Soarele, centrul cunoaşterii universale şi a puterii universale manifestate de strălucirea celor 7 culori

Fiecare rază de soare care cade pe un obiect sau o fiinţă îi aduce ceva. Chiar şi pietrele au nevoie de această viaţă pe care o primesc de la soare. Fiindcă pietrele, deşi neînsufleţite, sunt vii. Această viaţă este mai perceptibilă la plante, care cresc şi se înmulţesc datorită luminii solare. La animale, razele de soare se transformă nu numai în vitalitate, dar şi în sensibilitate: datorită lor, ele încep să simtă suferinţa sau bucuria. În sfârşit, la oameni, razele de soare se transformă în inteligenţă, deoarece începând cu regnul uman, lumina găseşte un adăpost aproape complet pentru a se manifesta ca gând.

Lumina este o entitate vie care coboară din soare şi are contact direct cu spiritul nostru. Spiritul care vă vorbeşte prin gura unui om este o emanaţie a luminii solare. Lumina este cea care gândeşte, vorbeşte, călăuzeşte, cântă, creează. Pe măsură ce lumina îşi netezeşte calea în sufletul uman, ea se reflectă sub formă de inteligenţă, de iubire, de frumuseţe, de nobleţe, de forţă.

Cu cât o fiinţă se apropie de perfecţiune, cu atât mai mult natura emanaţiilor sale se confundă cu aceea a luminii: asemenea luminii, ele se propagă de-a lungul spaţiului şi creaturile care sunt sensibile le primesc şi beneficiază de ele. Iată de ce oamenii trebuie să-şi regăsească adevărata lor origine solară: fiindcă este mereu aceeaşi forţă, aceeaşi energie solară care iese din tot corpul lor, din mâini, ochi, creier, etc., şi asemenea luminii ea îşi aduce binecuvântările pietrelor, plantelor, animalelor, oamenilor, întregii naturi. Iar energia sexuală este şi ea de aceeaşi natură ca energia solară. Da, Inteligenţa Cosmică a conceput fiinţa umană într-o manieră cu adevărat divină, frumoasă, numai ea nu ştie acest lucru.

Omul perfect, omul ideal, omul aşa cum l-a creat Inteligenţa Cosmică în atelierele sale din înalt este asemănător soarelui, iar ceea ce emană din el este de aceeaşi chintesenţă ca lumina solară, dar în stare eterică. De aceea, cei care abuzează de forţa sexuală, în loc să înţeleagă că ea este impregnată de sfinţenia luminii solare, şi că o pot folosi pentru nişte creaţii minunate, se lipsesc de cele mai preţioase comori.

Bogăţia celor 7 culori

Învăţaţi să lucraţi cu lumina soarelui, fiindcă această lumină conţine toate bogăţiile. Atunci când veţi începe să intraţi în posesia acestor bogăţii veţi simţi că relaţiile voastre cu oamenii se ameliorează încet-încet. De ce? Deoarece atunci când eşti bogat, devii generos. Înţelegeţi-mă însă bine: eu mă refer la adevărata bogăţie, cea a Marilor Maeştri şi a Iniţiaţilor. Ei trăiesc într-un asemenea belşug, într-o asemenea împlinire, cum ar putea ei să nu dorească să îi ajute pe alţii şi să îi iubească? Acela care este strâmtorat devine arţăgos, invidios, răzbunător. Atunci când vedeţi pe cineva care nu îi iubeşte pe ceilalţi, care nu arată în interior nici nobleţe, nici generozitate, înseamnă că este sărac. Dacă nu vreţi să cădeţi în acelaşi păcat, lucraţi cu razele soarelui.

Soarele este centrul cunoaşterii universale şi a puterii universale manifestate de strălucirea celor 7 culori. Culorile sunt produse prin descompunerea luminii albe. Nişte entităţi spirituale locuiesc în fiecare rază şi se manifestă diferit în funcţie de culoarea lor: violet, indigo, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu. Fiecare culoare este expresia unei virtuţi: roşul, a vieţii, a iubirii; portocaliul, a sănătăţii, a sfinţeniei; galbenul, a înţelepciunii; verdele, a evoluţiei, a veşniciei; albastrul, a adevărului, a pacii; indigoul, a forţei; violetul, a iubirii spirituale şi a atotputerniciei divine. Lucraţi cu virtuţile celor şapte culori şi veţi începe să înţelegeţi ce este adevărata bogăţie.

Soarele, principiu al unei religii universale

O religie poate fi universală numai dacă este bazată pe necesităţile esenţiale ale fiinţei umane. Simbolul acestei religii universale este soarele. De ce? Fiindcă lumea întreagă are nevoie de el, lumea întreagă îl înţelege, lumea întreagă îl iubeşte. Evenimentele ne-o dovedesc fără încetare: creştinii nu au nevoie de Dumnezeul budiştilor, nici budiştii de Dumnezeul creştinilor, nici musulmanii de Dumnezeul evreilor etc. În timp ce în spatele soarelui se află Dumnezeul tuturor oamenilor.

Toate religiile din lume care pun accentul pe nişte noţiuni, nişte credinţe, nişte ritualuri ce se îndepărtează de aceste realităţi esenţiale care sunt lumina, căldura şi viaţa, cauzează cele mai mari nefericiri. Fie ca oamenii să se îndrepte în sfârşit spre soare pentru a-i învăţa lecţia. Oare soarele este indignat de credinţele noastre? Nu, el este indulgent, tolerant, el spune: „Crede-ţi ce doriţi, eu voi continua să vă împart bogăţiile mele.” În timp ce oamenii se măcelăresc până la ultimul pentru a-şi impune concepţia unui Dumnezeu pe care nici unul dintre ei nu l-a văzut vreodată.

Veţi replica că Dumnezeu nu poate fi văzut. Ba da, îl putem vedea tocmai în soare. Deoarece soarele exprimă cel mai bine perfecţiunea divină. El continuă să dea lumina, căldura şi viaţa, fără să se preocupe să ştie cine este ortodox, catolic, protestant, evreu, musulman, budist…Pentru soare, toţi sunt copiii Domnului. Mai devreme sau mai târziu, nu vom putea ignora aceste mari adevăruri, întreaga lume va găsi adevărata, unica religie a lui Hristos. Hristos este spiritul soarelui. Desigur, nu este cazul să înălţăm un cult discului solar pe care îl vedem strălucind pe cer, ci să simţim că, în spatele acestui soare, în spatele acestui simbol, se află Dumnezeu Însuşi, plin de iubire.

fragmente extrase din cartea „Meditatii la rasaritul soarelui”, autor Omraam Mikhael Aivanhov.

http://safiisanatos.ro

 

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)