PANDEMICUL CORONAVIRUS: Simptomele răcelii și ale iradiației tehnologice

„Stinsu-s-au iscodind iscodiri”. Adică a pierit toată credinţa, toată simplitatea atunci când iscodeşti toate şi toate pricinile. Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitatea noastră, la prostimea noastră, ca să nu mai iscodim cu mintea toate şi să ne pierdem credinţa.

(Stareţul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 282-283)

PANDEMICUL CORONAVIRUS: Simptomele răcelii și ale iradiației tehnologice. Autor: Mihail Ispan

În acest articol îți voi explica la început unele noțiuni de care ai nevoie pentru a-ți forma imaginea de ansamblu și a înțelege ce anume a provocat așa-zisa pandemie de coronavirus. Aceste noțiuni sunt: microcip, nanocip, sistem de urmărire prin GPS, sistem de recunoaștere facială, tehnologia 1 până la 5G, virus, coronavirus, vremea în Wuhan și vaccinarea în China.

 

Microcipul implantat în corpul uman este un dispozitiv de identificare ce funcționează cu radiounde. Acest dispozitiv este de tip recepție-emisie automată și este numit RFID. El se află închis ermetic într-o capsulă din sticlă silicioasă și este implantat în mod subdermic în trupul uman. Implantul subdermic conține un număr de identificare care poate fi cuplat la informațiile dintr-o bază de date în care se regăsesc informații personale precum: datele personale de identificare, antecedentele penale, informații clinice, medicație, alergii, informații de contact ș.a.m.d. Un scaner poate emite radiounde ce activează microcipul ceea ce face ca microcipul să transmită scanerului un număr de identificare. Acest număr de identificare este afișat pe un dispozitiv de vizualizare. Acest tip de microcip este vizibil pentru ochiul uman ceea ce face ca subiectul implantării să fie conștient de implantarea microcipului. Microcipul poate fi miniaturizat astfel încât el să nu mai fie vizibil pentru ochiul uman. Un astfel de microcip miniaturizat poate fi implantat astfel încât subiectul implantării să nu fie conștient de implantarea unui astfel de microcip, spre exemplu printr-o vaccinare presupusă a fi împotriva unui virus.

 

Primul experiment de implantare a unui microcip a fost efectuat în anul 1998. Actualmente, un microcip are o mărime aproximativ egală cu cea a unui bob de orez. El are o lungime cuprinsă între 11 și 13 mm și un diametru de cam 2 mm. Microcipul poate servi la plata electronică numită și plată fără numerar, accesul în clădiri, împrumutarea cărților de la bibliotecă, identificare, stocarea antecedentele medicale, controlul dispozitivelor electronice precum televizor, termostatul caloriferului ș.a.m.d. Microcipul nu stă tot timpul în același loc ceea ce îl face uneori greu de găsit. El poate provoca simptome adverse, tumori, fibrosarcoame, infecții și cancer. Datele de pe microcip pot fi citite și editate de diferite dispozitive electronice.

Nanocipul este un implantat de dimensiuni nanometrice. Evoluția tehnologică face ca microcipul să poate fi miniaturizat din ce în ce mai mult astfel încât să se transforme în nanocip. Un nanocip este de cam un milion de ori mai mic decât un microcip. El poate avea toate funcțiunile unui microcip, inclusiv un sistem de urmărire. Nanocipul nu are nevoie de baterii deoarece se poate alimenta de la căldura corpului uman, prin mișcarea sângelui din circuitului sanguin și cea a mușchilor. Nanocipul poate fi implantat astfel încât subiectul implantării să nu fie conștient de implantarea unui astfel de microcip, spre exemplu printr-o vaccinare presupusă a fi împotriva unui virus. În ultima vreme există informații conform cărora cercetătorii doresc să realizeze nanovaccinuri. Nanovaccinurile sunt vaccinuri în care există nanoparticule.

