Valea Frumoasei, ţinutul magic ce l-a inspirat pe Sadoveanu

Izvorând din Munţii Cindrelului, un pârău de munte se preface, în drumul său la vale, într-un râu repede, care, pe cea mai mare pare din cursul său, poartă numele de râul Sebeş. În partea sa de sus, această „apă viforoasă”, cum o numea Mihail Sadoveanu, poartă un nume vechi şi fascinant: Frumoasa.
Numele de Frumoasa dat de către oameni acestei ape repezi nu poate însemna decât faptul că aceasta străbate în calea ei privelişti minunate. Valea Frumoasei, numită astfel de către Sadoveanu, care se referă la râul Sebeş, este şi azi acelaşi ţinut plin de vrajă. Cu toate că vremurile s-au schimbat şi maşinile au înlocuit de mult căruţele, caii şi asinii, iar de-a lungul râului, amenajările hidroenergetice ne amintesc de  tehnologiilor moderne, sensibilitatea oamenilor, mult mai puţin schimbată, vibrează încă la frumuseţea peisajelor acestei sălbatice văi carpatine, care i-a inspirat lui Mihail Sadoveanu descrieri de o neasemuită forţă poetică.

Despre Valea Frumoasei, Mihail Sadoveanu spunea: „Se află undeva în Ţara Ardealului, între ţinuturile Inidoarei şi Albei, o apă viforoasă; oamenii dinspre câmpie îi zic Sebeşul, cei mai vechi de pe înălţimi îi zic Frumoasa. (…) Mi-am înălţat ochii; am văzut acvila împărătească plutind pe aripile-i largi, întoarse zimţuit la sfârcuri: se ducea cătră stânca din înaltul cerului cel mai de sus al pustiei. Din locurile acestea unde am petrecut şi am stat privind, cu sufletul îmblânzit de dulceaţa lor, se desfăşură păduri după păduri, şi iarăşi păduri nesfârşite”, mai spune Sadoveanu despre această zonă. Sadoveanu era îndrăgostit de aceste locuri pentru curbele line, senzuale ale crestelor, pentru lniștea și puritatea aerului, pentru spectacolul deplin al naturii, care se desfășoară fără nici o limită, după reguli simple și clare.

În cea mai mare parte a cursului ei […], râpile împădurite ale muntelui se urcă oblu spre cer. […] Volbura apei tună între codri. Au trebuit sute de mii de ani puhoiului să spargă stânca şi s-o lucreze cu bătaia-i nedomolită…”

Râul izvorăşte de sub culmea Cindrel-Frumoasa şi îşi poartă numele de poveste, Frumoasa, pe primii 22 km, până la confluenţa cu Sălanele, un mic afluent de pe stânga sa, unde s-a construit un baraj, în spatele căruia s-a adunat un lac de acumulare: Oaşa. În aval, de la Oaşa până la vărsarea în Mureş, râul poartă numele de Sebeş.

Cândva drum al păstorilor ce-şi urcau turmele spre înălţimi, Valea Frumoasei este astăzi un punct de atracţie pentru turişti, mai ales că pe aici trece şi una dintre şoselele cele mai spectaculoase, chiar cea mai frumoasă din România,  spun unii, celebra Transalpina, care merge peste coama barajului de la Oaşa, acolo unde Valea Frumoasei devine Valea Sebeşului, la graniţa dintre judeţele Alba şi Sibiu.

Mai jos de Oaşa, râul trece în judeţul Alba,  prin câteva aşezări ce merită să fie văzute măcar o dată în viaţă : Şugag, Căpâlna (unde se găsesc ruinele cetăţii dacice Căpâlna, aflată pe  lista patrimoniului mondial UNESCO), Petreşti,  Lancrăm (locul naşterii lui Lucian Blaga, unde amintirea lui este păstrată vie printr-o serie de monumente: Casa Memorială Lucian Blaga, mormântul poetului, statuia acestuia) şi oraşul Sebeş, în apropierea căruia se găseşte spectaculoasa rezervaţie Râpa Roşie.

Măreţele tablouri descrise de Sadoveanu, „păduri după păduri, şi iarăşi păduri nesfârşite; piscuri cu pete de omăt. Munţi, râpi, codri, goluri …”, încă se mai înşiră de-a lungul râului năvalnic, îmbinându-se cu priveliştile vechilor aşezări, pentru a alcătui, în ciuda multelor decenii scurse şi a schimbărilor petrecute, un drum la fel de îmbietor ca şi în 1938, când marele scriitor a publicat „Valea Frumoasei”

Pe Valea Frumoasei sunt câteva zone care trebuie vizitate. Luncile Prigoanei, pline de cabane şi pensiuni. Poarta Raiului, o poiană proiectată să devină centrul unui mare proiect turistic iniţiat de Consiliul Judeţean Alba, care prevede, printre altele, amenajarea unor pârtii de schi. Vârful Şureanu şi Vârful lui Pătru, amândouă ușor de escaladat, excelente locuri pentru schi pe cele 10 pârtii. Domeniului schiabil Valea Sebeşului. Suprafaţa de păşune de 26.697 metri pătraţi, situată administrativ în extravilanul comunei Şugag, la 1.500 metri altitudine, este administrată de Consiliul Judeţean.

Potrivit documentaţiei pe terenul înconjurat de păduri ar urma să fie construite pensiuni şi hoteluri, care vor oferi 500 de locuri de cazare. Reprezentanţii administraţiei judeţene monitorizează ridicarea a noi spaţii de cazare, pentru ca ariile protejate să nu fie afectate sau distruse. Mai exact nu vor agrea construcţiile care nu se integrează ca aspect cu peisajul montan, vopsite în culori stridente şi fără să respecte un regim standard de înălţime. „Lacul fără fund“ aflat la baza Vârfului Şureanu se află iezerul care îi poartă numele, lacul Şureanu.În bătaia soarelui, luciul verzui al lacului oferă imagini de o splendoare rar întâlnită în Carpaţi. Locul este pur, retras, curat și plin de pacea pe care nu o pot da decât înălțimile. Lacul, în fapt, un circ glaciar a fost format în resturile domoale ale platformei Şureanu-Comărnicelu. Lacul poate fi cel mai bine admirat de pe traseul de urcare pe masivul Şureanu.

Se ajunge aici de la Sebeş, judeţul Alba, pe DN 67C, pe Transalpina spre Oaşa, făcând stânga de-a lungul barajului, apoi din nou la stânga după ce treci de ultimul viaduct peste lacul Oaşa, cât şi din direcţie opusă din Novaci – Gorj sau chiar din Vâlcea. Pe hartă, rezervaţia apare undeva în sud-estul Munţilor Şureanu, la limită cu Munţii Lotrului şi cu Munţii Cindrelului. Legătură cu această zonă există şi dinspre judeţele Gorj şi Vâlcea, dar calitatea drumurilor este slabă.

Surse info: www,locuridinromania.ro, www.montaniarzi.ro, www.wikipedia.org

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)