Moș Ion Roată si legătura sa ancestrală cu pământul pe care s-a născut.

Moș Ion Roată nu este o poveste, și nici o legendă. Moș Ion Roată este un autentic răzeș moldovean, din comuna Câmpuri, județul Vrancea. Moș Ion Roată este atestat în documente ca membru al Divanului Ad-hoc al Moldovei, apoi ca președinte de comisie electorale la el în sat. Militează pentru înființarea unei școli, se implică în comisiile de împroprietărire, semnează cu parafă (cu caractere chirilice). În 1878 este decorat cu „Steaua României”

Scopul său a fost de a face auzită vocea vrâncenilor care doreau Unirea, înlăturarea ”boierismului” şi împroprietărirea. Lucrările Divanului Ad-hoc au durat trei luni, timp în care ţăranul din Putna a dovedit că nu este cu nimic mai prejos de ceilalţi aleşi şcoliţi.
„Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”, îl descrie Ion Creangă pe ţăranul Ion Roată, potrivit adevarul.ro

Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la inimă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în sufletul său”.

Constituirea Divanurilor ad – hoc, care urmau să se pronunţe asupra Unirii Moldovei cu Muntenia, în conformitate cu hotărârea Congresului de Pace de la Paris din 1856, a adus în prim plan pe Ioan Roată.

În ziua de duminică, 14 / 26 iulie 1857, la Administraţia Ţinutului Putna, a avut loc alegerea deputatului pontaş în Adunarea ad – hoc a Moldovei din partea judeţului Putna.

În procesele – verbale ale şedinţelor Divanului ad – hoc al Moldovei sunt amintite voturile lui Ioan Roată.  Un număr de 15 deputaţi clăcaşi, în frunte cu Ioan Roată, au întocmit şi supus Adunării ad – hoc, la 26 octombrie 1857, o jalbă în care erau arătate suferinţele şi dorinţele clăcaşilor moldoveni, care a fost respinsă în urma discuţiilor din ziua de 19 decembrie 1857.

Ioan Roată s-a numărat printre sprijinitorii amendamentului lui Costeche Negri, relativ la împroprietărirea ţăranilor prin acordarea unei indemnizaţii stăpânilor de moşii.

Aplicarea Legii rurale din 14 / 26 august 1864, ce consacra împroprietărirea clăcaşilor în funcţie de numărul de vite de muncă pe care îl aveau, îl scoate pe Ioan Roată din anonimatul în care reintrase după încheierea dezbaterilor Divanului ad – hoc.

Ioan Roată a fost solicitat de ţăranii din Câmpuri să facă împărţirea pământurilor în lipsa unui inginer hotarnic,  îndatoririle de care s-a achitat cu cinste, reuşind să nu lezeze interesele vreuneia din părţi.

După proclamarea Independenţei, Mihail Kogălniceanu – ministru de Externe, a trimis prefectului de Putna, la 18 martie 1878, Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de cavaler, împreună cu brevetul însoţitor semnat de Domnitorul Carol I pentru a fi înmânat lui Ioan Roată „ca o răsplată a contribuţiei pe care înţeleptul ţăran din Câmpurile a avut-o la înfăptuirea Principatelor Unite”.

În ziua de 19 februarie 1882, la ora 12 noaptea, inima lui Ioan Roată a încetat să bată. Trupul său a fost „purtat pe braţe ca un adevărat sfânt şi înmormântat cu cinste în cimitirul bisericii din Gura Văii – Câmpurile, unde şi-a avut ultimul sălaş. A murit sărac, ca mai toţi luptătorii, dar a lăsat în urma sa o nouă bogăţie, numele său, un adevărat blazon de nobleţe, intrat în istorie şi în legendă”.

În anul 1959, cu prilejul sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor, locuitorii comunei, cu sprijinul organelor locale, au transferat casa din satul Gura Văii în satul de reşedinţă şi au transformat-o în casă memorială.

Din punct de vedere administrativ, Casa Memorială „Ioan Roată” a fost subordonată Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă Vrancea (până în 1990). Primăria Comunei Câmpuri, prin Decizia nr. 4 / 1 aprilie1990, a transferat Casa Memorială din administarea ei în cea a Complexului Muzeal al Judeţului Vrancea.

În anul 2006, s-au efectuat lucrări de reparaţii ale Casei Memoriale şi, concomitent, s-a lucrat la reorganizarea ştiinţifică, reuşindu-se redarea, cât mai aproape de epocă, a interiorului şi atmosferei locuinţei în care şi-a trăit Ioan Roată ultimile decenii din viaţă.

Completată cu mărturiile documentare a implicării sale în lucrările Adunării ad – hoc a Moldovei, în viaţa comunităţii locale, noua înfăţişare expoziţională redă ţăranului Ioan Roată cuvenita trăsătură de om a timpului său, de reală personalitate istorică. Redeschiderea Casei Memoriale „Ioan Roată” a avut loc în ziua de 24 Ianuarie 2007.

Prin simplitatea şi expresivitatea liniilor sale arhitectonice, de locuinţă monocelulară, tipică satului vrâncean de la jumătatea secolului al XIX-lea, cu intimitatea şi acurateţea spaţiului interior, vizitatorul are, pentru câteva clipe, sentimentul că Ioan Roată trăieşte, este plecat undeva, în sat şi se bucură de prilejul oferit de a dialoga cu mărturiile.

Priveşte şi citeşte documentele expuse, din loc în loc, de parcă Ioan Roată le-a aşezat ca aducere aminte. Înţelege acum de ce a intrat în legendă, de ce imaginea lui a străbătut veacurile. Înţelege că Ioan Roată, pontaşul cu mintea ageră şi cu dreapta-i judecată a faptelor, a fost un om al timpurilor sale, le-a înţeles mersul, semnificaţia evenimentelor petrecute şi s-a implicat în desfăşurarea lor.

Înţelege de ce Ioan Roată a rămas în memoria generaţiilor şi în cartea de căpătâi a neamului – Istoria, ilustrând imaginea ţăranului român, idealurile acestuia, legătura sa ancestrală cu pământul pe care s-a născut.

Casa Memorială Moş Ion Roată a fost ridicata la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind declarată monument istoric. Este o casă cu două odăi, simplă, cu prispă, specifică zonei. Are structură din lemn, pământ pe jos şi acoperiş de şindrilă.Transfornarea locuinţei în muzeu a avut loc în 24 ianuarie 1959, cu ocazia centenarului Unirii Proncipatelor Române, el luptând pentru aceasta unire, dar şi reforma agrară.

Surse informationale: http://www.muzeulvrancei.ro, www.talentedenazdravani.eu, www. cesavezi.ro, www.adevarul.ro

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)