Sistemul de urmărire prin GPS este un sistem purtat de un om, un animal sau un vehicul în vederea localizării în timp real a latitudinii, longitudinii, altitudinii și vitezei de mișcare a omului, animalului sau vehiculului respectiv. În conformitate cu informațiile oficiale, aceste sisteme nu ar fi fost încă introduse într-un microcip. Aceste sisteme nu ar fi fost introduse în microcip deoarece ele ar fi prea mari și necesită baterii. Echipamentele tehnologice de pe piață sunt însă echipamente ce fac parte din cel puțin a treia generație de astfel de echipamente. Altfel spus, aceste echipamente sunt vechi de câțiva zeci de ani. Există deja sisteme de urmărire de pe piață ce au dimensiunile de 10 x 10 x 3,8 mm. În consecință, este de presupus că sisteme de urmărire prin GPS au fost deja miniaturizate astfel încât ele să poată fi introduse în microcipuri. Aceste sisteme de urmărire pot localiza oamenii în timp real prin aflarea atât a latitudinii, longitudinii și altitudinii poziției lor cât și a vitezei cu care se mișcă. Încă din anul 2008, legislatorul din Noua Guinee a aprobat deja o lege prin care anumitor indonezieni, anume celor presupuși a fi infectați cu așa-zisul virus HIV, li se vor implanta un sistem de urmărire pentru monitorizarea activității lor.

 

Sistemul de recunoaștere facială este un sistem care utilizează biometria pentru a proiecta o harta a caracteristicilor aflate pe fotografie sau într-un video. Harta caracteristicilor faciale este stocată într-o bază de date aflată într-un computer. Fiecare hartă este stocată împreună cu datele personale ale omului respectiv. Un aparat de fotografiat sau unul de filmat preia imagini faciale pe care le compară cu hărțile stocate în baza de date identificând în acest fel oameni. Această tehnologie funcționează destul de bine doar în unele situații. Spre exemplu, ea funcționează destul de eficient dacă subiectul respectiv stă în nemișcare în fața aparatului de fotografiat în așa fel încât fața sa să fie perfect vizibilă. În cazul în care se încearcă recunoașterea facială a celor aflați în spații publice și la distanță de aparatul de fotografiat, sistemul de recunoaștere facială are o rată de recunoaște apropiată de zero, iar uneori nu poate recunoaște niciun subiect. Sistemul de recunoaștere facială din London Borough of Newham nu a putut recunoaște absolut niciun subiect în pofida faptului că a funcționat timp de mai mulți ani. Departamentul de poliție din Tampa, Florida, S.U.A., a experimentat cu sistemul de recunoaștere facială în anul 2002 și a avut rezultate dezamăgitoare. Sistemul de recunoștere facială din Boston de pe aeroportul Logan a fost deconectat în 2003, după o perioadă de testare care a durat doi ani, datorită faptului că nu a reușit să recunoască niciun subiect. Sistemele de recunoaște facială nu sunt deloc eficiente în activitățile de supraveghere a maselor de oameni datorită existenței multor factori care împiedică recunoașterea facială. Acești factori sunt:

.iluminarea ce poate fi diferită de la caz la caz.
.unghiul de vizualizare a feței ce poate varia.
.expresia feței.
.schimbarea caracteristicilor faciale odată cu înaintarea în vârstă.
.schimbarea caracteristicilor faciale datorită accidentelor.
.schimbarea caracteristicilor faciale datorită operațiilor chirurgicale.
.acoperirea caracteristicilor faciale de: guler, fular, căciulă, mască, ochelari ș.a.
.ș.a.m.d.

