Portaluri misterioase activate in Carpatii romanesti.

 Nu de putine ori au fost vehiculate în ultima vreme, atât în mediile ştiinţifice, cât şi printre amatorii de lumi paralele, salturile în timp, podurile de lumina, găurile de vierme din spaţiul cosmic, energiile subtile, insa si portalurile interdimensionale.

Varfurile de lance ale stiintei au descoperit insasi ecuaţia ce releva probabilitatea existenţei universurilor paralele, evidentiate  de o multitudine de texte si  formule antice, precum şi experienţe bizare la inaltimi, trăite pe munti de persoane care au văzut portaluri in anumite perioade ale anului sau au asistat la dispariţii supranaturale. images

Spunem ”anumite perioade ale anului”, intrucat, acolo, intr-unul din locurile raportate, in luna iunie se poate ajunge numai in conditiile in care gheata dispare complet de pe stanci, iar zapada poate fi strapunsa usor de talpa bocancului, atat cat sa putem obtine un oarecare echilibru. Acesta este factorul principal de risc, la care divizia de cercetare se expune. De-a lungul anilor, indeosebi in perioada caniculara (iulie-august), perpetuam cu deosebit interes unul dintre cele mai interesante studii pe care divizia le-a ”procesat” de la omogenizarea sa. Un studiu ce reflecta, desigur, o paleta diversificata de ipoteze si investigatii cu privire la energiilie benefice ale zonei, teze, care privesc orogeneza alpina, geografia Cuaternarului, insa si o multidudine de analize si masuratori inforenergetice, inclinate oricarui element ce ne-ar putea propulsa in dimensiuni necunoscute inca. Concret, ne hranim cu stiinta trecutului indepartat, savurand din belsug misterioasa patina a timpului, conectandu-ne, tot atat, la cuantumul ridicat de informatii pe care Universul ni-l ofera.

8697_5

Gravura din secolul 16, care reprezinta un portal interdimensional.

  • Minutiosul ”stagiu” a inceput cu mult timp inainte, de valorificarea anumitor trasee si vai greu accesibile din Masivul Bucegi, atunci cand au fost descoperite spectre ale caror evidente ne-au dat peste cap majoritatea cunostintelor acumultate de-a lungul existentei noastre. Este vorba de anumite ”porti”, insa si elemente, care spre ingrijorarea  noastra debusoleaza orice gandire laconica, atat pe subiect stiintific, cat si in termeni rationali.
  • De regula, tot Masivul Bucegi este cuprins de factori necunoscuti, nuanta acestora fiind una cutremurator de interesanta, tuneluri increnguite, atat in scoarta terestra interioara, cat si in mantaua exterioara, lacuri subterane guvernate in absolut de o apa, care, prin intermediul analizelor a uimit categoric mediile stiintifice de renume, portaluri catre alte dimensiuni (lentile temporare), unde se considera ca exista mai multe civilizatii, insa decalate temporar, dar si o multitudine de pesteri imense ale caror dimensiuni, in context speologic n-au fost fost cercetate pe deplin.
  • In acelasi chip, mentionam incontestabilele anomalii geomagnetice, zone cu care, ce-i drept, ne-am obisnuit intr-o oarecare masura, energii ale caror cuantumuri magnetice iti purifica organismul, mintea, sufletul in mod neconditionat, dar si ”zone tampon” – localizate la inaltimi – unde am constatat cum practic timpul se scurge mult mai incet, iar gravitatia oscileaza uneori peste legile fizicii actuale. Acolo sunt generate si anumite fluctuatii electromagnetice, comportamentul lor fiind vizibile uneori chiar si cu ochiul liber, atunci cand Soarele rasare (posibile porti interdimensionale sau gauri de vierme).
  • Stiinţific, portalurile interdimensionale sunt asemanate cu ”găurile de vierme” sau pot fuziona având la bază asfel de elemente, care in fizica actuala sunt percepute intr-o logica perfecta ca fiind ”canale de trecere”, scurtaturi dimensionale (spatiu- timp). Mărturii ale existenţei acestor elemente au existat din cele mai antice vremuri, raportandu-se indeosebi in zonele alpine, dar si in largul oceanelor. Deşi martorii nu au putut localiza ambele puncte pe care portalul le leagă între ele, aceştia au putut observa cu exactitate poarta existentă în locul descoperit în mod neprevazut.

