SFINXUL DIN MUNTII CALIMANI

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Munţii Călimani constituie bariera de stâncă între Ardeal şi Moldova. Este simbolul de piatră care uneşte patru judeţe – Harghita, Suceava, Mures şi Bistriţa. Potrivit atlaselor  geografice Masivul Calimani este cel mai înalt şi cel mai spectaculos munte din Carpaţii Orientali, însă, dincolo de flora şi fauna lor, unice în România, Calimanii ascund câteva mistere greu de explicat: „megaliţii”…

Într-o lucrare prezentată în cadrul celui de-al VI-lea Congres Internaţional de Dacologie KOGAION 2005, Michaela Al. Orescu scrie:
 
«Unii dintre munţii sacri ai spaţiului carpatic, pe culmile cărora au fost construite din cele mai vechi timpuri centre sacre pentru rugăciune, ritualuri religioase, locuri de pelerinaj ale pelasgilor răspândiţi în lume, locuri de sfat şi de adunare a reprezentaţilor religioşi ai numeroaselor triburi pelasgo-trace şi locuri de sărbătoriri, au fost şi Munţii Călimani, care şi- au primit numele, ca şi Munţii Caraiman, de la “Cerus Manus”(“Cerus Magnus”).
 
calimani-sfinxulPe culmile munţilor Călimani au fost săpate în stâncă monumente megalitice, reprezentări ale divinităţilor (eroi civilizatori), reprezentări antropomorfe, dar şi zoomorfe, în ansamblul aproape circular (cromlech) al formaţiunii numite “12 Apostoli”, denumite astfel în accepţiunea ulterioară, creştină.
 
Dintre acestea, figura cea mai importantă este cea a “Moşului”, prevăzută cu trei feţe distincte ale chipului uman. Către poteca ce duce la Valea Haitii (satul Gura Haitii), în figura “Moşului” apare o faţă înaltă şi lată (cu acea “frunte înaltă a zeilor”), tradiţie perpetuată în marile civilizaţii antice, precum Egiptul, mai târziu Maya, ş.a.m.d.
 
Spre poteca ce vine dinspre Vârful Lucaciu, de la nord, apare un cap ceva mai redus, cu fruntea mai îngustă, mandibula mai alungită şi continuat cu o barbă ascuţită. O a treia faţă, înaltă şi îngustă, cu un coif pe cap, apare în faţa potecii dinspre Vârful Tămădău.
APROAPELE  MOSULUI
În apropierea “Moşului” apare o stâncă izolată, zveltă, reprezentând o figură cu părul buclat. Pe latura vestică a calderei, în sectorul Tămădău-Lucaciu, apar stânci cu aspect de turnuri sau piramide, asemenea unor piloni (“Podul de piatră”), stânci semeţe cu forme fantastice: ziduri de piatră, ciuperci, figuri de sfincşi grupaţi în jurul Vârfului Tihu, precum: “Cetatea Tămăului”, “Cezar”, “Dragonii” din “Pietrele Roşii”, grupul celor “Doisprezece apostoli”, cuprinzând: “Mareşalul”, “Moşul”, “Ramses II”, “Godzila” şi “Poarta Hârlei”, cu “Piciorul Hârlei” (o reprezentare a unui picior încălţat) şi grupul “Lucaciu”, cu “Guşterul”, “Cămila”, iar pe flancul sudic al Pietrosului se înalţă Vârful Tinu, cu figurarea megalitică denumită “Nefertiti”
 
Despre “Moşul din Călimani” – figura cea mai reprezentativă dintre sculpturile megalitice din Rezervaţia “12 Apostoli” – prof. Univ. Dr. Traian Naum scrie:
 
“Pe creasta terminală a Călimanilor, pe la cota 1770, frumuseţilor naturii li se adaugă o minune ce-şi aşteaptă dezlegarea: o aglomerare de sculpturi megalitice. Dintre ele se disting grupul de stânci ce închipuie forme antropormorfe şi zoomorfe, pe care localnicii le-au numit «Cei doisprezece Apostoli». Dintre aceştia se detaşează „Mosul ”, o replică a celebrului Sfinx din Bucegi.
 
Se pune întrebarea dacă putem face diferite analogii între Moşul din Calimani şi Sfinxul din Bucegi?
 
sfinxul-din-carpatiDesigur, ambele stânci par sculpturi reprezentând figuri umane. Amândouă sunt modelate din materiale asemănătoare: conglomerate sedimentare, alcătuite din fragmente de mărimi diferite, prinse într-un ciment calcaros, în cazul Sfinxului, şi conglomerate vulcanice, constituite din fragmente andezitice, prinse într-un „ţesut” din cenuşă vulcanică, în cazul Moşului.
 