Cu toate că sistemele de recunoștere facială sunt ineficiente, în foarte multe țări ale lumi există foarte multe camere video pentru supravegherea stradală. Aceste camere video sunt folosite mai mult pe post de atrapă. Atunci când li se spune oamenilor în mod regulat că se află sub supraveghere cu ajutorul tehnologiei advansate de recunoaștere facială există mai puține infracțiuni deoarece oamenii se tem indiferent dacă tehnologia funcționează sau nu. În conformitate cu informațiile livrate de autoritățile chineze, în China există deja 200 de milioane de camere de supraveghere. În anul 2020 numărul de camere de supraveghere va crește la 626 milioane. Autoritățile chineze susțin că sistemul de recunoaștere facială din China poate să identifice în timp real pietonii cu o rată de identificare( = acuratețe) de 99,5%. Rata de identificare oferită de autoritățile chineze este corectă, însă identificarea nu poate fi făcută cu ajutorul camerelelor de supraveghere. Identificarea este făcută printr-o altă tehnologie.

Tehnologia 1G, 2G, 3G, 4G și 5G. În această secțiune voi descrie această tehnologie în principiu, în mod succint, pe înțelesul tuturor și renunțând la termenii tehnici. Această tehnologie se referă la transmiterea de informații fără fir prin semnale radio. Litera „G” este acronimul termenului „generație”. În cadrul acestei tehnologii există o stație de bază care este în principiu o aparatură de emisie-recepție. Această stație emite și recepționează semnale radio. Viteza internetului depinde de puterea semnalului radio transmis de stația de bază. Cu cât frecvența radio este mai mare cu atât viteza internetului crește. Această tehnologie a progresat de la 1G la 5G. Undele radio sunt radiații non-ionizante. Numeroase publicații științifice afirmă că radiațiile non-ionizante produc următoarele efecte asupra organismelor vii: cresc riscul de cancer, produc stres celular, cresc numărul de radicali nocivi, produc vătămare genetică, schimbări structurale și funcționale ale sistemului reproductiv, produc deficite de învățare și memorare, dereglări neurologice și au un impact negativ asupra stării generale de sănătate a ființei umane. În China există mai mult de 100.000 de stații 5G. În Wuhan, China, există mai mult de 10.000 de stații 5G.

Virusul ar fi, în conformitate cu medicina scolastică, un parazit nanometric care s-ar multiplica în interiorul unei celule. Această celulă se numește celulă gazdă sau celulă parazitată. Un virus care provoacă boli se numește virus patogen. Nu există virus patogen. Orice profan în medicină poate constata inexistența virusurilor patogene. El poate întreba ministerul sănătății, virusologii și medicii vaccinatori dacă există vreo publicație științifică despre virusul respectiv în care se pretinde descoperirea, izolarea, fotografierea virusului izolat și documentarea examinării părților sale componente, a proteinelor sale și a ADN-ului, respectiv ARN-ului, său.

Au existat foarte multe încercări de a produce în laborator virusuri de tip biologic. Există foarte multe patente de invenție care protejează aceste virusuri produse de diverși inventatori. Aceste virusuri au fost patentate pentru ca inventatorii respectivi să poată primi redevențe de la cei care folosesc aceste virusuri. Aceste virusuri au fost folosite în cadrul experimentelor efectuate în cadrul operațiunii numite „Operation Whitecoat”. Operation Whitecoat a fost un program medical de cercetare efectuat între anii 1954-1973 la Fort Detrick, Maryland, de Armata Statelor Unite. Cu toate că această operațiune a fost încetată, experimentele de acest tip sunt până în prezent continuate la Fort Detrick de către U.S. Army Medical Research Institute of Infectious Diseases (USAMRIID) și de alte instituții civile de cercetare. În cadrul acestor experimente, subiecților li se inoculează virusurile create în laborator. S-a constatat că niciunul dintre subiecții infestați nu a avut vreun simptom advers și că nu au avut loc evenimente epidemice. În consecință, virusurile create în laborator nu pot infecta și nici nu pot fi contagioase. Cu toate acestea, autoritățile mențin teza necesității vaccinării, chiar și cea a vaccinării forțate, din mai multe motive. Prin vaccinarea în masă se urmărește șubrezirea sănătății oamenilor pentru a se putea slăbi în acest mod rezistența oamenilor împotriva tiraniei. Vaccinarea în masă produce profituri imense industriei farmaceutico-medicale. Prin vaccinarea în masă se pot introduce microcipuri și nanocipuri în vederea identificării și urmăririi oamenilor.