O multitudine de carti stiintifice sunt rasfoite anual, cautandu-se asiduu o formula completa, care sa ateste explicit existenta in absolut a ”portilor de legatura” ce guverneaza in vazduh, indepartatele lumi paralele.

Din pacate, nenumarate  culegeri ofera doar mici detalii in raport cu dimensiunea tezei, iar treaba asta se intampla, nu din cauza lipsei de experienta a stimabililor autori, ci din simplu fapt ca in aceste conjuncturi nu exista tehnologia necesara studierii acestor portaluri. Doar cercurile militare stiintifice, nucleele independente de renume din Occident fac uz de asemenea tehnologie prin intermediul căreia studiază aceste fenomene.

Munca lor este dedicata pe deplin calatoriilor pe distante enorme in vastul Univers, explorand, desigur si portalurile, in situatiile in care doresc sa ajunga foarte repede la o destinaţie îndepărtată. In aceasta masura se folosesc mecanisme propulsate de implozii, suplinite insa si de principii ce sunt guvernate de magnetoaerodinamica, mecanisme care au nevoie doar de coordonatele locului de destinaţie.images

In latura micro , acest aspect a fost demonstrat in laborator de cercetatorul Dr Moti Friedman, care a reușit să manipuleze lumina, astfel încât să creeze o „gaură în timp” care să ascundă un scurt eveniment si anume: deplasarea unei raze de lumină de la un punct la altul, fenomen cunoscut sub denumirea „Camuflare temporala”. Evenimentele care au loc in acest interval nu pot fi observate. Vederea apare insa, când razele de lumină ce au interacționat cu un obiect sau fenomen ajung la retină, generând semnale ce sunt apoi transmise către creier. Iata declaratia sa:

”Pentru a obține o camuflare spațială, modificăm traiectoria luminii astfel încât să ocolească obiectul în loc să îl lovească”, spune Friedman. „Dar aceasta nu este suficient.Trebuie să refacem traiectoria inițială a razelor, pentru a reuși camuflarea. În ceea ce privește timpul, este același lucru. Când deschid o «gaură» în timp, împing o parte a luminii înainte și cealaltă parte înapoi în timp, iar apoi închid această «gaură» formată.

Gaura obținută astfel este în același timp spațială și temporală, având o mărime de aproximativ 1,5 cm și o durată de 50 de picosecunde. O picosecundă reprezintă o trilionime de secundă, sau 1000 de nanosecunde – un interval de timp mult mai scurt decât o clipire din ochi. Fibra optică folosită în experiment este mai fină decât un fir de păr”.37033_539688799415722_6678678_n

In plan macro (fizic) totul difera. Pentru a ajunge la destinatia propusa calatoria se desfăşoară aproape instantaneu, fiind necesare doar câteva secunde sau zeci de secunde în cazul distanţelor galactice. Acestea sunt portalurile din Universul fizic, cele naturale sunt generate de către anumite conjuncturi stelare sau galactice, cum ar fi: energia unui camp electromagnetic generat de un curent galactic, sau energia a două sau a mai multor corpuri ceresti care, datorită legilor cuantice, produc efecte de distorsiune a spaţiului şi timpului, determinând apariţia portalului de energie. Aceste cuantumuri nu sunt generate insa, intr-un mod regulat. Din contră, astfel de posibilităţi sunt cu totul aleatorii, iar atunci cînd apar portalurile pot rămâne deschise doar un minut, sau pot sta activate zile sau chiar luni de zile în echivalentul timpului nostru. Pe romaneste – NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL

2.-sborianovo-soare

Iata una dintre cele mai evidente marturisiri cu privire la acest aspect. Declaratia apartine unui inginer care a depasit un  astfel de moment, impreuna cu doi ciobani si cu fiul unui cabanier:

