Valea Trovantilor – Unica in Romania

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Dacă în limbajul lumii ştiinţifice există denumirile de Valea Regilor sau Valea Dinozaurilor, care au încărcătură istorică şi antropologică, judeţul Vâlcea ar putea intra, cu mare uşurinţă, în această panoplie mondială, cu o altfel de vale. O vale geologică – Valea Trovanţilor.

5În mijloc de judeţ, la Vâlcea, lângă deja consacratul Costeşti, în povestea pietrelor enigmatice care cad din culmea din apropiere, există o localitate cunoscută mai degrabă pentru locul de naştere al marelui compozitor Ion Dumitrescu. Este vorba de Oteşani, o frumoasă comună submontană, unde colectivul comunist nu a avut niciun succes, unde casele păstorilor se înalţă semeţe pe valea nobilă a Luncavăţului.

Dealul Măgura este dealul care uneşte, într-un singur punct, trei comune – Oteşani, Măldărăşti şi Cernişoara. Acolo, minunea face ca, fix din acel punct, să pornească un pârâu cu nume ciudat – Gresarea. O combinaţie între gresii şi sare. Adică exact ce se află în măruntaiele pământului la Oteşani, apă sărată şi gresii.

Pârâul Gresarea curge pe aproximativ 4 km lungime, cu multe meandre spre Luncavăţ. Un pârâu normal la prima vedere, care îşi face loc pentru a-şi împlini destinul confluent. Numai că albia lui continuă să decoperteze, de mii de ani, glazura nisipoasă a dealului şi a scos la iveală nu zeci, nu sute, ci mii şi mii de pietre. Sculpturi ale naturii: „Venus, Piticul, Uriaşul, Zmeul, Strugurele, Femeie, Scorpionul, Dovleac, Luna şi alte zeci de denumiri, pe care nu omul le-a creat, de data asta. Sunt sculpturi ale lui Dumnezeu şi care au fost îngropate aici, în valea pârâului Gresarea. Trovanţi, de la 1 cm mărime până la un metru în diametru, au ieşit din mâlul nisipos. Şi asta de mii de ani. Pe cei mai mici, râul i-a adus aproape de drumul naţional.

”Este Valea Trovanţilor. Când eram mici, mergeam pe apă în sus şi încercam să căutăm forme care seamănă cu aceşti bolovani. Erau urşi, căprioare. Tot felul de proiecţii ale naturii. Ni se părea ceva banal. Toată lumea ştia de aceste pietre” Mircea Oprişor, primarul din Oteşani.

Aproape toate porţile din Oteşani au trovanţi în faţa curţii. Din păcate, în ultimii ani, oamenii s-au prins de valoarea comercială a acestora. Şi a început o masivă colectare a lor. Nu e bine. De aceea, primăria doreşte soluţii pentru ca acest loc să fie declarat sit protejat. Sunt comori ale timpului care trebuie păstrate, este un fenomen unic în România ca un pârâu să scoată, din măruntaiele pământului, trovanţi …

Trovanţii sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendinţa lor este de creştere spontană – din centru către periferie – cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice, cu structură masivă, concentrică sau plană, având dimensiuni de la câţiva milimetri la câţiva metri.

În judeţul Vâlcea sunt două locaţii cunoscute pentru depozite de trovanţi. Prima este o carieră de nisip care se află pe partea stângă a şoselei ce leagă Râmnicu Vâlcea de Horezu, înainte de intrarea în satul Costeşti. Într-un spaţiu de 100 mp se află mai mulţi trovanţi, de diferite forme, unii grei de câteva tone, aşa cum au ieşit din malul abrupt al carierei trovanti 5la exploatarea nisipului.

A doua locaţie, considerată şi cea mai spectaculoasă, este de-a lungul pârâului Gresarea, Oteşani, unde, pe firul apei, până la izvorul din dealul Măgura, există mii de trovanţi în mâlul nisipos, de diferite forme, de la cei mici, de câteva sute de grame, până la cei mai mari, de zeci sau sute de kilograme …

Misterul pietrelor „care cresc”

Natura înflăcărează imaginaţia turiştilor aflaţi în faţa trovanţilor de la Costeşti, deoarece mulţi dintre ei au forme ciudate. Modelaţi de mâna nevăzută a naturii, ei cresc şi se înmulţesc după fiecare ploaie. Se spune că emană energii negative, aşa că şi cercetătorii sunt depăşiţi de misterul pietrelor de la muzeu, denumite de oamenii locului “pietrele care cresc”. Geologii afirmă că rocile ar fi rezultatul unor cimentări care au avut loc cu milioane de ani în urmă, dar procesul nu este bine cunoscut. Pietrele care cresc au chiar nişte prelungiri care pot fi considerate rădăcini. Dacă sunt tăiate, secţiunile seamănă cu ale unui trunchi de copac cu inele colorate. Au două forme de baza: sferică şi elipsoidală. Pe vremuri, în Transilvania existau cimitire vechi, unde trovanţii erau aşezaţi la căpătâiul mormintelor.

Termenul „trovant” este specific literaturii geologice române şi a fost introdus de Gh. Murgoci în lucrarea “Terţiarul din Oltenia, 1907″. Trovanţii sau concreţiunile grezoase reprezintă cimentări locale în masa nisipurilor ce le conţin, iar secreţia neuniformă a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare.