Coronavirusul numit și COVID-19 ar fi, în conformitate cu medicina scolastică, un virus patogen și epidemic. Pe data de 31.12.2019, Organizația Mondială a Sănătății din China a fost informată despre cazuri de „pneumonie” de origine necunoscută apărute în orașul Wuhan, China. Pe data de 12.01.2020, China a informat comunitatea internațională despre descoperirea unui așa-zis nou virus. Acest virus a fost numit la început „Novel Coronavirus” după care a fost redenumit în COVID-19.

5G ucide albinele şi copacii

Vremea în Wuhan, China. În decembrie, în Wuhan, vremea este rece și umedă. Valoarea medie a temperaturilor din Wuhan este cuprinsă între 2 și 11 grade Celsius. Pe data de 31.12.2019, în Wuhan s-au înregistrat temperaturi cuprinse între 6 și 8 grade Celsius. Această vreme este foarte propice pentru răceală. Medicina scolastică susține că răceala ar fi provocată de peste 200 de tulpini de virusuri. Răceala, însă, nu este provocată de vreun virus, ci de răceala trupului uman, în special de răcirea apei din organism.

Vaccinarea în China. În China procentul populației vaccinate împotriva multor așa-zise virusuri este de peste 90%. De multe ori acest procent atinge 99%.

Așadar, sistemul de recunoaștere facială cu ajutorul camerelor de supraveghere în masă nu funcționează. Cu toate acestea, autoritățile chineze reușesc să identifice în timp real pietonii cu o rată de identificare( = acuratețe) de 99,5%. Singura posibilitate de a identifica în mod atât de acurat pietonii este cu ajutorul microcipării, respectiv al nanocipării, și al stațiilor de bază, în special al celor 5G. Oamenii sunt injectați cu microcipuri invizibile ochiului uman în cadrul așa-zisei vaccinări. Aceste microcipuri pot fi atât de mici încât ele pot fi considerate nanocipuri. Pe aceste microcipuri se regăsesc datele personale ale omului respectiv. Stațiile de bază emit radiounde ce activează aceste microcipuri. Microcipurile activate emit radiounde prin care trimit datele persoanale spre stațiile de bază. Stațiile de bază colectează aceste date și le trimit mai departe spre serverele autorităților. În acest fel, autoritățile află numărul de oameni dintr-o anumită zonă și identitatea fiecărui om din acea zonă. În Wuhan, pe perioada de iarnă există o vreme rece și umedă ce este propice răcelii. Sănătatea oamenilor răciți este mai șubredă ceea ce face ca radioundele să agraveze simptomele de răceală și să producă în plus noi simptome. Pe data de 31.12.209, autoritățile au activat stațiile de bază din Wuhan pentru a testa tehnologia de identificare și urmărire cu ajutorul stațiilor de bază de tip 5G. În plus, autoritățile doreau să afle numărul și identitatea celor aflați în spații publice. Radioundele au produs simptome de boală multor oameni, iar la cei răciți simptomele s-au agravat ceea ce a condus la mărirea numărului de oameni ce s-au prezentat la medic. În plus, au apărut în cadrul populației multe simptome provocate de numeroasele vaccinuri administrate. Medicii au observat o creștere neobișnuită a cazurilor de boală ale cărei simptome păreau foarte similare. Ei au raportat această situație la Ministerul Sănătății din China. Autoritățile, pentru a oferi o explicație și a ascunde adevărul despre tehnologia de identificare și urmărire a oamenilor, au spus că există o epidemie provocată de un virus încă necunoscut. Așa a apărut așa-zisul virus pandemic COVID-19.

Autor: Mihail Ispan

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)