Totusi există o deosebire esenţială între cele două „sculpturi” megalitice: în timp ce Sfinxul îşi păstreaza asemanarea cu chipul uman numai când e privit dintr-o singură direcţie, Moşul nu-şi schimbă înfăţişarea umană, indiferent de unghiul din care este contemplat de pe cele trei poteci care duc la el”
Prin urmare, Sfinxul din Munții Călimani ramane pentru noi unul dintre ”Cei 12 apostoli” – un sistem de stânci vulcanice rămase în urma erodării multimilenare a unui fost con vulcanic.
MISTERELE CALIMANILOR
Potrivit portalului www.gorj-domino.com, în anii ’80, la porunca Elenei Ceauşescu, aici, la 2.000 de metri, trebuia să se fabrice acid sulfuric. De câţiva ani a primit, prin lege, titlul de „parc naţional”. Călimanii ascund însă, dincolo de flora şi fauna lor, unice în România, o scriere şi simboluri ciudate săpate în stâncă.
 
Cei care se încumetă să străbată Călimanii, de la Vatra Dornei la Topliţa, îşi dau seama de frumuseţea pură a acestui munte. Ochiul îţi este ademenit de o sumedenie de bijuterii pe care doar muntele ţi le poate dărui, de la pădurile de brad dese ca peria până la stâncile sculptate misterios de natura atotştiutoare. De la rododendronul ce înroşeşte la început de vară pajiştile alpine la Iezerul „fără fund”, lacul izvorât miraculos la 2.000 de metri, „Sfinxul” Călimanilor sau stâncile care întrupează în granit cei Doisprezece Apostoli. S-a pomenit în literatura de specialitate despre virtuţile energetice ale muntelui, asemănătoare Bucegilor sau Ceahlăului, şi despre misterele preistorice pe care le ascund aceste piscuri îndrăzneţe.
 
Pietrele scrise ale lui Pata
 
12243052_940591996032645_6205713352642716741_nÎntr-un sat de la poalele muntelui, la Gura Hăiţii, în curtea unui muntean bătrân şi gospodar, se află adăpostite într-un şopron improvizat trei bucăţi de stâncă. Pe o bucată de scândura bătută de ploi, potrivită în cuie deasupra şopronului, stă scris cu vopsea „Muzeul Megaliţilor”. Nea Vasile a fost timp de vreo douăzeci de ani şofer la exploatarea de sulf din Călimani. Ştie toate tainele muntelui, îi cunoaşte dărnicia şi furia. Îi place să colinde printre jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare să se împreuneze cu pământul. Aşa şi-a învăţat şi copiii. Să respecte muntele cu măreţia şi greutăţile lui. Vasile Pata ne-a povestit că în 4 iunie 1987, după o zi ploioasă, cum sunt multe pe aici, mergea, împreună cu nevasta şi cu fiul lui, către cei 12 Apostoli. Claudiu Pata, care era în clasa a XII-a atunci la un liceu în Vatra Dornei, a descoperit, în şanţul adânc de 2 metri, săpat de viitură, o piatră pe care erau gravate însemne ciudate, printre care şi simbolul soarelui. „Fiul meu ne-a spus, cu răsuflarea tăiată, că a descoperit o stâncă ciudată. O stânca cu nişte înscrisuri tainice şi câteva desene greu de desluşit”, ne-a povestit bătrânul. „A venit şi geologul şantierului să vadă minunea, împreună cu un profesor. Ei au anunţat Institutul de Ştiinţe de la Bucureşti. Apoi, s-au mai găsit încă trei pietre gravate. A aflat şi profesorul Traian Naum, cel care era cu adevărat interesat de munţii Călimani şi cu care ne cunoşteam de câţiva ani. El a venit împreună cu un arheolog, cu Marin Cârciumaru. Când profesorul Naum a văzut pietrele, a îngenuncheat şi avea lacrimi în ochi”, a adăugat Vasile Pata.
 
Doar străinii sunt interesaţi de megaliţi
 
Ajutat de câţiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasă. Specialiştii din Bucureşti au luat în serios descoperirea lui nea Vasile. Aşa a ieşit la iveală originea stâncilor, care se pare că au fost inscripţionate pe la mijlocul mileniului IV. î.e.n. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor geţilor. Însemne bizare, scrijelite în piatră, câteva simboluri solare, asemănătoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare să simbolizeze Soarele şi câteva planete. Altul pare un simbol precreştin. Un altul seamănă izbitor cu un OZN! În legătură cu primul megalit descoperit de familia Pata, autorii lucrării „Munţii Călimani”, Traian Naum şi Emil Butnaru, fac următoarele observaţii: „Totalitatea gravurilor de pe latura principală a megalitului sunt subordonate, prin modul în care au fost efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «în turbină» reprezentând probabil discul solar întâlnit uneori în gravurile din Franţa, Portugalia, Italia etc.” Nea Vasile spune că „am hotărât împreună (n.r. – cu profesorul Traian Naum) să ducem cele patru pietre la muzeul din Vatra Dornei. Dar am văzut că sunt lăsate să zacă ascunse şi se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a şi dispărut. A fost băgată în temelia unei clădiri! Nu le-am mai putut recupera. Am decis să le aduc acasă. Le-am expus în curtea mea, în «Muzeul Megaliţilor »”. Cu o tristeţe blândă, Vasile Pata ne spune că nu se acordă importanţă megaliţilor din ograda lui. „Din păcate, ştiinţa la noi e la pământ. Doar străinii se interesează şi vin în expediţii ca să le vadă”
Surse informative: http://financiarul.ro/http://www.montaniarzi.ro/ http://www.gorj-domino.ro/
If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)