului baroc, caracterizat prin multimea ornamentelor.

Revenind la biserica voievodala, trebuie mentionat dintai inceput ca ea reflecta acest stil brancovenesc. Biserica este construita din piatra si caramida si este situata in incinta vechii cetati. Planul bisericii, avand forma dreptunghiulara, urmareste in exterior conturul unei cruci latine, neobisnuit la noi, ramanand singura biserica de acest fel. Biserica voievodala din Sinaia, devine prin aceasta dispozitie o biserica singulara in epoca, in Muntenia. Daca la exterior biserica prezinta cele trei abside in forma dreptunghiulara, dand aspectul de cruce latina, ramanand prin aceasta, un unicat, in interior absidele laterale au o forma extrem de turtita, asemanatoare cu cele de la Schitul Turbati (1698), o alta ctitorie cantacuzina…

dsc05585Toate cornisele exterioare, atat la corpul bisericii, cat si la turle si la bazele lor, precum si in interiorul bisericii la arcuri si bolti, au forma profilelor trase la sablon, inlocuind traditionala cornisa cu zimti de caramida, de origine bizantina. O alta particularitate a bisericii voievodale sunt chenarele profilate, drep­tunghiulare de pe fatade, cu flori zugravite al fresco de-a lungul lor (in forma origi­nala mai tarziu nu s-au mai pastrat) si lipsa traditionalului brau orizontal, care apare la celelalte ctitorii cantacuzine, Sinaia fiind singura exceptie. Cornisa, suprainaltata ulterior, probabil la reparatiile facute de staretul Isidor, da o nota de disproportionalitate intre profile si dimensiunile reduse ale monumentului. La aceasta disproportie in formele exterioare ale bisericii contribuie si soclu care are un profil complicat si greoi.

De precizat ca prin efortul fostului staret al manastirii, arhimandritul Clement Popescu, cat si prin straduinta ucenicului sau, actualul staret, arhiman­dritul Macarie Bogus, s-au inceput si continuat lucrarile de restaurare a ctitoriei can­tacuzine, aceste lucrari extinzandu-se si la partea exterioara a bisericii, avand in plan readucerea lacasului la forma sa initiala, prin coborarea cornisei si eliminarea ele­mentelor adaugate, care au dat ctitoriei cantacuzine disproportia formelor profilate. Revenind la arhitectura bisericii, observam acoperisul in panta lina, strajuit de doua turle. Turla de pe naos, inaltata pe o baza prismatica, cu cornisa profilata, este de sectiune octogonala. Tamburul este strabatut de opt ferestre inguste si deco­rat cu zimti de caramida, care subliniaza muchiile si baza cornisei, asemanatoare cu cele care decoreaza fatadele Paraclisului patriarhal din Bucuresti. Turla-clopotnita este mai joasa si de forma cubica. Fiecare dintre laturile clopotnitei este marginita de un chenar dreptunghiular, iar in partea superioara sunt asezati aceiasi zimti de caramida ca si la turla naosului. in centrul fiecarui chenar se afla o arcada dubla ce incadreaza, la randul ei, o fereastra larga.

dsc05590Planul bisericii, atat de original ca forma exterioara, este tot atat de original Si ca dispozitie interioara. In interior biserica are obisnuitele incaperi: pridvorul, pronaosul, naosul si altarul. Pridvorul, element nou in arhitectura bisericeasca, ocupa un spatiu larg in cadrul intregului edificiu, avand aceeasi largime spre exterior ca si pronaosul si altarul. Bolta pridvorului, originala, se sprijina pe sapte arcade semicirculare, spriji­nite la randul lor pe opt coloane de piatra de proportii relativ scunde, frumos deco­rate cu vrejuri si foi de vita, frunze de stejar, spice de grau, dispuse in mladite ce se unduie in spirala. Capitelele au volute in foi de acant, asezate in colturi. Bolta prid­vorului este elipsoidala si se reazima la colturi pe mici trompe. Trei din laturile clopotnitei stau direct pe aceasta bolta, iar a patra pe zidul pronaosului, care are o grosime de un metru, pastrand in interior scara care urca in clopotnita (forma aproape identica cu cea de la Biserica Fundenii Doamnei).

