Muntele Gugu: Fenomene mistice și legende din vremea dacilor

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Autorii demni de crezare ai antichităţii, Herodot și Strabon, afirmă că strămoşii noştri daci aveau un preot suprem, care locuia într-o peşteră din vârful unui munte înalt, numit Kcoyaiovov. Teoria a fost susținută și de către istoricii moderni, care considerau Kcoyaiovov-ul ”muntele sacru”.

Cultul  dacilor în scrieri

229Informaţiile istorice despre religia dacilor, despre credinţele şi cultul lor, sunt destul de bogate şi de lămuritoare. Toate se întemeiază pe scrierile ”părintelui istoriei”, Herodot, apoi pe scrierile geografului şi naturalistului Poseidonios, citate de geograful antichităţii, Strabon. Se discută, încă, dacă Zamolxes a fost considerat ca singurul zeu, ori dacă dacii au venerat mai mulţi zei, iar Zamolxes este numai un atribut explicativ al puterii sau înfăţişării divinităţii.

Referitor la Kcoyaiovov, scrierile antice notează că centrul cultului geto-dac era un munte foarte înalt, venerat ca sfânt, situat departe de aşezările omeneşti, dar totuşi în apropierea Sarmisegetuzei. Marele preot locuia într-o peşteră din vârful muntelui, ducând o viaţă de sihastru ”vegetarian”.

După spusele lui Dio Casius, aceasta era peștera lui Deceneu. Legenda spune că preotul, văzând situația cu care se confrunta Burebista în timpul încercarilor de reunificare a Daciei, s-a retras într-o peșteră, în vârf de munte, unde a stat și a meditat timp de trei ani. După această perioadă, a revenit la Burebista și i-a dat mai multe sfaturi. Un exemplu ar fi stârpirea viței de vie, considerată de către Deceneu pricina tuturor relelor din viața dacilor.

”Zeul e adorat pe munţii înalţi… acolo sus, pierdut de lume, şi cercetat numai de rege, ca să-i afle sfatul la caz de primejdie şi necazuri, stă marele preot. Templul şi locuinţa lui e acolo într-o peşteră. Marele preot nu se coboară decât rar de tot în lumea oamenilor, când are a da vreo poruncă pentru curăţirea de păcate… De-abia odată la patru ani naţiunea aduce zeului… jertfa cea mai înaltă: un om căruia i se ia viaţa de carne, spre a i se dărui cea de spirit, întru marea misiune de a purta sus în cer dorinţele şi rugăciunile naţiunii…”, afirma Vasile Pârvan în scrierile sale din perioada 1926-1928.

Muntele uriașilor

11754521_10200773152089212_242941370132528711_oO altă legendă a muntelui Gugu se leagă de mitul Hecatonheirilor. Potrivit legendei, munții Poiana-Ruscă și munții Șureanu ar fi ”mormintele” lui Briareus (Aigaion) și Cottus, doi monștri cu 50 de capete și 100 de brațe identificate cu vârfurile munților. Potrivit mitologiei, fratele lor, Gyges (Gyes), care a luptat alături de Titani, este reprezentat prin cele trei masive muntoase: Godeanu-Retezat-Țarcu.

Referindu-se la această zonă, Gligor Hasa menționa: “Muntele Gugu – sau al Uriașilor – închipuind un uriaș cap de bour” aflat în apropierea “Bătrânului Boreas” și a muntelui “cu vârful retezat, ca o vatră de foc, unde cei vechi își aveau marele altar de sacrificii și comunicare cu marele Zalmoxis”, locul unde se află “tarabostele Duras, ajuns la bătrânețe ducele triburilor ce-și aveau reședința în Muntele Gugu”, locul unde “într-o seară de popas au ieșit flăcari din pământ”.

Localizarea ”muntelui sfânt și sacru”

Încercările de a localiza Kcoycciovov în Carpații românești au fost făcute, inițial, de Al. D. Xenopol şi J. Conea, folosind, printre altele, însemnările lui Dio Casius.

DSC05921Metoda istorică nu a putut ajuta la localizarea exactă a ”muntelui sfânt”, căci nici un izvor istoric nu precizează locul, după coordonate geografice sau după alte indicii topografice certe. Așa că s-au abordat alte metode. Una dintre acestea a fost cercetarea arheologică a tuturor peşterilor din vârful munţilor care au peste 2.000 metri înălțime şi stabilirea, în temeiul unor obiecte sau inscripţii aflate acolo, care este peştera preotului dacic.

O altă metodă utilă a fost cea filologică – lingvistică, care a încearcat să identifice corespondentul contemporan al numelui Kcoyaiovov, mergând pe ideea că anticii greci au reprodus, în scris, toponimele de origine barbară, de cele mai multe ori stâlcindu-le.

