Runele Carpatice, 8.500 de ani de continuitate

„În anul 1597, belgianul Bonaventura Vulcanius a scris în latină lucrarea Despre literele şi limba Geţilor, tipărită la Bruxelles, ajunsă şi pe plaiuri mioritice la Academia Română pe la anul 1900, publicată parţial în revista Getica, tom 1, nr. 5-6, anul 2005, p. 161-189, de unde dau cîteva extrase.

Cîteva consideraţii despre limba getică, despre care aproape că nu se găsesc nimic arătat în monumentele literare, chiar dacă Iohanes cel Mare Gotul, arhiepiscop de Upsala, în a sa Istorie a goţilor şi suconilor ne-a arătat literele getice, ale căror forme de deosebită mărime mărturiseşte că stau la goţi sculptate în peşteri şi morminte, pe pietre care, fie înainte de potop, fie puţin după aceea, au fost ridicate de puterea giganţilor, aşa încît, poate cu mult înainte de invenţia literelor latine şi înainte de a fi ajuns Carmenta din Grecia la gurile Tibrului şi pe pământ roman cu Evandru, după ce au fost alungaţi băştinaşii şi înainte de a fi învăţat pe acest neam obiceiurile şi scrierea, geţii şi-au avut literele lor… (îi aminteşte pe Iordanes, Ulfila şi Ricobaldus din Ferrara care au scris în gotă)

Slavă acestor autori, putem socoti că folosirea literelor getice a existat la geţi înainte de venirea lui Ulfila, dar că a devenit cunoscută romanilor pentru prima dată prin Ulfila, ca unul care a tradus în limba gotică sfînta Biblie…

Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti, cu care au avut şi limba amestecată. Despre această limbă a geţilor au ajuns pînă la mine nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu, insa oricît de mare este asemănarea dintre această limbă getică şi vechea teutonică se simt totuşi deosebirile, mai ales în denumiri…

Dar a căuta aceasta în toate şi a voi să reducă toate cuvintele, fie getice, fie gotice, la teutonică (aşa cum caută să demonstreze Goropius) înseamnă a-ţi bate joc de muncă… Nu ştiu dacă acest Antonius Schoonhovius să-l numesc sau nu autorul comentariului despre limba getică. Dar, oricine a fost merită desigur laudă şi gratitudine pentru cel ce se mişcă uşor în domeniul scrierii getice şi în redarea ei corectă ca şi în greacă, latină şi ebraică… Am socotit că trebuie să vă ofer şi să vă dedic, iluştri şi prea însemnaţi bărbaţi, această osteneală depusă de mine întru arătarea limbii getice, necunoscută pînă acum, împreună cu o mostră de diferite limbi care are o afinitate cu gotica sau cu teutonica noastră…” ~ Constantin Olariu Arimin / ariminia.ro

Carolus Lundius (Zamolxis, Primus Getarum Legislator): „Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. Grecii şi alte popoare au luat literele de la geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre raspândirea acestor litere.”

Bonaventura Vulcanius din Bruges, De literis et lingua getarum sive gothorum, 1597: “Geții au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin. Geții cântau, însoțindu-le din fluier, faptele săvârșite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu. Nu pot să trec sub tăcere, faptul că întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decât al tuturor, al acestui nume prin excelenţă nobil al unui neam, care crede din adâncul inimii lui în nemurirea sufletelor, căci după judecata mea, condamnând puternic moartea, ei capătă un curaj neţărmurit de a înfăptui orice; după cum se vede, neamul geţilor s-a ivit aşa dintotdeauna de la natură, el a fost şi este un popor cu totul aparte şi veşnic.”

Tăbliţele de la Tărtăria (* prima formă de scriere din lume) şi Sinaia + arhitectura cuvântului CHIU…

1. Alfabet latin

2. Litere getice folosite pe tăbliţele de la Sinaia

3. Litere alfabet cretan liniar B | cca. 1.500 î.Hr.

4. Semne folosite de plutaşii de pe Bistriţa

5. Alfabet geto-chirilic

6. Alfabet ionian | secolele VIII – VI î.Hr.

7. Alfabet beoţian | secolul VI î.Hr.

8. Alfabet grec modern

9. Alfabet secuiesc | din 1.200 d.Hr.

10. Rune maghiare | din 1.500 d.Hr

11. Rune gotice | începând cu secolul IV d.Hr.

LATINA ROMEI conţine 1200 cuvinte primare, matcă, SPECIFICE ROMÂNEI ancestrale, dar LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ nu conţine NICI MĂCAR UN SINGUR CUVÂNT SPECIFIC IMPERIULUI ROMAN, din niciun domeniu, nici armată, nici administraţie ori cultură.