Usa de la intrare in pronaos este incadrata de o rama de piatra, bogat sculp­tata cu elemente inspirate din repertoriul arhitecturii Renasterii, caracteristice cti­toriilor lui Mihail Cantacuzino (indeosebi cele de la Coltea si Ramnicul-Sarat prezinta asemanari in acest sens). Pisania, asezata deasupra usii, care poarta inscriptia cu data „1795” (anul reparatiei efectuate dupa razboiul din 1788), este incadrata de reprezentarea sculptata a profetului Aaron cu toiagul infrunzit, si a lui Moise, cu Tablele Legii.

Manastirea Sinaia - Biserica Adormirea Maicii Domnului

Prin imaginea sculptata in piatra a celor doua mari personalitati ale poporului biblic, se concretizeaza de fapt legatura manastirii Sinaia cu Muntele Sinai. Sub panou este sculptat vulturul bicefal incoronat, purtand crucea si sceptrul, stema familiei Cantacuzinilor. Usorii, in forma de coloane angajate, sunt si ei decorati cu motive vegetale sculptate, iar deasupra capitelelor se vad chipurile a doi ingeri cu ramuri de finic in mana.

Pronaosul dreptunghiular, de mici proportii, este boltit in semicilindru. Pe latura zidului de nord, cu o grosime de peste un metru, se afla scara ce urca in turla-clopotnita. Arcurile trilobate, care separa pronaosul de naos, se sprijina pe patru coloane de piatra, solide, asezate pe socluri inalte, de forma cubica, roase de vreme

 

Capitelurile celor patru coloane ce sustin zidul dintre pronaos si naos sunt bogat impodobite cu sculpturi, stilizand frunze si chipuri de animale (grifon si taur inaripat). Canelurile fusurilor coloanelor se rasucesc in spirala, iar frumusetea lor consta in aceea ca nici unul din stalpi nu seamana in ornamentatie unul cu altul.
Naosul bisericii este de forma aproape circulara, absidele laterale fiind putin adanci, de forma turtita, ceea ce constituie una din particularitatile acestui monu­ment. Patru arce, sprijinite pe console, sustin la randul lor alte arce, pe care se ridica turla „Pantocratorului”. Altarul este despartit de naos printr-o catapeteasma de zid, cu trei usi, cum se obisnuieste. Legatura dintre altar si bolta lui cu arcul mare dinspre rasarit al naosului este executata cu oarecare stangacie. in peretii altarului sunt sapate trei nise.

Ca si stalpii pridvorului si chenarul usii, chenarele ferestrelor au primit o bogata decoratie sculptata in piatra, caracteristica tuturor monumentelor vremii si totodata element comun genului de arta din Tara Romaneasca, de la sfarsitul secolu­lui al XVII-lea. Asemanatoare cu cele de la biserica din Ramnicul-Sarat, de la Coltea si Bordesti, chenarele ferestrelor prezinta la partea superioara arc trilob si cornisa pro­filata. Biserica voievodala are patru ferestre inalte si inguste, care lasa sa patrunda in interior o lumina difuza. Una este asezata in peretele de miazazi al pronaosului, cate una pe flecare din peretii naosului, iar cea de a patra in axul absidei altarului.

Manastirea Sinaia - Biserica Adormirea Maicii Domnului

In pridvor, deasupra intrarii in biserica, se gaseste, asa cum s-a amintit, pisania. In fapt este vorba despre reparatiile care s-au facut bisericii mici, ca si intregului asezamant, dupa luptele dintre Mavrogheni si austrieci (1788), cand manastirea a fost arsa si distrusa. Biserica voievodala, construita in stil brancovenesc, stil de influenta baroca, are drept caracteristici, dupa cum reiese din prezentarea ce am facut-o, coloanele sculptate in piatra si ornate cu motive florale si vegetale, adaugand pronaosului, naosului si altaru­lui o a patra incapere sub forma unei camere deschise sustinuta de coloane: pridvorul.

Manastirea Sinaia – Biserica Adormirea Maicii Domnului – pictura in fresca

Ca si celelalte ctitorii ale spatarului Mihail Cantacuzino, biserica manastirii Sinaia, inclusiv paraclisul, au fost zugravite de la inceput de cunoscutul zugrav Parvu Mutu. Pictorul favorit al familiei Cantacuzinilor, artistul a carui opera a exprimat in cel mai inalt grad spiritul innoitor al epocii sale, are drept merit, in zugravirea manastirii Sinaia, asocierea cu dibacie a picturii laice la manierismul traditiei bizan­tine. Cu un spirit narativ dezvoltat, el a practicat o arta plina de continut omenesc in vederea ilustrarii textelor biblice pana la cele mai mici detalii.

