THO THY MOS – DUMNEZEUL MOS.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Exista un destin al adevarului iar acesta are nevoie sa fie rostit ca sa fie auzit. El are reverberatia in stare sa treaca dincolo de vrerile celor care doresc sa ramanem asa. Noi, dacii, suntem mai multi decat au impresia cei care ne-au numarat la ultimul recensemant. Daca ni se intampla ca din gratie divina sa fim vesnici, atunci e normal sa invesnicim si ceea ce ni se intampla. Iata-ne stransi dupa pilda lasata noua de strabunii din care suntem zamisliti.
Iata-ne razbind, prin ignoranta, spre un liman al recunoasterii valorilor noastre ancestrale. Dacii divinitatii fundamentale, fondul conceptiilor religioase la care acestia au facut referire, nu-s aparute ca inchipuiri, din senin, ci prin sedimentarea valorilor primei religii monoteiste din Istoria Spiritualitatii Universale. Metamorfoza energiei conservate in plan spiritual a dat fenomenul ce a facut posibila trecerea de la zalmoxianism la crestinism, dintr-o structura in alta la nivel de traire in sublimul armoniei universale, a microcosmosului nostru raportat la macrocosmos, in care Dumnezeu Este Creatorul Perfect.
Spatiul carpato-danubiano-pontic trebuie sa devina ceea ce nazuintele stramosilor nostri au cerut si cer. Chiar daca vom traversa, curand, evenimente declansate prin ignoranta de factorii de constiinta ai omenirii, nadajduim ca vom ramane in gratia divina. De aici Focul acesta va aprinde alt altar si altul, pana va ajunge in Bucegi, la Sfinx. Asa ne urmam in sfarsit destinul si purcedem spre sansa de a primi binecuvantare. Cineva drag spunea: “Neamurile isi au destinul ascuns in Dumnezeu. Cand isi urmeaza destinul au binecuvantarea Lui; cand si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa”. Nadajduiesc ca ne-om purta cum se cuvine destinul, in lumina Focului Viu, ca unii in stare sa-si reevalueze zestrea genetica pastrata greu dar cu demnitate in leaganul de cultura si civilizatie geto-dac. In plan fizic, FOCUL SACRU va fi dus si in alte locuri ce vor a-l gazdui o vreme, pentru ca in final, sa ajunga dus de TINERII  ALESI AI NEAMULUI la SFINXUL din BUCEGI, acolo, unde doar soimul zboara.
 

LUMINA SACRA A DACILOR
Tatiana Celina (Deva)  
Aprinsa-i LUMINA pe VATRA strabuna
Desi se vrea stinsa de-o mana haina.
In fata lumii Ea pare ca-i stinsa
Dar in strafundul INIMII noastre E vesnic aprinsa…
Se nalta spre soare si BOLTA DIVINA Cioplita-n SIMBOLURI din ZESTREA STRABUNA CHEMAREA-i de veacuri si SFANTA si BUNA
O scara ce leaga PAMANT de LUMINA
O ruga din INIMI ce urca si nu se termina…
Stau inca DACII cu ale lor RADACINI
Infipte in VATRA ca aprinse LUMINI
Si vor STAFETA s-o predea-n puternice maini
Si sufletelor curate  
Ale SOLILOR DIVINI
Ce vor a se trezi din veacuri de uitare si-adormire
Sa-si recinsteasca STRAMOSII cu IUBIRE
Sa soarba SEVA PUTERII LOR intr-o clipire
Ce MUNTII-n neclintire
O poarta-n amintire…
Din RETEZAT pana la VARFUL “NECALCAT”  
Al muntilor BUCEGI de ATUNCI
Si pana azi … NEINCETAT
PAMANT STRABUN si BINECUVANTAT
Ce cu IUBIRE atatea veacuri ne-ai purtat
Ne-ai aparat si-n LIBERTATE ne-ai pastrat
Primeste ACUM sarutul meu curat!
If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)