Muntele Gugu

Dacă este adevărat că a existat un ”munte sacru şi sfânt” pentru daci, munte foarte înalt, cu peşteră în vârf, în care locuia, ca un sihastru, marele preot al lui Zamolxes şi citea semnele cerului, aducând şi jertfă zeului, acel munte a fost, potrivit istoricilor vremii, Muntele Gugu, cu peştera sa.

Din punct de vedere al poziției geografice, dar și al studiilor asupra compoziției rocilor, Gugu este singurul munte înalt care prezintă, în vârf (2.291 metri), o peşteră locuibilă. Ca argument antropo-geografic ce militează pentru ipoteza sanctuarului Coghaeon-Gugu, mai este şi poziţia centrală a muntelui faţă de triburile dacice propriu-zise din Banat, Haţeg, Oltenia şi Munţii Apuseni.

În susținerea teoriei, lingvistica aduce argumentul transformărilor fonetice, în care ”Ko” devine ”Gu”, exemplu fiind  râul Korkas din antichitate, din Balcani, care astăzi se numeşte azi Gurk.

De asemenea, în legendă se menționa de un râu în apropierea peșterii: aici, pârâul ce pleacă de la Gugu şi Moraru, „Izvoru Gugului”.

Oamenii, captivați de misticul zonei

La începutul secolului trecut, localnicii vorbeau despre această peşteră ca despre un loc înfricoşător, în care nu îndrăznesc să intre nici ciobani, nici hoţi, nici dezertori din armată. Până și legemdarul haiduc Mantu se ferea de peștera Gugu, deși legendele mai spun că aici și-ar fi îngropat Decebal toate bogățiile.

Limanu-3-wwPotrivit unui cioban de la stâna Belovăşnenilor, pe care botanistul Al. Borza îl întâlnise în toamna anului 1942, peștera ar avea o cameră mai spaţioasă, cu masă şi coloane de marmură, unde se găseşte un balaur de lemn cu solzi de aur, care, printr-un mecanism de arcuri, cască gura cand cineva păşeşte în sală.

Legendele vin din moși-strămoși, dar chiar și in zilele noastre sunt destui care mai cred în veridicitatea lor. Dovada că și astăzi te poti întâlni cu căutătorii de comori, care speră să dezgroape mult râvnitul tezaur al ultimului conducător al Daciei.

Mai mult, la semnalarea turiștilor despre existența unor energii stranii în zona Vârfului Gugu care, în anumite ore din noapte “dispare”. 7 specialiști s-au deplasat în acea zonă, în noaptea de 4 august 1991. Cu acea ocazie, membrii comisiei au consemnat apariția unei “explozii luminoase” care părea că iese chiar din munte și care a luat cu ea Vârful Gugu. Întreaga noapte, membrii comisiei nu au putut ațipi din pricina unor “apăsari atmosferice”, care le dădeau senzație de sufocare și anxietate.

Totodată, locuitorii de la poalele muntelui sunt cunoscuți și sub numele de “gugulani” și sunt renumiți pentru longevitatea lor. Localnicii pun totul pe seama zonei misterioase în care locuiesc și pe seama încărcării energetice mari.

Cum arată peștera Gugu

DSC05974La câţiva metri sub vârful muntelui, într-o mică vale, se află intrarea în peşteră. Ea este formată din patru blocuri de lespezi, care n-au putut fi potrivite în formă de uşă decât de mână omenească, deși se afirmă, încă, faptul că apectul peșterii ar fi creat de natură, nu de om. Ca să intri în peștera Gugu trebuie să te apleci puțin și să treci chiar peste blocul ce pare a fi fost aşezat anume ca să închidă intrarea.

Peștera avea, în 1943, 30 de metri lungime, dar în prezent se mai poate vedea pe o lungime de 14,5 metri.

Intrarea e pavată cu lespezi. Înaintarea în peștera se face printre doi pereţi înclinaţi, dar netezi, paraleli şi înalţi.

”Peştera este deci perfect locuibilă şi a putut fi chiar confortabilă, pentru marele preot cu tovarăşii săi. În fund, peştera coboară puţin într-o încăpere neregulată, cu blocuri mari, gata să se rostogolească peste tine. O cameră de alimente ideală! Tavanul peşterii este din blocuri mari, despicate cu suprafeţe netede şi drepte, aşezate neregulat peste peştera aceasta de forma unui gang”, mai nota Al. Borza.

Dacă scrierile anticilor și argumentele istoricilor și botaniștilor români sunt basme fără temei, atunci rămânem doar cu satisfacția pe care ne-o oferă o excursie pe acest munte, cu o vegetaţie alpină interesantă şi cu o viaţă pastorală străveche. Povestea merge mai departe.

Sursa: www.emunte.ro

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)