 

dsc05583De remarcat inca un fapt: pictorul Parvu Mutu in maiestria lui a reusit sa transmita cu multa fidelitate mesajul fondatorului, acela al „milei crestine”, caci asa cum reiese din aproape toate scenele iconografice, personajele sunt pictate cu mana intinsa. In pictura bisericii cantacuzine predomina trei culori: rosu, galben si fond albastru. Din pictura ce acopera zidurile interioare ale bisericii se considera ca fiind originale si apartinand lui Parvu Mutu scenele ce decoreaza pridvorul bisericii, pic­tura din pronaos si din naos, „Pantocratorul”. In pridvorul deschis, Parvu Mutu a pictat pe fronton fresca Judecatii de Apoi, tablou caracteristic prin originalitatea ilustrarii capitolului XXV din Evanghelia dupa Matei, in care isi fac loc nenumarate elemente locale, costume de epoca.

Pe bolta, in medalion, pe fondul albastru este reprezentat Emanuel binecu­vantand cu amandoua mainile. Medalionul este inscris intr-o stea cu opt colturi, in jurul careia, pe doua registre sunt zugravite scene din martiriul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie (patronul Tarii Romanesti) si al Sfantului Mare Mucenic Gheorghe (patronul Moldovei si al militarilor), inovatie datorata zugravului, care a vrut sa sublinieze ideea de unitate a poporului roman. Desigur, nu lipseste de aici nici Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, ocrotitoarea asezamantului monahal de la poalele Muntelui Sinai, si care este reprezentata in cateva tablouri ce evidentiaza martiriul sau. Sub aceste doua registre sunt reprezentate scene din Noul Testament (cap-XXV, Matei): Mantuitorul -Judecator, insotit de ierarhia ingereasca si de sfintii apos­toli, iar in continuare, in sapte tablouri sunt infatisate faptele milei trupesti, posibil salvatoare la infricosata Judecata a Mantuitorului Iisus Hristos. De observat un aspect: daca in sase tablouri zugravul Parvu Mutu ilustreaza cuvintele Mantuitorului (Matei XXV, 35, 36), al saptelea tablou este o adaugire a pictorului si anume: „pe morti sa-i ingropam”, reliefand si aici mesajul picturii sale si indemnul ctitorului, acela de „mila crestina”, de care a fost preocupat in viata sa, dar si dupa moarte, prin testament.

Manastirea Sinaia - Biserica Adormirea Maicii Domnului

In continuare, pe peretele pridvorului, este zugravita „Judecata de Apoi”, unde sunt prezenti stramosii Adam si Eva, iar la judecata sunt infatisati crestinii, dar si evreii si musulmanii, toti oamenii, potrivit cuvantului Mantuitorului, si pe care Parvu Mutu i-a surprins in costume de epoca. Nu lipseste din acest tablou nici raiul, locul celor care au faptuit binele si nici iadul, reusind, in ciuda spatiului mic, sa pastreze indicatiile iconografiei. Deasupra usii de la intrare in pronaos este zugravita icoana hramului acestei biserici „Adormirea Maicii Domnului”.

Interiorul bisericii, in parte repictat, culoare peste culoare, pastreaza totusi unele trasaturi specifice artei lui Parvu Mutu. Pe peretele pronaosului sunt zugravite portretele familiei ctitorului. Amploarea neobisnuita a tabloului ctitoricesc, numarul mare al personajelor reprezentate, accentul pus asupra portretului laic, toate datorate zugravului Parvu Mutu, vor constitui de aici inainte una din caracteristicile picturii muntenesti pana la sfarsitul epocii feudale.