  •  Plecasem pe unul din traseele mele favorite, Piatra Mare pe la Şapte Scări. Părăsisem cursul izvorului şi începusem un fel de… rătăcire intenţionată, ca să mai schimb ceva din monotonia cărării. Drumeagul meu urca către o culme împădurită şi, la un moment dat, am zărit ceva bizar, ca o sclipire, undeva la vreo 20 de metri catre culme (…) Era o formă eliptică, verticală, pe care nu o sesizam decât prin modificarea luminii. Pe şosele, din cauza căldurii la sol, peisajul este deformat, unduit, cam asa se vedea, o aveam în faţa ochilor. Era un brad în spatele formei: porţiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformată, voalată. M-am apropiat şi am constatat cu uimire că nu vedeam niciun obiect material care să poată genera un asemenea efect. În locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arăta ca o diafragmă, o suprafaţă eliptică întinsă în aer, aparent concavă. Mai uimitor era faptul că din spate, forma respectivă nu mai exista. M-am interpus între ea şi bradul despre care v-am mai spus şi n-am mai văzut-o. Nici nu mai ştiam unde era. A trebuit să revin în poziţia iniţială pentru a o vedea din nou. Elipsa avea cam 1 metru, 1 metru şi 20 în diametrul mare, adică înălţimea, şi maximum 40 de centimetri în cel mic, în lăţime. Baza era cam la 25-30 de centimetri de sol. Plutea. Era perfect transparentă, în afară de fenomenul de unduire, de voalare a spaţiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede, adică fenomenul de alterare optică se termina brusc. M-am fâţâit câteva clipe în jurul ei şi apoi am încercat să o ating. Din fericire, un fel de instinct m-a făcut să iau mai întâi o creangă de brad de pe jos. Prima dată am atins marginile elipsei. Creanga întâmpina o rezistenţă elastică, ca şi cum aş fi apăsat un balon. Elipsa se deforma foarte puţin în locul în care apăsam eu, dar rezistenţa era de netrecut, după doar câţiva centimetri câştigaţi. Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am întâmpinat niciun fel de rezistenţă: creanga intra fără probleme în forma aceea ciudată, dar nu mai era vizibilă. Era ca un fel de gaură în care vârful crengii dispăruse total; în tot acest timp, continuam să văd perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centimetri lungime şi dispăruse pe jumătate înăuntru. Când am retras-o, am văzut cu groază că nu mai avea decât 20 de centimetri lungime. Porţiunea intrată în forma aceea dispăruse cu totul. Capătul era perfect secţionat, ca şi cum un ferăstrău de mare precizie ar fi funcţionat de partea cealaltă. Atunci m-am gândit ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost mâna mea în locul crengii.” Marturisirea apartine inginerului E.H. si este redata partial, amintim ca locul de conexiune este aproape de creasta muntelui si ca temerarul a insemnat vizibil locul unde s-a petrecut evenimentul cu un cutit.

In Romania piramidele energetice, megalitii de pe ascutitele  creste ale muntilor, puritatea apei muntilor, ”portalurile de lumina”, energiile subtile, au starnit curiozitatea tuturor persoanelor fascinate de necunoscut, atat initiatii, cat si celulele independente stiintifice, angrenandu-se intr-un maraton al fantasticului, ce-i drept revolutionar. Cursa a carei dimensiune, face ca viata noastra sa contureze in sfarsit o nuanta aparte, esenta pe care stramosii nostri o stapaneau pe deplin … ”Taina Universului”

imagesMentionam ca – din 1963 până astăzi, O.D.R.G. a înregistrat nu mai puţin de 283 de porţi deschise pe Terra. Cele mai multe par a fi în S.U.A., iar cele mai recente provin din Rusia (18 porţi observate între anii 1988 şi 1995), Polonia (3 porţi) şi România ( 3 porti observate, 2 Masivul Bucegi, iar una in anul 1990 in masivul Piatra Mare).

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)