Depozitul de nisip din care ies azi trovanţii s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de râuri de pe continent. Odată cu aceste sedimente din apă s-au depus şi produşi chimici (carbonaţi), în exces. Peste primele nisipuri s-au aşezat alte sedimente, care le-au presat, apa eliminându-se prin golurile rămase între particule, iar granulele s-au tasat. Dacă între nisipuri se acumulează o cantitate suficientă de carbonaţi, prin cimentare ia naştere o gresie. S-au facut numeroase studii pe aceşti trovanţi şi încă se fac. Se ştie că s-au format din straturi de nisip prin care au circulat soluţii încărcate cu carbonat de calciu, care a dus la formarea unei gresii. Ca rocă, trovanţii sunt o gresie silicoasă. Majoritatea trovanţilor au forma sferică şi elipsoidală, iar cei care sunt uniţi au aspectul cifrei opt. Cei mai frumoşi sunt cei formaţi din mai multe elemente sferice.

trovantii-04zMuzeul Trovanţilor este un loc unic în ţară, unde pietrele imense, cu forme ciudate “cresc” parcă din pământ. „Noi am încercat să punem lacăte şi să protejăm aceşti trovanţi, dar de foarte multe ori găsim lacătele sparte. Mulţi oameni intră în incintă şi iau aceste pietre, fără stăpân, pentru a le pune în faţa caselor. Intenţionăm să deschidem acolo un punct de documentare despre trovanţi, unde să oferim vizitatorilor pliante cu informaţii pe măsură” – a menţionat unul dintre membrii Asociaţiei Kogayon, cea care se ocupă de administrarea muzeului. „Avem trovanţii în custodie, şi, de când au fost preluaţi de asociaţia noastră, am pus acolo o barieră şi lacăt, să nu mai intre oricine. Regulamentul rezervaţiei a fost transmis la Asociaţia pentru Protecţia Mediului. Încercăm astfel să mai limităm furturile, dar, din păcate în foarte multe locuri din judeţ pot fi văzuţi trovanţi de la Costeşti, deşi acest lucru nu este normal. Oamenii îi iau de acolo şi îi pun în faţa caselor, ca pe un fel de ornament, în loc să poată fi admiraţi de turişti acolo unde s-au format. Am văzut doi chiar şi la intrarea Muzeului de Geologie din Bucureşti, la Motel Topolog, pe la Bistriţa, la restaurantul Trei Stejari din Horezu. Din păcate, mulţi dintre localnicii din Costeşti au chiar case făcute din trovanţi tocaţi. Îi folosesc drept material de construcţie. Acum am pus barieră şi sperăm să nu mai poată trece cu maşinile, am delimitat rezervaţia cu panouri.” – spune Florin Stoican, responsabil în relaţia cu comunităţile locale din cadrul Asociaţiei Kogayon.

Desigur, cei mai cunoscuti trovanti din Carpatii romanesti sunt Babele noastre, care s-au format în urma unui îndelung proces geologic, în pământ, la presiune, si care reprezinta un grup de câțiva trovanți rămași suspendați în poziții bizare, ce-i drept. Trovanții sunt numiți popular și “pietrele vii” și sunt pietre considerate pe vremuri magice datorită formelor acestora. În general au forme rotunjite, uneori sferice, și s-au dezvoltat în nisipul de pe fundul mării Paratethys care exista cândva și pe teritoriul României.

Formati intr-o delta, in urma cu 6,5 milioane de ani

Termenul „trovant” este specific literaturii geologice romane si a fost introdus de Gh. Murgoci in lucrarea „Tertiarul din Oltenia, 1907”. Trovantii sau concretiunile grezoase reprezinta cimentari locale in masa nisipurilor ce le contin, iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare.

muzeul-trovantilor-costesti-valcea-03In Miocenul superior (Moetian inferior – acum 6,5 milioane de ani), in zona in care sunt azi trovantii era un bazin de sedimentare – o delta. Depozitul de nisip din care ies azi trovantii s-a format prin depunerea succesiva a materialului transportat de rauri de pe continent. Odata cu aceste sedimente din apa s-au depus si produsi chimici (carbonati), in exces. Peste primele nisipuri s-au asezat alte sedimente, care le-au presat, apa eliminandu-se prin golurile ramase intre particule, iar granulele s-au tasat. Daca intre nisipuri se acumuleaza o cantitate suficienta de carbonati, prin cimentare ia nastere o gresie. „S-au facut numeroase studii pe acesti trovanti si inca se fac. Se stie ca s-au format din straturi de nisip prin care au circulat solutii incarcate cu carbonat de calciu, care a dus la formarea unei gresii. Ca roca, trovantii sunt o gresie silicoasa”, a declarat Florin Stoican. Majoritatea trovantilor au forma sferica si elipsoidala, iar cei care sunt uniti au aspectul cifrei opt. Cei mai frumosi sunt cei formati din mai multe elemente sferice.

Mai multe informatii despre trovanti gasiti aici: http://calauzainmuntiibuzaului.blogspot.ro/2011/11/de-buzau-pietrele-vii-de-la-ulmet.html

Surse orientative: www.realitateavalceana.ro, https://ro.wikipedia.org/wiki/Trovant, www.descopera.ro, www.valceaturistica.ro

If you enjoyed this post, please consider leaving a comment or subscribing to the RSS feed to have future articles delivered to your feed reader.
Facebooktwittergoogle_pluslinkedinrssyoutubeby feather
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Departamentul Alpha Carpatica (DAC)

Despre Departamentul Alpha Carpatica (DAC)