Se remarca pe peretele de apus spatarul Mihail Cantacuzino, ctitorul asezamantului, Maria si Teodora, sotiile sale, 18 copii (9 baieti si 9 fete), desi se stie ca spatarul a avut numai 6 copii, ceilalti fiind infiati. Pe peretele de nord sunt reprezentati Constantin Cantacuzino stolnicul si sotia sa Maria (fratele si cumnata ctitorului), Serban Canatacuzino voievodul, cu coroana si cruce in mana (simbolizand martiriul sau), care este si fratele spatarului; Mihail comisul, fiul ctitorului manastirii Sinaia si Stefan Cantacuzino voievodul (fiul lui Constantin stolnicul), care a domnit in Tara Romaneasca intre anii 1714-1716.

Manastirea Sinaia - Biserica Adormirea Maicii Domnului

Continuand traditia inaugurata de Neagoe Basarab la ctitoria sa din Manastirea Curtea de Arges (1512-1521), de a figura in biserica si pe cei mai de seama voievozi care ii precedasera in scaunul Tarii Romanesti, pe peretele dinspre sud sunt zugraviti: Neagoe Basarab (1512-1521), Radu Serban (1602-1610) si Constantin Serban (1654-1658). Tot in pronaos se mai pastreaza din pictura lui Parvu Mutu, pe bolta, Maica Domnului inconjurata de profetii: David, Solomon, Ieremia si Iezechiel (cei care au Profetit despre Fecioara Maria). De asemeni, doua registre reprezentand praznice imparatesti, pe profetii Moise si Aaron, precum si chipuri de cuviosi.

In naos (pe bolta), se pastreaza Iisus Hristos „Pantocratorul”, datorat tot zugravului Parvu Mutu. Mai departe, in naos si altar, se observa un alt gen de pictura, executata de zugravi necunoscuti – probabil sunt aceiasi zugravi care au zugravit pa­raclisul manastirii la 1792 – dar care au respectat indicatiile manualelor de pictura bisericeasca si iconografiei rasaritene.

In prezent, pictura bisericii se afla in restaurare, lucrare inceputa in 1993 si condusa de pictorul restaurator Ion Chiriac. Frescele lui Parvu Mutu, pe langa valoarea lor artistica au si valoare documentar-istorica. Mana sigura a zugravului trece dincolo de limitele conventionalului indicat de manualele de pictura bisericeasca, punand in redarea personajelor o anu­mita caldura si un sentiment, manifestate mai ales in coloritul totdeauna armonios al scenelor. Compozitiile cu personaje numeroase uimesc prin amploare. Figurativul este completat cu o bogata decoratie pictata in spiritul acelor vremi. Nu lipsesc ele­mentele vegetale stilizate maiestrit: florile de trandafir, vita ce unduieste, apoi pan­glicile serpuitoare sau motivele geometrice, care nu o data se intalnesc pe fron­tispiciile si pe vignetele manuscriselor vechi.

Manastirea Sinaia - Biserica Adormirea Maicii Domnului

Putem remarca astfel echilibrul artei brancovenesti in pictura, pastrat de Parvu Mutu, echilibru caracteristic intre universul spiritual-simbolic, specific Evului Mediu si caracterul decorativ, renascentist, anuntand timpurile moderne. Analiza iconografica si stilistica aplicata picturilor din altar, naos, pronaos si pridvor, vadeste un intreg si permanent proces de interferenta intre traditie si inovatie, proces ce con­stituie in realitate, in epoca lui Parvu Mutu, ca si in arta contemporanilor sai, trasatura de baza a unei noi orientari

Mănăstirea Sinaia poartă hramul Sfintei Treimi, în biserica mare, Adormirea Maicii Domnului, în biserica veche și Schimbarea la Față, în paraclis. Aceasta se află în Sinaia, la poalele masivului Bucegi.

Este ctitorită de spătarul Mihail Cantacuzino, între anii 1690-1695, după ce acesta a făcut un pelerinaj la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai, de unde provine și numele mănăstirii.

Vechea biserică „Adormirea Micii Domnului”, construită în stil brâncovenesc, este monument istoric și de arhitectură de gradul I. Este o biserică mică pentru că obștea era restrânsă, iar mănăstirea era izolată. Primul stareț a fost ieromonahul Nocodim.

A ars în anul 1788, dar păstrează până astăzi, în pridvor și în naos, pictura în frescă realizată de Pârvu Mutu Zugravul. Tabloul votiv îl reprezintă pe ctitor, înconjurat de optsprezece copii (din care 12 adoptaţi), de prima soţie, Maria şi de cea de a doua, Teodora, precum şi de alţi membri ai familiei Cantacuzino, la loc de frunte fiind frații ctitorului, Domnitorul Șerban (1678-1688) și stolnicul Constantin. Mai sunt pictați trei Domnitori ai Țării Românești, cu care era înrudit prin mama sa: Sfântul Neagoe Basarab (1512-1521), Radu Șerban (1601-1611) și Constantin Șerban (1654-1658).