Deşi românii îndoctrinaţi în şcoala de astăzi nu pot admite în ruptul capului, ADEVĂRUL este că ÎN LIMBA RUMÂNILOR nu există NICIUN CUVÂNT autentic de SORGINTE SLAVĂ.

Nu există niciun alt fel de slavi decât cei cu originea peribaltică, deci nord şi est carpatică, zonă din care nici făcătorii DEX-ului nu admit în română mai mult de 2% etimoane (practic asemănări cu 35 de cuvinte ruseşti, 60 ucrainiene şi 11 poloneze).

Aşa numitele, slavonă, bulgară (şi sârbo-croată), în total 1000 de cuvinte, aparţin tot limbii rumânilor peridunăreni, ce au populat întreg Imperiul Roman de Răsărit, pierzând treptat fondul recunoscut de grecii bizantini ca fiind latin, în teritoriile pe care ei le subjugau cu mare cruzime, păstrându-se în mare măsură în vlahiile pe care nu le controlau deplin, fapt evident şi astăzi la vlahii ce populează doar munţii balcanilor.

Dovada că e vorba de rumâni şi nu de romani este faptul că romanii nu au putut niciodată introduce aici liturghia în limba Romei, cultul creştin fiind cel zalmoxian, ce SLĂVEA pe ZA MOL zis, o divinitate abstractă, pravo-SLAVNICĂ, fără idoli, în opoziţie cu romanii sau grecii idolatri; dispută în care clerul sud dunărean de după Chiril şi Metodiu a început să-i persecute pe valahi şi pe vlahii ce persistau în a folosi şi fondul nostru latin, confundându-i până în zilele noastre cu romanii idolatri de la Roma.

Aproape toate cuvintele româneşti sunt compuse din morfeme stem, GRUPĂRI SPECIFICE de SUNETE cu un ÎNŢELES PRECIS ÎNTR-UN ANUME DOMENIU, ce se repetă în minimum 2 cuvinte diferite, nu derivate, în alcătuirea unei noţiuni, ce se exprimă atât prin mai multe vorbe, cât şi prin mai multe cuvinte contrase înmorfeme rădăcini de cuvânt, morfeme stem, rezultând o nouă vorbă, descrisă ca o metaforă, la nivelul de imprecizie a unei metafore, convenite în societatea rumânilor ca fiind totuşi suficient de edificatoare, precum de exemplu, o măs-lin-ă (ă=e, adică) este descrisă metaforic ca ceva ce trebuie mes-(tecat)-lin(adică cu grijă), chestiune imprecisă, pentru că şi cireşele ori vişinele trebuiesc şi ele mestecate cu grijă, dar cir-ieş-ele (ele) pot fi caracterizate prin aceea că -ies-cir(culare), iar vişin –ele (ele) pot fi ală-turate, comparate, cu culoarea vişinie şi lin-iştea (iştea) este-lină, (fără turbulenţe, zbucium ori gălăgie).

Acest sistem este specific limbii române, alcătuind limbajul logic metaforic al morfemelor stem, acelaşi pentru toate ”etimoanele” diferite, dovedind că în ciuda etimoanelor presupuse în româna ancestrală, ele aparţin doar Românei şi că celelalte limbi europene se trag din română, inclusiv latina Romei, ce nu putea fi transmisă oral dacilor, spre deosebire de rumâna dacilor ce putea fi şlefuită de către romani, după gustul lor, ei alterând acest sistem (S*R->S*L, *P*->*Q*, etc.) în cadrul procesului lor de şcolarizare, precum latineştile SOL-is, AQUA (care nu există în sanscrită), din SUAR-e, APĂ, care există ca SUR-ia, APA,  în sanscrită, considerată cea mai veche limbă europeană.

 referinte: povestea-locurilor.ro, ariminia.ro,

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)