Pisania de la intrare nu este cea originală, de la 1695, ci a fost pusă la restaurarea care a avut loc în anul 1795. În curtea veche a mănăstirii, ridicată în 1965, se află cavoul lui Take Ionescu, prim-ministru României (în 1921) și ministrul de externe în perioada Primului Război Mondial.

În curtea nouă a mănăstirii a fost înălțată, între anii 1842-1846, biserica mare „Sfânta Treime”, construită din piatră și cărămidă, prin grija stareților arhimandriți Ioasaf și Paisie. Va fi parțial reconstruită între anii 1893-1903, fiind renovată după planul arhitectului George Mandrea. Pictura actuală, în ulei, executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, aparține pictorului danez Aage Exner, candelabrele sunt realizate la Viena, mobilierul este în lemn de paltin aurit în naos și în lemn de stejar în pronaos. În naos se află jilțurile familiei regale.

În pronaos este pictat întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme, Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian (1886-1893, 1896-1909), care în anul 1903 resfințește biserica, apoi regele Carol I (1866-1914), lângă o coloană din piatră ciobită care simbolizează regatul încă neîntregit al României; în partea cealaltă a uşii, regina Elisabeta (alias Carmen Silva) este pictată lângă singurul lor copil, principesa Maria, moartă în fragedă copilărie. Ultimul personaj este Mihail Cantacuzino, ctitorul părţii vechi a mănăstirii.

Cele două icoane ruseşti din pronaos, „Sf. Serghie” şi „Sf. Nicolae”, realizate la Moscova, sunt darul făcut de Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei stareţului Mănăstirii Sinaia, Nifon Arhimandritul, în 1903, cu ocazia botezului prinţului Nicolae, fiul Regelui Ferdinand al României(1914-1927).

Familia regală a locuit în această mănăstire, pe timpul vacanțelor, până în anul 1882, când se mută la Peleș.

În vechea reședință regală, în anul 1895, a fost amenajat primul muzeu religios românesc. În muzeu se păstrează o icoană celebră a lui Pârvu Mutucel, cel mai mare pictor bisericesc român, cu Teofania de la stejarul Mamvri, icoane din Alepp-Siria, din Moscova, sfinte cruci de la Betleem, Iannina și Constantinopol. Biblia din 1699 este prima tipărită integral în limba română, iar tipăriturile muzicale sunt primele de acest fel în limba română.

În paraclisul de iarnă „Schimbarea la Față” din cetatea veche a funcționat prima școală monahală din secolul al XVII-lea, iar din 1882 a fost folosit câțiva ani ca școală pentru copii din localitate. Paraclisul fost construit în anul 1695 şi a fost pictat tot de Pârvu Mutu, în tehnica „al fresco”. Incendierea mănăstirii din anul 1788, în timpul războiului ruso-austro-turc, a afectat și paraclisul, astfel că pictura a fost pe alocuri refăcută în anul 1792. În altar, la proscomidiar, se păstrează cu litere chirilice numele zugravilor care au realizat noua pictură: ,,Pomenește preote cucernice și zugravii: Diacon Manole Zugravul, Ioan Zugravul, Tudorache Zugravul Stanciu, Hristea, April 30. 1792”.

Împrejurimi, cai de acces:

  • Mănăstirea Sfânta Ana, Cota 1400, Sinaia
  • Castelul Peleș
  • Castelul Palișor
  • Casa memorială George Enescu

Adresa: Strada Mănăstirii, nr. 2, Sinaia, 106100, județul Prahova

Căi de acces: se află în orașul Sinaia (126 km, pe DN1/E60, de București și 46 km de Brașov

Coordonate GPS: 45°21’19.02″N, 25°32’56.93″E

Stareț: arhimandritul Macarie Bogus

Contact: 0244.314.917

Site web: www.manastireasinaia.ro

 

Surse informative: ghidulmanastirilor.ro, crestinortodox.ro, adevarul.ro

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)